vineri, 22 noiembrie 2013

In asteptarea lui Mos Nicolae

           Am auzit, citind povestile Lizei, că Moş Nicolae ar fi cam bolnăvior, dragul de el, şi are nevoie urgentă de poveşti pentru a se pune pe picioare. Cum acest anunţ i l-am citit dis-de-dimineaţă fetiţei mele mai mari, nu a avut timp să compună o poveste, ci doar să încropească o poezie, menită a-i aduce zâmbetul pe buze Moşului. Poezia o puteţi găsi la Claudia, ajutorul de nădejde al Moşului, care ne-a făcut o mare bucurie publicând-o.
          Aici am pregătit un pat pentru Moşul să se odihnească sau pentru voi, dacă sunteţi doritori de odihnă.

        Weekend plăcut!

marți, 19 noiembrie 2013

Craciunul nostru romanesc

         În ultima vreme au apărut o mulţime de concursuri, de provocări, de idei minunate pe bloguri, la care aş vrea din tot sufletul să particip, dar cred că mi-ar trebui o clonă să le pot face pe toate. Dar mă străduiesc şi aşa, în exemplar unic cum sunt...
         O idee foarte frumoasă pe care am văzut-o la Ingrid se referă la posibilitatea de a avea un 

         Eu, mă ştiţi, nu sunt exagerat de îndemânatică de felul meu, dar, pentru această provocare, chiar am o idee. Este, mai precis, pentru seara de Crăciun, atunci când merg copiii la colindat. 
       E vorba despre tradiţionala trăistuţă sau trăistuţe, în cazul nostru. Sunt frumoase, micuţe, utile, tesute şi cusute de mână. Ştiu că nimeni nu mai merge cu trăstuţa, dar mie îmi place foarte mult. Eu fetelor mele le-am făcut trăistuţă, au purtat-o şi anul trecut şi acu doi ani, deja, cum îi şade bine unui obicei românesc, e tradiţie în familia noastră.
        Anul trecut Paula era extrem de mândră şi spunea la toată lumea, când era întrebată ce a primit cu colinda, că ea şi-a golit de trei ori trăistuţa. Asta a fost adevărata bucurie. Pentru un copil mic nu contează dacă îi dai un leu sau 50, pentru el rămâne tot o bucăţică de hârtie pe care i-o strânge mama, pentru el bucuria cea mare sunt dulciurile, fructele, colăceii primiţi. 
 
         Prin urmare, pentru Crăciunul nostru românesc pregătim şi în acesta an colaci, nuci, mere şi, bineînţeles, trăistuţele.


duminică, 17 noiembrie 2013

Vremea curăţeniei

Un preot ortodox, obosit să asculte tot felul de scuze invocate de unii care nu merg la Biserică, a scris următoarele:

Câteva motive pentru care nu mă spăl:

Pentru că mi-a fost impus să mă spăl de mic.
Pentru că nu am fost învățat din copilărie să mă spăl.
Cei care se spală sunt niște fățarnici, pentru că se vad mai curați ca alții.
Nu pot hotărî care săpun e mai bun.
Cândva mă spălam, dar după aceea m-am săturat.
Eu mă spăl doar de sărbătorile mari – de Crăciun și Paște.
Nu am prieteni care să se spele.
Voi începe să mă spăl cînd voi fi bătrân și murdar.
Nu am timp să mă spăl.
Iarna apa e prea rece, iar vara – prea caldă.
Nu doresc ca pe seama mea să facă bani producătorii de săpun.
Eu mă spăl în suflet.
Săpunul a fost inventat de niște șmecheri, pentru că nu există nici murdărie nici curățenie.
Toate războiale în lume sunt din cauza săpunului.
Toate felurile de săpun au neajunsurile lor. Eu mă spăl cu trei feluri odată, pentru ca doar așa e corect.
Știința a demonstrat că nici un fel de săpun nu elimină complet murdăria. De aceea spălatul este curat falsificare și opiu pentru zoioși.
Orice săpun conține substanțe toxice care dăunează sănătății.
Copilul nu trebuie învățat de mic să se spele. Când va crește, singur trebuie să hotărască dacă să se spele ori nu, și cu care săpun.

 

 Să aveţi o  săptămână frumosă, în care să vă limpeziţi gândurile!

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Jurnalul unei femei simple

Pentru astazi (data/hora)... 16.11.2013, pe-nserate
Afară ... unii oameni mai harnici lucrează, cei mai mici şi somnoroşi s-au echipat deja în pijamale.
Mă gândesc ... la o mulţime de planuri şi nu ştiu dacă le voi rezolva pe toate. Astăzi trebuia să merg la un Simpozion naţional, unde îmi dorisem de multă vreme să ajung şi, pur şi simplu, am uitat. Abia acum mi-am amintit. Uf! şi iar uf!
Ceea ce astept (sper) ... să se usuce vopseaua decorativă în aceeaşi culoare, să nu se închidă prea mult. Ştiţi că la vopseaua normală, de interior, dai o culoare pe perete şi apoi te rogi să  se deschidă  când se usucă, să nu rămână prea întunecată. La cea decorativă e invers. Când o pui pe perete e perfectă, deschisă, luminoasă, apoi pe măsură ce se usucă se închide la culoare. De aceea nici nu trebuie să o vadă razele soarelui, să nu se oxideze.
Ce mai meşteresc ... acum a intrat casa la rând!
Ascult ... respiraţia fetelor. Au adormit!!!
În casa ... e linişte deplină şi iar stau cu urechile ciulite, că am pierdut-o din nou după dulap pe domnişoara Pufoşilă.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... unul, după cum vă spuneam, l-am ratat.Nu am ratat însă aseară Balul bobocilor. De fapt, nu a fost bal, ci o serbare, un spectacol pregătit de elevii din clasa a XII-a pentru cei din clasa a IX-a. Au avut ca tematică socialismul, comunismul, proletarii, pionierii. Lor, evident, li s-a părut amuzant. Toată ziua de ieri, cei din an terminal au luat uniforme de la teatru şi au mers îmbrăcaţi în pioneri, au cântat pe holurile şcolii şi au făcut paradă. La spectacol le-au pregătit celor din clasa a IX-a (care au purtat şi ei uniforme şi numere matricole) tot felul de probe specifice, de la a recita cu patos poezii patriotice, a cânta cântecele din epoca apusă, inclusiv i-au pus să desfece porumb, iar desfăcătorile erau puse la fundul coşului.   
Aici este un cântecel pe care m-am gândit să îl împărtășesc cu voi. Dacă vă uitaţi cu atenţie la sfârşitul lui, veţi observa cum prezentatoarea (care-şi intrase perfect în rol), îşi stergea lacrimile de admiraţie faţă de "momentul artistic înălţător"
 
Eu zic că au prins destul de bine specificul acelor vremuri.


Mai participă la acest jurnal :
Un weekend frumos să aveţi!

vineri, 15 noiembrie 2013

Perfecţiunea Volvo

           Am văzut o reclamă superbă la o maşină şi mai superbă. 
           E drept că maşina nu îmi trebuie. Nu aş avea ce face cu ea, dar nu am putut să nu remarc talentul, ingeniozitatea şi creativitatea celor care au făcut reclama. Probabil că, pe lângă toate astea, au avut şi un buget generos...
           Prin urmare, dacă vă era dor de Van Damme, aruncaţi o privire:

             După ce a văzut reclama, Paula a întrebat: O să îl punem şi pe tata să facă asta?
            Ei, pentru o asemenea ispravă, mai-mai că m-ar bate gândul să-mi iau un Volvo. :))))

Inceputul postului

         Aseară a fost lăsatul secului. Cum îi cade bine unui lăsat de sec, am fost la un bal.
         Balul boboceilor.
          La noi în şcoală se face şi un bal al boboceilor, nu doar al bobocilor, adică al celor din clasa a V-a, ca un fel de urare de bun venit în gimnaziu. Toată săptămâna care a trecut, boboceii au purtat prinsă pe spate o imagine cu un bobocel, iar la picioare au avut desenate picioare de pasăre. Evident, unii au luat-o aşa cum e,  ca un ritual de iniţiere, altora li s-a părut că elevii mari se distrează cam mult pe seama lor. Miercuri, înainte de bal cu o zi, au dansat cu toţii în curtea şcolii, cei de-a V-a cu cei de-a VIII-a. 
          Aseară, când au coborât cei mici din capelă, pe scările liceului, îi aşteptau pe scări profesorii ţinându-se de mînă cu elevii din clasa a VIII-a,  cu toţi cântând. Mi s-a părut o atmosferă foarte drăguţă.
          Probele la care au fost supuşi au avut şi ele legătură cu faptul că sunt puiuţi. Au trebui să ademenească un pui să iasă din ou, să caute cu faţa udă un cadou ascuns pentru ei într-un bol cu făină de porumb, să mute dintr-un bol în altul floricele de porumb având doar un pai, să-l imite pe puiul din videoclip:

          La final, toţi copiii au primit diplome, piuţi din hârtie şi dulciuri.
          De astăzi, gata cu petrecerile,  începe Postul Crăciunului.
         Post cu folos tuturor!

marți, 12 noiembrie 2013

Permisul de biblioteca

          După ce am terminat toate cărţile din mica noastră bibliotecă de citit/recitit/răscitit, aseară am mers împreună cu fetiţa mea cea mare să îşi facă permisul de bibliotecă. Ea are un permis la biblioteca şcolii, dar a vrut unul şi la cea judeţeană. 
          La biblioteca judeţeană permisul se face foarte repede, pe loc, e nevoie doar să nu fie copilul singur, ci însoţit de un părinte. Pe lângă asta mai trebuie o fotografie şi 6 lei. 6 lei pentru 5 ani, ăsta e sloganul lor, deşi nu cred că suma îi împiedică pe oameni să îşi facă permis, ci aş paria mai mult pe alte motive. 
           Mie mi-a plăcut că toată lumea de acolo i-a vorbit foarte frumos fetiţei, i-au explicat clar care sunt condiţiile. Au tratat-o minunat. Am stat un pic cu ea acolo cât  a citit 3 cărticele din acelea mici cu mult desen şi puţin scris, apoi am împrumutat două cărţi pentru acasă: Dumbrava minunată şi 24 de poveşti amuzante în aşteptarea lui Moş Crăciun.
           Astăzi am găsit pe pagina celor de la O carte, o imagine tare dragalaşă. Ultima ipostază seamănă cu Lizuca care îl ţinea pe Patrocle lângă ea, culcuşit tot aşa cum face şi pisica.
            Cam aşa a fost şi la noi. Fascinaţie totală. A început aseară, iar azi dimineaţă deja a terminat-o pe prima şi a şi dus-o la şcoală, unde doamna învăţătoare le-a citit, la rândul ei, din ea.
           Deja visează la alte cărţi. Sper din tot sufletul să o ţină pasiunea...
 

duminică, 3 noiembrie 2013

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi (data/ora)... 3 noiembrie, dimineaţa.



Afară ... e rece şi ceaţă. 


Mă gândesc ... că nu îmi mai trece răceala.


Din locurile de unde învăţăm ... unii de la alţii, în fiecare zi câte puţin.


Sunt recunoscătoare pentru ...  dragostea şi iubirea celor din jurul meu...


Din bucătărie ...  am făcut borş cu găină de ţară, salată boef şi pateu de casă. Ultimul am crezut ca va avea mai mult succes in randul domnisoarelor, ca lor le palce pateul, dar observ ca nu se dau in vant după el. Dar am răbdare.


Cu ce sunt îmbrăcată ...  o fustă neagră şi o bluză colorată.

Citesc ... reviste, bloguri şi mai multe cărţi cu Angelina Balerina pentru mezină....


Ceea ce aştept (sper) ... să trecem cu bine peste toate hopurile şi să fim sănătoşi cu toţii.


Ce mai meşteresc ... yilele astea am tot făcut dovlecei şi alte decoraţiuni cu ei.

Ascult ... cum se ceartă Georgia cu păpuşile şi cum citeşte Paula o poveste Se numeşte Să plecăm o zi la ţară...

În casa ... e relativ linişte.


Unul dintre lucrurile mele preferate ... să fiu sănătoasă.


Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... Am reuşit să merg vineri seară la o conferinţă cu Virgiliu Gheorghe, ieri am participat la ceva ateliere de creaţie cu fetele, iar astăzi ne facem musafiri.

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:  


şi altele de aici, într-o notă ceva mai tomnatică.



Idee preluată de la Corcodusa
Mai participă la acest proiect:








Un weekend frumos să aveţi!
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.