sâmbătă, 27 septembrie 2014

Jurnalul unei femei simple

                                                    ♥ Pentru astăzi...
                              26 septembrie 2014, sâmbătă...
                                                          ♥  Afară...

dimineaţa începută sub auspiciile celor 7 grade. cât arăta termometrul maşinii, nu părea prea promiţătoare, dar ziua a fost foarte frumoasă.
Mă gândesc ...
că trec zilele uimitor de repede, nu apuc să fac mai nimic pentru casă.
Sunt recunoscătoare...
pentru că am adunat multe amintiri frumose.
Din bucătărie...
de toate pentru toţi
Ce mai mesteresc/creez...
în continuare nimic, dar când ne apucă talentul, promit că vă informez.
Sunt îmbrăcată cu...
pijamale.
  Citesc...
Familia ortodoxă.
Sper...
  să mă odihnesc un pic măcar mâine, că astăzi nu am apucat, tot dintr-o aniversare in alta am ţinut-o.
Abia aştept să...
termin radioterapia, că mă obosesc drumurile şi tot stresul că trebuie să mă încadrez într-un anumit program.
Am învăţat...
că bucuriile mici generează bucurii şi mai mari.
Prin casă...
am început deja cu căteva decoruri timide de toamnă. Avem castane şi mulţi dovlecei patison.
Săptămâna aceasta...
m-am delectat cu multe, multe, multe teste iniţiale.
Deşi am început prost, până la urmă am apucat să fac şi vreo 3 şedinţe de radioterapie, aşa că mulţumesc cerului că nu a fost şi mai mult stricat aparatul.
Unul din lucrurile mele preferate...
  statul la poveşti...
Câteva planuri pentru zilele următoare...
să termin de corectat toate testele şi cam atât, fără planuri mari....
 O fotografie pentru voi...
că tot e sezonul dovlecilor şi a delicateselor făcute din el
Mai participă la acest proiect:
şi Niko
O săptămână cât mai frumoasă să aveţi!

marți, 23 septembrie 2014

Ziua de ieri

Ieri dimineaţă m-am trezit la 6 şi un pic, am pregătit hăinuţele fetelor  şi pijamaua celei mici pentru grădiniţă, iar eu am luat un taxi şi-am mers într-un suflet la oncologie, să fiu acolo înainte de 7 jumătate, să apuc să fac radio şi apoi să merg la lucru  până la 8.00.
Săptămâna aceasta fac sau ar trebui să fac radioterapia dimineaţa, că aşa e modelul, o săptămână dimineaţa şi una după amiaza.
Când merg la radioterapie trebuie să fiu curată, spălată doar cu apă şi săpun, fără produse care conţin chimicale şi necremuită. Nu se admite niciun fel de cremă, nici măcar crema pentru arsuri. Foarte important e să nu fii transpirat (motiv pentru care ridic dealul pe care e situat spitalul destul de încetucu-legănat atunci când sunt după-masa programată şi cu taxi-ul când sunt dimineaţa) că te arzi. La propriu.
Cum am ajuns acolo am stat şi am aşteptat un pic până a venit asistentul care îmi face procedurile şi am aflat că aparatul e stricat, dar că se va repara curând. Asta e, ghinion am zis, se mai întâmplă, nu am stat să filosofez prea mult că nu aveam timp şi de acolo am mers val-vârtej la lucru. Între 9 şi 10 am avut o fereastră şi iar am luat taxi-ul spre spital. Între timp, aparatul a mers preţ de o persoană, după care şi-a luat o pauză. Lungă...
De la spital iar val-vârtej pe jos spre servici. La 13.00 am terminat orele şi am venit acasă pe o ploaie torenţială, am fugit la şcoala fetiţei să o iau cu umbrela, apoi am luat troleul si la 15.00 am avut programare cu ea la dentist. De la dentist am luat-o şi i-am predat-o soţului, care între timp a mers să o ia şi pe cea mică de la grădiniţă, apoi am mers din nou la oncologie, că aveam programare la 16.30. Evident, aparatul nu funcţiona nici acum, dar de data asta era pus un afiş care spunea că pacienţii vor reveni în 23.09 în conformitate cu programările făcute. A treia oară am coborât mai încetucu dealul, că nu mă mai grăbeam.
Astăzi dimineaţă, la 7 trecute fix,  coboram deja din taxi. Bineînţeles, aparatul încă nu funcţionează. Voi fi sunată când se va milostivi de timpul şi finanţele mele.
 Şi până acum, serios că a mers totul ca la carte.

duminică, 21 septembrie 2014

luni, 15 septembrie 2014

Prima zi de scoala

Dis de dimineaţă am început cu prima de zi de şcoală a fetiţei de la grădiniţă, prima mea zi de şcoală şi prima zi de şcoală a surioarei mai mari, acum elevă în clasa a III-a.
La mezină a fost simplu, noi am fost baricadaţi cu pijamale, papuci de schimb, adeverinţe şi para adeverinte că e sănătoasă tun, ea ne-a abandonat rapid, că era tare dorită şi a alergat spre doamna educatoare fără să clipească.
La mine a fost tot simplu, nefiind dirigintă, doamna directoare a fost tare drăguţă cu mine şi m-a lăsat să merg la serbarea celei mari.
La festivitatea celei mari a fost mai pompos, liceul s-a trasnformat în colegiu, ocazie pentru care s-au făcut pregătiri şi au fost invitati: prefectul, inspectorul general, prorectorul Academiei de Muzică şi chiar o doamnă ministru, o doamnă tare drăguţă, de altfel. Ce mai, toată floarea cea vestită...
Înainte de a ura baftă tuturor scolăreilor, va mai spun că vă las in compania unui filmulet tare simpatic, cu prima zi de scoala a Maşei si să nu spuneti cumva că nu ştiţi cine e Maşa. Uite, vedeţi, de asta se începe şcoala, ca să aflaţi mereu lucruri noi.

Bafta multă şi numai bucurii, dragi profesori, părinţi şi copiii!


sâmbătă, 13 septembrie 2014

Întrebare şi răspuns

Georgia, 4 ani şi-un piculeţ:

 - Erau două băi. Una cu uşa închisă şi una cu uşa deschisă.
 - Şi în care ai intrat?
 - În cea cu uşă galbenă.

:)))

Jurnalul unei femei simple

                                                 ♥ Pentru astăzi...
                              13 septembrie 2014, sâmbătă, ultimul weekend de vacanţă.
                                                          ♥  Afară...
e foarte plăcut. E un soare blând şi o lumină mierie care inundă totul şi ne învăluie pe toţi.
Mă gândesc ...
că a trecut vacanţa ca un vis, de luni gata, începem şcoala, elevi şi profesori deopotrivă.
Sunt recunoscătoare...
pentru că am adunat multe amintiri frumose.
Din bucătărie...
multe mere transformate în compot.
Ce mai mesteresc/creez...
în continuare nimic, dar când ne apucă talentul, promit că vă informez.
Sunt îmbrăcată cu...
o rochiţă neagră.
  Citesc...
Mamele unor oameni faimoşi.
Sper...
  să avem o seară frumoasă, că imediat vom ieşi la plimbare, sunt Zilele recoltei la Cluj şi chiar Festivalul Internaţional de gătit în aer liber.
Abia aştept să...
treacă primele săptămâni de şcoală cu bine.
Am învăţat...
că nu trebuie să îmi fac planuri. Viaţa are grijă să le rânduiască pe toate cum vrea ea.
Prin casă...
am început deja cu căteva decoruri timide de toamnă. Abia aştept sezonul dovlecilor şi al castanelor, să ne dezlănţuim mai mult.
Săptămâna aceasta...
am început radioterapia şi am participat la un proiect tare drăguţ: Uită o carte, iniţiat de cei de la Bookletta. Ideea e să uiţi undeva o carte, unde să fie găsită de cineva şi citită. Eu am "uitat" in diverse locuri nu una, ci mai multe cărţi. În primele pagini am pus un biletel cu mesajul: Acestă carte este "uitată" special pentru tine, cel ce o găseşti. Spor la citit!  Am trimis în lume Idiotul de Dostoievski, O călătorie spre centrul pământului şi Goana după meteor de Jules Verne şi chiar un Ghid de detoxifiere, toate nou-nouţe. Sper să işi găsească cititori dragi şi să nu ajungă orice altceva.
Unul din lucrurile mele preferate...
  statul la poveşti...
Câteva planuri pentru zilele următoare...
să particpi la toate festvivităţile, ale fetelor şi ale mele, să particip la şedinţele aferente....
 O fotografie pentru voi...
acestă  imagine mi-a amintit că atunci când eram mică la bunica mea la ţară ne spălam în fiecare dimineaţă într-un lichean asemănător, doar cu smalţul într-o stare mai bună, pus pe un livor cam ca acesta, doar, cum spuneam, mai bine întreţinut. Deh! nostalgiile...


Mai participă la acest proiect:
şi Niko
O săptămână cât mai frumoasă să aveţi!
    

marți, 9 septembrie 2014

Toamna noastră cea de toate zilele

Aşa cum am mai spus de-atâtea ori, iubesc toamna.
Aproape pătimaş... da, ştiu, sună ciudat, dar aşa e.
O aştept cu emoţie, cu bucurie, cu nerăbdare, cu vise, cu jocuri, cu planuri...
Însă nu fără teamă. 
De câte ori vorbesc de ea, mă cutremur.
Mi-am amintit că acum 5 toamne am scris un articol despre tot ce a însemnat toamna pentru mine, despre toate toamnele care au venit, au plecat şi m-au marcat definitiv. La câteva zile după ce am scris postarea aceea am aflat că voi fi din nou mamă. Tot toamna.
De atunci toamna mi-a mai luat câţiva oameni dragi şi tot atâtea bucăţi din inimă, mi-a adus alţii în cale, mi-a dat bucuria de a-mi duce prima dată la şcoală puştoaica cu ghiozdanul în spate.
Anul trecut, în ultimele zile de toamnă făceam biopsia care avea să-mi aducă un diagnostic cumplit.
Anul ăsta, în primele ei zile,  am început radioterapia, dar nu pot scăpa de sentimentul că nu acesta va fi evenimentul marcant.
Deocamdată însă... niciodată toamna nu fu mai frumoasă... dacă ar fi să citez un poet preferat.
 E  toamnă caldă, aurie, cu o lumină mierie, ca toate toamnele din amintirea mea.
O  toamnă în care am fost deja cu cortul, deşi l-am plimbat toată vara cu noi, dar vremea a fost prea capricioasă pentru a-l folosi; am făcut câteva expediţii prin chei cunoscute şi prin altele despre care nici nu ştiam că există, dar care m-au subjugat cu farmecul lor; am cules ghinde şi am pregătit ghiozdănelele.
Astăzi am fost prin piaţă şi nu mă mai săturam de privit perele, strugurii, prunele, roşiile, gogoşarii, vinetele, conopida, crizantemele...
 Am cumpărat însă doar struguri, prune, pepene, pe care nu l-am decorat chiar aşa, ci aproape...
dar dacă vă face cu ochiul farfuria asta apetisantă, puteţi vedea aici alte câteva decoruri numai potrivite pentru bunătăţile de pe masă.

După ce termin de scris voi merge la şcoala fetiţei pentru a mai pune una alta la punct prin clasă (de fapt, doar soţul pune, eu doar dau indicaţii) şi pentru a o cunoaşte pe noua doamnă  învăţătoare, pentru că da, toamna asta ne-a adus şi o învăţătoare nouă.
Şi e abia începutul...
Toamna voastră ce-a adus?

duminică, 7 septembrie 2014

La ceas aniversar

Soţul meu e între două aniversări.
Ieri, a fost ziua lui de naştere, mâine va fi onomastica. Nu o duce rău, credeţi-mă pe cuvânt!
Motiv numai bun de spus: La foarte, foarte mulţi (b)ani!
La el e cifră rotundă, tocmai schimbă prefixul.
La mine încă nerotundă, dar tot frumoasă.
Una peste alta, dacă socotim vârsta lui plus anii mei la care se adaugă tinereţea fetelor, rezultă că  aniversăm anul asta, împreună, 90 de ani. Ni i-a calculat mama soacră.
Suntem o familie de 90 de ani, o familie nici tânără, nici prea în vârstă, ci numai potrivită.
Nu-i aşa?
Familia voastră câţi ani are?

luni, 1 septembrie 2014

1 septembrie

1 septembrie
Început de an bisericesc şi început de an şcolar (doar pentru profesori)
Început de toamnă
Septembrie, luni, Brenciu

O toamna frumoasa sa aveti! O toamna frumoasa sa avem cu totii!
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.