joi, 26 februarie 2015

Martisoare 2015

Anul acesta nu am fost chiar atât de harnici cum eram de obicei, dar lucrăm.
"Martisorim" :)
Suntem in grafic.
Ca in fiecare an venim cu o noutate.  Anul acesta este anul reciclării în casa noastră, prin urmare am reciclat ceva componente de calculator, că de astea nu ducem deloc lipsă şi le-am dat o nouă menire: aceea de a vesti primăvara.
Am pus aici doar cateva de model.
 
 Initial am pornit de aici si apoi am ajuns la martisoare. Mai precis tata a ajuns. Ce să facă şi el dacă are trei fete? Munceşte, nu se încurcă!
Martisoare au făcut si fetele hărnicuţele, modele simple pe care le poate face orice copil.
 Si aici doar scolarita a lucrat, martisoare quilling. Chiar dacă nu sunt perfecte, eu îi apreciez dexteritatea şi rapiditatea de care dă dovadă.
 si a facut si o felicitare, un pic cam sifonata ca a adus-o in buzunar de la scoala, dar e in ton cu anotimpul
 iar la final avem si doua modele cumparate, doua litere ce vor deveni martisoare pentru mandrele noastre.

 Tot creaţii de-ale noastre, dacă doriţi spre inspiraţie, găşiţi din ceilalţi ani  modele de mărţişoarefigurine din mărgele, mărţişorul violoncel , modelele pe care le-am făcut  acu doi ani sau cosuletele parfumate de anul trecut.. 
Spor la treaba!





marți, 24 februarie 2015

de dragobete


  Astazi am scris o poezie. Abia acum, pe seară, mi-am dat seama că m-a apucat cheful de scris tocmai de dragobete. 

     Nu am mai scris tare de mult poezii. Astăzi am realizat că sunt mult mai solară decât în tinereţe, că nu mai am atâtea angoase şi atâtea temeri.  Sunt mult mai liniştită şi senină. Nu ştiu dacă e de bine sau nu, probabil că nu, poeţii sunt prin însăşi firea lor un pic mai neliniştiţi, doar că nu am putut să nu observ cum mi s-au schimbat versurile. Se pare că s-au domolit şi ele odată cu anii...

       Aici pun o poezie scrisă de una dintre poetele mele preferate, o poetă de o sensibilitate aparte, iar cu poeziile ei am rezonat totdeauna, fiindcă se citesc cu toate simţurile ascuţite.  Versurile ei nu sunt deloc liniştite... Vă invit cu drag la lectură, că tot vorbii de dragobete şi de dragoste!

 Leonida Lari - Mi-e dor de tine ca de-o poezie...

Mi-e dor de tine ca de-o poezie
Nescrisa înca, fara vers si nume,
Dar daca vrei sa ninga, n-o voi scrie,
Caci voi chema zapada peste lume.

Mi-e dor de tine ca de o cântare,
Neauzita înca niciodata,
Dar daca vrei sa ploua, ai rabdare,
Eu voi chema si ploaia asteptata.

Ci va veni o clipa, da, o clipa,
Când tot ce sînt va semana cu-o struna,
De care s-a atinge cu-o aripa
Un cântaret ciudat, orbit de luna.


Seara frumoasa va doresc!
Liga Studenților din Universitatea “Dunărea de Jos” din Galați (L.S.G) în parteneriat cu Universitatea Dunărea de Jos” Galați și Casa de Cultură a Studenților Galați organizează în data de 24 februarie, în intervalul orar 12:00 - 18:00, în Campusul Studențesc “Al.I.Cuza”, evenimentul “Dragobetele sărută fetele”.
Proiectul în sine este menit să celebreze sărbătoarea Dragobetelui, trad
- See more at: http://www.amosnews.ro/dragobetele-saruta-fetele-la-universitatea-dunarea-de-jos-galati-2015-02-23#sthash.WEVeJgnt.dpuf

Liga Studenților din Universitatea “Dunărea de Jos” din Galați (L.S.G) în parteneriat cu Universitatea Dunărea de Jos” Galați și Casa de Cultură a Studenților Galați organizează în data de 24 februarie, în intervalul orar 12:00 - 18:00, în Campusul Studențesc “Al.I.Cuza”, evenimentul “Dragobetele sărută fetele”.
Proiectul în sine este menit să celebreze sărbătoarea Dragobetelui, trad
- See more at: http://www.amosnews.ro/dragobetele-saruta-fetele-la-universitatea-dunarea-de-jos-galati-2015-02-23#sthash.WEVeJgnt.dpuf

duminică, 22 februarie 2015

La Baile Felix

          Zilele astea ne-am răsfăţat puţin. Am îmbinat utilul cu plăcutul, ne-am răsfăţat, ne-am odihnit şi ne-am reîncărcat bateriile. Pentru noi a fost ca un concediu, unul foarte scurt.
          Pentru mine, dar şi pentru fete, a fost prima dată când am fost la Felix; nu mai spuneţi la nimeni, că noi stam aici la doi paşi, dar nu am ales până acum să mergem acolo, am avut tot timpul alte preferinţe. A fost prima bălăceală pentru anul acesta şi prima dată când am mers la piscină după operaţie.
          Am stat la o vilă foarte elegantă. Am tot râs cu fetele că am fost aproape de Beverly Hills, la un pas distanţă, fără a merge până în California pentru asta. Nu de alta, dar aşa se numea casa alăturată.
          Pentru bălăceală am fost la Apollo, un complex cu mai multe piscine în aer liber şi una acoperită. Era foarte plăcut şi interesant în acelaşi timp să faci baie în piscină şi afară să fie 10-12 grade. Evident, apa din piscine era calduţă, fiecare bazin având temperaturi cuprinse între 30-33 de grade si 38-40 cea acoperită, în care stăteau mai mult copiii.
         Preţurile mi s-au părut pentru toată lumea. Cazarea, în perioada asta, e undeva între 60 şi 100 de lei camera pe noapte, cam la toate pensiunile din zonă, după cum ne-am dat noi seama. Intrarea la bazin este 25 de lei pentru adulţi şi 12 lei pentru copii, dar local şi în oraşele din apropiere se găsesc diferite pachete de vânzare, pachete care conţin tichete de reducere cu 50 la sută pentru 2 persoane.
          Acum chiar nu era aglomerat, era plăcut, iar mezina noastră s-a şi bronzat puţin stând în bazinele de afară, că ieri a fost o vreme foarte plăcută, cu mult soare.
          Paula  a venit de la Felix cu o amintire de neuitat: a învăţat să înoate pe sub apă.
video
          Posibil să mai scriu zilele acestea despre acest weekend al nostru, dar deocamdată mă opresc aici.
        O săptămână frumoasă vă doresc!

joi, 19 februarie 2015

mai in gluma, mai in serios

"Vestea proastă e că tratamentul prin chimioterapie te poate ucide înainte să te ucidă cancerul. Vestea bună e că prețul serviciilor medicale și asigurarea de sănătate te pot ucide înaintea chimioterapiei".
 

 Vestea cu adevărat bună este că, dacă intâlneşti nişte cadre medicale foarte diplomate, te poate ucide un infarct când îţi dau ele veştile.

Vestea intermediară e că: e doar o glumă (sper!). Luaţi-o ca atare!
Vestea senzaţională e că există vindecare. Credeţi-mă pe cuvânt!

luni, 16 februarie 2015

Gentuta portocala - kit creativ

Se ia/ se cumpără/ se primeşte  cadou (în cazul nostru) un kit creativ care are toate elementele pentru a crea o gentuţă de toată frumuseţea. Setul conţine toate materialele textile (forme din fetru decupate şi perforate, fermoar) şi din plastic (acul) necesare pentru confecţionarea unei genţi în formă de portocală, plus instrucţiunile de utilizare.
Se ia apoi o fetiţă musai harnică şi interesată
împreună cu o bunicuţă care să o supravegheze şi să-i îndrume mânuţele muncitoare

şi se lucrează intensiv, ba pe faţă, ba pe dos, după necesităţile modelului.
Se ia apoi cealaltă fetiţă şi se repetă aceeaşi operaţiune
Rezultatul final nu va înceta să apară.
În aceeaşi colecţie am mai văzut şi un portofel în formă de felie de pepene verde.
Spor la lucru!





duminică, 15 februarie 2015

Mesajul zilei de ieri

Mesajul zilei de ieri l-am primit de la fetele noastre, împreună cu alte câteva felicitări şi zeci de inimioare. Mesajul a fost acesta:

 Iubiților noștri părinți, 
Iubiți-vă!!!
Iubirea vostră nu e depășită de nici un cuplu de pe planetă!!!
Azi iubirea voastră să nu aibă limite, pentru că azi este ziua îndrăgostiților!!!
Azi să vă simţiţi bine împreună, să vă sărutaţi şi să petreceţi de ziua voastră, ziua îndrăgostiților!!!
                                       Paula şi Georgia

Evident, fiecare semn de exclamare avea inimioare în loc de punct, mesajul a fost scris pe o felicitare în formă de inimioară şi numele semnatarelor era şi el în inimioare pus. Ce mai! mai multă iubire nici nu se putea!
Dacă vă întrebați cum am petrecut, am jucat Carcassonne cu ele şi ne-am distrat toată după-amiaza.
O duminică cu multă iubire vă doresc!

miercuri, 11 februarie 2015

Doua intrebari


 Prima întrebare: Cu ce-am rămas din flăcări?
Nu stiu raspunsul, cel putin nu total, nu cum ar trebui să-l ştiu, mai mult e în ghicitură decât lămurit, dar m-am gandit mult la intrebarea asta, mai ales de când mi-au căzut ochii pe această minunată poezie.

Cu ce-ai rămas din flăcari?
                                    Autor: Traian Dorz
Cu ce-ai rămas din flăcări mai bun decât erai,
Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare?
Sfârşind cu tine însuţi eroica-nfruntare?
Cu ce-ai rămas din toate? Ce-ai ars şi ce mai ai?

Ce-ai limpezit în tine din câte ce aveai?
Ce-ai lepădat din toată zadarnica strânsură?
Cât ai ales ce-i aur, cât ai lăsat ce-i zgură;
Cât ai avut ‘nainte şi-acuma ce mai ai?

Nu anii suferinţei urcaţi cu-atâta vai,
Nici perii albi, nici plânsul, nici pierderile grele,
Ci câtă-nţelepciune şi tâlc ai scos din ele
Aceasta-i întrebarea: ce-ai ars şi mai ai?

Căci dacă tot acela te-ntorci precum erai,
Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare,
Zadarnic-a fost jertfa şi chinurile-amare
Nimic n-aveai ‘nainte, şi azi nimic nu ai!

 Si a doua întrebare, luată dintr-un interviu cu Părintele Gabriel Bunge, renumit calugar catolic, convertit la ortodoxie:
  Dacă doriţi să daţi contemporanilor un mic sfat despre cum să-şi organizeze viaţa de rugăciune, ce le-aţi spune?
P: Dacă vrei să înveţi să înoţi, sari în apă. Numai aşa vei învăţa. Numai cei ce se roagă vor simţi sensul ei, gustul şi bucuria rugăciunii. Nu poţi învăţa să te rogi stând într-un mare fotoliu. Dacă eşti gata să îngenunchezi, să te pocăieşti sincer, să ridici ochii şi mâinile către cer, atunci multe lucruri ţi se vor descoperi. Desigur, poţi citi multe cărţi, asculta conferinţe, vorbi cu oamenii – acestea sunt foarte importante şi ajută la înţelegere. Dar care este valoarea tuturor acestor lucruri, dacă nu facem paşi reali după aceea, dacă nu ne rugăm? Cred că trebuie să înţelegem aceasta.
Zi frumoasa!

marți, 10 februarie 2015

Am o fetita, nu o pizza

Posibil să vă surprindă titlul, posibil să nu...
El face parte din perlele nemuritoare ale mezinei mele.
Ea, mezina adică, are patru ani şi mai multe luni, mai aproape de cinci, de acum, şi se alintă atunci când vorbeşte, cum numai ea ştie...
Ieri am luat-o de la grădiniţă împreună cu soţul şi, la ieşirea din grădiniţă, tatăl ei îi deschide uşa şi o ţine deschisă până iese şi fetiţa. Ea, face o plecăciune şi spune:
 - Mulţumesc, domnul meu!
Eu îi spun:
-Aşa de frumos îi mulţumeşti tu lui tati?
-Da, doar nu sunt o pizza!!!
- O pizza?
-Serios?!!! Ai crezut că sunt o pizza? Nu sunt o pizza!!! Sunt o fetiţă isteaţă!!!
Nici nu ştiu de unde scoate toate perlele astea, dar cred că nici nu mai trebuie să vă spun cât sunt de mândră că nu cresc o pizza...

vineri, 6 februarie 2015

Jurnalul unei femei simple

 
Pentru astăzi (data/ora)... vineri, 6 februarie 2015.
Afară ... este frig şi fulgii dansează în aer fără a se aşeza... Nu am mai văzut soarele de câteva zile.
Mă gândesc ... că vacanţa a trecut atât de repede şi eu tot răcită sunt.
Din locurile de unde invatam ... câteodată din propria viaţă, numai să vrem să deschidem ochii. De obicei, vedem mult mai bine când vine vorba de viaţa altora şi mai puţin când e vorba de-a noastră.
Sunt recunoscătoare pentru ...  că doctoriţa s-a înşelat. Chiar dacă am tras o spaimă enormă de eram să mor de inimă zilele astea, măcar am rămas cu atât şi cu nişte dureri neelucidate şi nu am metastaze osoase, cum a crezut iniţial doamna doctor.
Din bucătărie ...  am făcut plăcinte cu de toate şi varianta cu brânză şi cu mere şi prune confiate pentru mine. E venită mama soacră la mine, că altfel nu vedea bucătăria mea asemenea bunătăţi :).
Cu ce sunt îmbracată ...  o rochiţă neagră.
Citesc ... Gary Chapman, Iubirea ca un mod de viaţă.
Ceea ce astept (sper) ... să înceapă cu bine noul semestru.
Ce mai meşteresc ... fetele au meşterit la o gentuţă portocală, poate reuşesc să o pun zilele astea pe aici.
Ascult ... nimic, doar linişte deplină...
În casa ... e un moment de tihnă.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... să vorbesc cu oamenii.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... sunt legate de mai multe aniversări.
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
 cu jurnalul meu real, nu doar virtual, in care scriu de ceva vreme
 
 
 
 si cu un semn de carte care îmi place tare mult
 
că tot mă ţin să le postez, dar nu le mai vine rândul.
iar mai multe despre ale noastre puteti vedea pe un taram cu vise si visuri.
Idee preluată de la Corcodusa
                                                  Un weekend frumos să aveţi!
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.