joi, 30 aprilie 2015

Urzeala Tronurilor via Urzeala Blogurilor

Dragii mei, după cum probabil cei mai mulţi dintre voi ştiu deja,  HBO a  dat startul la urzeala mondiala a tronurilor,  pe 13 aprilie, cu premiera  difuzării  celui dintâi episod din noua serie, a cincea, disponibil pe hbogo, ceea ce a făcut să se declanşeze o altă urzeală, de data asta a blogurilor, a minţilor, a creativităţii, a imaginaţiei aprinse.
În ceea ce-i priveşte pe bloggeri, ei trebuie să îşi aleagă o casă căreia să-i aparţină şi în jurul căreia să urzească o poveste, asta aşa, ca să epuizez cuvântul acesta.
Ei bine, dacă mă întrebaţi pe mine, eu cred că toţi fanii se împart în două categorii: cei ce vor să fie în casa Stark şi cei ce nu recunosc asta. Gata! am spus-o!
Aşadar, în ceea ce mă priveşte, îmi declar loialitatea pentru Casa Stark şi  pentru toată istoria lor de opt mii de ani și nu doresc decât să le fie bine. Pentru asta am ales o casă prietenă, o casă care i-a slujit cu credinţă şi particip si eu la nebunia asta frumoasă numită Urzeala bloggerilor.
Urzeala Tronurilor - Nordul își amintește!
Mi-a plăcut în mod deosebit casa Reed, una dintre cele mai vechi familii ale acestor ținuturi, stăpână peste mlaștinile din sud-vestul nordului. Preferata mea e Meera Reed şi nu-mi pasă că sunt numiţi oamenii nămolului şi ceilalţi care nu-i cunosc cred că sunt tâlhari şi laşi şi zic că au dinţii verzi pentru că se hrănesc cu broaşte.
 Fiică a Lordului Howland Reed şi soră mai mare a lui Jojen, Meera nu are viziuni, dar este foarte pricepută la vânătoare, foloseşte cu îndemânare suliţa şi se poate descurca în orice situaţie.
Abilităţile sale sunt utile mai ales pentru a-şi ajuta fratele, care nu este tocmai talentat când vine vorba să supravieţuiască în lumea reală.
 
Meera Reed by Elia Fernandez©

Meera Reed HBO
Ellie Kendrick  - Meera Reed 
Mi-a plăcut foarte mult jurământul pe care tânăra Meera îl face în faţa lui Bran Stark: "Vatra, inimile şi recoltele ţi le încredinţăm ţie, stăpâne. Săbiile, suliţele şi săgeţile noastre sunt la porunca ta. Ai milă de cei slabi, ajută-i pe cei neajutoraţi, fă dreptate tuturor şi nu te vom trăda niciodată." 

Pe voi v-a prins flama? Ce personaj vă place? Ce personaj aţi vrea să fiţi?

 

Citatul de azi...

Îmi place să cred că:

"Norii se adună în viaţa mea, dar nu pentru a aduce ploaia sau furtuna, ci pentru a da culoare cerului la apus."      (Rabindranath Tagore)

marți, 28 aprilie 2015

Turul ciclist "Cartile copilariei pe bicicleta"

             Despre turul ciclist caritabil, "Carţile copilariei pe bicicletă", am aflat încă din octombrie când  am participat la Opera Naţională împreună cu Paula la un concert caritabil susţinut de Alexandra Coman  în sprijinul proiectului "Cărţile copilăriei în fiecare casă". Evenimentul a avut loc sub înaltul patronaj al ASR Principele Nicolae al României pe care l-am ascultat vorbind şi despre acest tur ciclist. 

                Mă rog, intre noi fie vorba, nu e chiar o plăcere să-l auzi vorbind pe print, deoarece stâlceşte nu tocmai graţios limba romana, dar compensează printr-o inima bună si mult entuziasm. A! şi prin faptul că e frumos de pică...
             Aşadar, în perioada 23 aprilie şi 3 mai 2015, Alteța Sa Regală Principele Nicolae al României  pedalează 1000 de kilometri alături de campionul național la ciclism, Alex Ciocan, dar şi de alţi biciclişti care vor să li se alăture. Traseul porneşte din Sighetu Marmaţiei şi continuă în Dej, Cluj Napoca, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Sinaia, București, Călărași şi Constanța. Scopul este  implementarea programului „Cărţile copilăriei” în cât mai multe localităţi din ţară. Toate fondurile strânse vor fi direcționate pentru donații de carte în mediile defavorizate și oricine dorește să susțină inițiativa poate contribui cu o donație pe site-ul www.asociatiacurteaveche.ro/pebicicleta.
            Trebuie sa recunoastem, e o initiativă jos pălăria pentru că e nevoie de mult curaj si determinare pentru asa ceva şi de o conditie fizica tare buna (nu e chiar floare la ureche să străbaţi 13 judeţe în 9 zile) şi pentru că avem cu toţii nevoie de promovarea lecturii în rândul copiilor ce provin din medii defavorizate.
Jos pălăria pentru prinţ!
Jos pălăria pentru editură!
Programul complet aici!

luni, 27 aprilie 2015

duminică, 26 aprilie 2015

Clujul - feerie de aprilie

Imagini minunate cu orasul nostru, orasul cel de toate zilele. Orasul in care ne plimbam, muncim, iubim, ne ducem copii la scoala, gradinita, muzee, spectacole. Orasul pe care il adoram, il laudam la alti prieteni, il recomandam la cei care vor sa vina in vizita, ne plangem de el la ore la care traficul ne da peste cap toate planurile. Orasul in care am ales sa ne traim viata. Orasul pe care l-am ales pentru noi si copiii nostri.
Aici, doar cateva feţe ale lui.






Fotografiile sunt luate de pe pagina domnului primar.

vineri, 24 aprilie 2015

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi (data/ora)... vineri, 24 aprilie.
Afară ... e o zi insorita, incepe sa semene tot mai mult cu o zi veritabilă de aprilie. Se simte in aer ca se apropie 1 mai.
Mă gândesc ... că după-masă mai am o evaluare şi apoi poate să vină liniştit weekendul.
Din locurile de unde învăţăm ... din entuziasmul copiilor.
Sunt recunoscătoare pentru că...  am avut multe momente frumoase zilele astea şi m-am intalnit cu oameni tare frumoşi. Ieri la Oncologie am întâlnit nişte doamne tare deschise şi optimiste. În plus tot ieri, de Sfântul Gheorghe am primit multe urări pentru Georgia noastră, iar în oraş s-a sărbătorit ziua cărţii prin mai multe evenimente importante, dintre care cel mai interesant mi s-a părut înconjurarea Universităţii cu un lanţ de oameni ce aveau o carte în mână.
Din bucătărie... nu prea multe, ca am fost destul de prinsă zilele astea, am tot avut evenimente in fiecare după-amiază.
Cu ce sunt îmbracată... cu o rochita neagră.
Citesc...  Copiii de făină de Anne Fine.
Ceea ce astept (sper) ... să am un weekend liniştit.
Ce mai meşteresc... mai nimic, că nu am avut vreme.
Ascult... zgomotul străzii.
În casa... e un moment de linişte.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... din perioada asta e să merg la târgul de carte.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ...  să mergem la spectacolul lui Leon Magdan.

iar mai multe despre ale noastre puteti vedea pe un taram cu vise si visuri.
Idee preluată de la Corcodusa
                                                  Un weekend frumos să aveţi şi...
                                                          zile calde şi-nsorite!

marți, 21 aprilie 2015

Pastile Blajinilor

În prima luni după Paşte este Paştile Blajinilor.
Este o zi de pomenire a mortilor.
Când eram copil respectam cu sfintenie această sărbătoare. Abia aşteptam să vină să merg cu bunica la mormântul mamei şi, mai apoi, al bunicului. Intotdeauna duceam pască proaspăt făcută, ouţe vopsite special pentru ziua aceasta si multe alte dulciuri care se împărţeam copiilor.
De Paştele Blajinilor nu venea atât de multă lume în cimitir ca de Înalţare, dar tot se adunau destul de mulţi oameni care aşteptau cuminţi să vină părintele pe la mormântul la care mergeau fiecare dintre ei.
Când eram mică mi se părea că asta e datoria mea sacră, că nu trebuie să lipsesc de acolo orice ar fi. Şi nu am lipsit, am fost mereu acolo ani buni unii după alţii, ani foarte mulţi. Condamnam mereu în gândul meu pe cei care nu puteau ajunge şi lăsau mormintele goale. Dar de ani buni nici eu nu am mai ajuns nici la mormântul mamei, nici al tatei, nici al bunicilor. Si chiar daca fac randuielile de departe stiu in inima mea ca nu e la fel. Nu poate fi la fel.
Despre sarbatoarea aceasta, daca sunteti curiosi,  am gasit prin Cristina (care are si o fotografie foarte sugestiva) un articol scris de Savatie Bastovoi.
Hristos a inviat!

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Leon Magdan - spectacol pentru copii la Cluj

         "Vrajitoriile" profesorului de joaca  Leon Magdan pot fi vazute din nou la Cluj.
          Ca una care am avut privilegiul de a-l cunoaste personal, bucuria mea e cu atat mai mare si entuziasmul fetitelor mele cu greu ar putea fi pus in cuvinte. 
          Daca l-ati mai vazut in actiune, atunci cu siguranta stiti ca nu poate fi ratat.
          Daca inca nu ati ajuns la spectacolele lui, atunci sa stiti ca e musai.
          In oricare dintre situatii ati fi, recomandarea mea e aceeasi: Rezervati-va timp pentru sambata viitoare! Merita!
https://scontent-fra.xx.fbcdn.net/hphotos-xtp1/v/t1.0-9/11141208_412800228894084_2567932814816013199_n.jpg?oh=df966752796f243a921338ed8a754fb5&oe=55A406C0
                Merita cu atat mai mult stiind ca spectacolul are un scop caritabil, asociatia Christiana oferind numeroase burse copiilor destepti si foarte muncitori din Cluj, dar ai caror parinti trec printr-o perioada mai dificila, uneori chiar catastrofala, iar acesti banuti devin singura sansa pentru ca niste pusti de exceptie sa poata sa meraga in conditii decente .
              Sunteti asteptati cu mult drag si multa veselie!

vineri, 17 aprilie 2015

Izvorul Tamaduirii la Manastirea Moldovita

             Dintre toate manastirile tarii, Moldovita e speciala pentru noi. Un loc aparte in inima mea si in amintirile mele il are si Horaita, Putna (prima manastire mare la care am fost vreodata), Secu, Sihastria, Dintr-un lemn, Curtea de Arges (unde am fost ceruta in casatorie), dar dintre toate Moldovita e altfel...
              Si nu o preferam pentru multimea lucrurilor care o fac unica, pentru cel mai monumental pridvor deschis, cel mai vechi si bine pastrat mobilier din lemn, pentru pictura ei cu totul speciala, pentru marul de aur care ne fascineaza de fiecare data cand il vedem si care ne face mereu sa asociem galbenul lui cu faptul ca la Moldovita predomina galbenul tot asa cum la Voronet este celebru albastru, la Sucevita verdele, iar la Humor si Arbore  - rosul. Pentru noi ea e mai mult decat toate astea,  Moldovita pentru noi e acasa.
             La Inviere nu am fost acolo, ca nu ne place sa mergem ostentativ, in momente din astea in care se calca toata lumea pe picioare, desi prima Inviere la care am fost impreuna cu sotul meu la Moldovita a fost; dar astazi am fost la slujba.
             A fost o slujba binecuvantata, tinuta afara in a doua ei parte, nu in curtea manastirii ci in curtea unde sunt chiliile maicilor.
 
 
                  Intotdeauna m-a fascinat, dincolo de ceea ce se vede, de cladirile propriu-zise, de curatenie, de linistea cimitirului din apropiere, de feeria  de trandafiri, muscate si hortensii, m-a impresionat discretia maicilor. Intotdeauna abia zaresti cate una, nici nu ai banui ca e o obste destul de numeroasa. 
                Un sfarsit de saptamana placut sa aveti!



Jurnalul unei femei simple


Pentru astăzi (data/ora)... vineri, 17 aprilie.
Afară ... e o zi insorita, desi pe la noi diminetile sunt reci si bate inca destul de tare vantul.
Mă gândesc ... că pentru mine ziua de astazi, Izvorul Tamaduirii, e o zi cu totul speciala. E ziua in care am nascut-o pe Georgia. 
Chiar daca data Pastelui se schimba si prin urmare si data acestei sarbatori, ea are un loc aparte in inima mea.
Din locurile de unde învăţăm ... din bucuriile si necazurile fiecarei zile.
Sunt recunoscătoare pentru că...  am avut multe momente frumoase in vacanta aceasta si cu totii ne-am simtit bine, ne-am odihnit si relaxat.
Din bucătărie...  multe, multe bunatati specifice Pastelui, dar si urzici, de la care m-am intepat suficient cat abia sa pot apasa cu degetele pe tastatura.
Cu ce sunt îmbracată...  inca in pijamale, dar voi remedia lucrul acesta in 2 minute, ca fetele deja sunt gata de biserica, numai eu ma mai codesc pe aici :).
Citesc...  o carte motivationala.
Ceea ce astept (sper) ... să am o săptămână  la fel de uşoară şi de plăcută si cand incepe lucrul.
Ce mai meşteresc... tot felul de lucrusoare.
Ascult... cum canta fetele un cantecel improvizat de ele.
În casa... e un moment de tihnă.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... din perioada asta e să ma dau in leagan.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... nu prea ne-am facut. Cred ca e primul an in care vom rata cursa pentru copii din cadrul Maratonului International de la Cluj, dar nu avem ce face, asa s-au legat lucrurile anul acesta.

iar mai multe despre ale noastre puteti vedea pe un taram cu vise si visuri.
Idee preluată de la Corcodusa
                                                  Un weekend frumos să aveţi şi...
                                                           sarbatori cu bucurii!

duminică, 12 aprilie 2015

Dimineata de Paste

           In dimineata de Paste noi adultii ne-am trezit mai greu, mai ales ca am stat toata noaptea la Inviere, dar fetele, care au fost doar la slujba de la miezul noptii au fost foarte matinale. Georgia a fost pentru prima data la Inviere si a fost foarte fericita ca a putut si ea participa. Dar cu toate ca au fost noaptea la slujba, dimineata le-a trezit entuziasmul si bucuria de a cauta oute prin toata curtea.
        Aici sunt toate fericite, fiecare cu marea captura.
 iar dupa ce au scotocit prin toata curtea
 evident ca mamele nu au fost atat de harnice  si inca mai erau in pijamele
 spre deosebire de fetele super-echipate,
care s-au bucurat apoi de multimea de oua de ciocolata pe care iepurasul le-a lasat cu generozitate.


                            Hristos a inviat!

joi, 9 aprilie 2015

5 ani - ai mezinei

Astazi cea mai mica dintre fetele familiei a fost aniversata.
 Georgia la 5 ani.
Ea  - cea iubibila, adorabila, giugiulibila...
Ea  - cea isteata, cea care ne face fiecare zi o poveste.
 
La foarte multi si fericiti ani, iubita noastra!
Sa cresti mare!

miercuri, 8 aprilie 2015

macii mei

          Imi plac foarte mult florile, în mod special bujorii, freziile, lăcrămioarele. Lalelele îmi plac pentru mirosul lor deosebit, la fel si crinii, narcisele îmi plac pentru delicateţe, crăiţele pentru că sunt rezistente. Însă, când vine vorba de decoraţiuni, cei care câştigă detaşat sunt trandafirii.  Îmi plac căniţele cu trandafiri, farfurioarele cu trandafiri, lenjeriile de pat cu trandafiri. Cu toate asta, nu fac obsesie din decoraţiunile cu trandafiri. Dovada e că  mi s-au adunat sufieciente alte flori prin casă si daca, tot suntem in zilele in care dereticam fiecare lucrusor, am zi să vă arăt lucruşoarele mele cu maci. Nu i-am colectionat in mod deosebit, dar acum ca ii am imi sunt deosebit de dragi.
          Asadar am maci in bucatarie

                                 tot aici, dar de data asta pe niste mici obiecte decorative
                                                si pe canita mea de ceai
                                          iar in living am o pernuta decorativa cu maci.

Cam atat cu maci, deocamdata...
Voua ce flori va plac in mod deosebit?


luni, 6 aprilie 2015

Prima zi, lunea patimilor


Paştele Crucii
Intrăm, cu ziua de luni, în Săptămâna Patimilor. Sunt ultimele 7 zile care ne despart de Paşte, zile marcate de Cina cea de Taină, trădarea lui Iuda, vindere, judecare nedreptă, umilire, răstignire, moarte, punere în mormânt... Părinţii noştri o numeau şi Paştele Crucii, adică timpul care trece sub semnul Crucii care se va înălţa pe culmea Golgotei. O culme lungă astăzi, parcă de la un capăt la celălalt al lumii pe care o locuim.
Ţie, fratelui meu, îţi scriu în fiecare seară ca să înţelegi ziua ce vine. Nu, nu este o săptămână ca toate celelalte, nici simplă şi nici de petrecut în indiferenţă. În fiecare seară vei auzi clopotul bisericii, poate chiar de peste drum, chemând la Denie, slujba serii care cuprinde în ea. ..dimineaţa zilei care vine. Da, slujba grăbeşte timpul, seara vorbim de ziua următoare, să trecem mai grabnic peste zilele acestea de tensiune şi tristeţe din care ni se naşte bucuria, ieşirea din moarte. Învierea.
Lunea patimilor
Ziua I-a.
A fost seară şi acum dimineaţă. Ieri ne-am bucurat cu întregul Ierusalim de venirea, dinspre Betania, a Mântuitorului Hristos. Îl înviase din morţi pe prietenul său Lazăr. Mai întâi pare distant, parcă neputincios.  Nu e prima dată, căci nu a venit în lume ca să ne impună puterea Sa, ci ca să ne facă să o descoperim. Singuri, cu riscul sporirii necredinţei noastre. Surorile lui Lazăr, Marta şi Maria, par deja împăcate cu moartea fratelui lor. Stânjenite oarecum că Iisus nu venise la îngroparea celui ce-i fusese prieten. Nu văzuseră plânsul Mântuitorului. Nici hotărârea din glasul Său nu au auzit-o atunci când le-a spus Ucenicilor Săi: Să mergem! Adică, nu mai e timp de vorbe, să mergem să-l înviem pe Lazăr. O face împotriva tuturor legilor firii. Mai întâi cu fiica lui Iair, mai marele sinagogii din Capernaum. Un fel de frondă cu omul ce-l slujea. Apoi cu fiul văduvei din Nain, în unitate cu văduvia socială a propriei Mame. Acum cu Lazăr, în care vede prietenia.
Hristos nu e străin niciunuia dintre cei pe care-i învie. Se vede în ei. Ne vede în ei. Şi-i învie. La o clipă de moarte, la o zi şi la trei. Arătând că pentru El nu mai există timp, ci doar veşnicie. Şi învierea lor o propune ca exerciţiu pentru propria Sa Înviere. De aceea Ierusalimul îi ieşise înainte. Dornic de spectacol, asemeni oricărei capitale, dar şi cuprins de fervoarea împlinirii aşteptării lui Mesia.
Dintre toţi cetăţenii Ierusalimului, copiii par cei mai aprinşi. Vor fi auzit întreaga noapte povestea învierii din Betania, poate şi-l aminteau din alte momente ale vieţii Sale. El Însuşi copilărise alergând pe lângă Vitezda, scăldătoarea vindecării, dar şi a copilăriei Sale, nu departe de acolo aflându-se până astăzi casa drepţilor Ioachim şi Ana, bunicii Săi pământeşti. Era un puşti cu vacanţe de vară în Ierusalim şi copiii prietenilor Săi îi cântau intrarea în cetate. Smerit, cuminte ca niciun alt Dumnezeu. Ştiind ce urmează? Cuprins de ceea ce va urma. Ieri se auzeau pe străzile Ierusalimului strigătele: Osana, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului! Şi un val de emoţie ridica ramuri de finic în aerul încălzit de nevoia de a se împlini aşteptarea. Dumnezeu pe stradă. Nu-i un lucru prea obişnuit. Doar prin Hristos va deveni obişnuinţă.
Azi e altfel. Hristos Domnul odihneşte peste noapte în Betania şi reîntors în drumul Ierusalimului întâlneşte un smochin. Domnul, flămând, întinde mâna să ia o roadă să-şi astâmpere foamea. Smochinul răspunde doar cu frunze. Şi primeşte porunca uscării. Şi se usucă pe loc. Pare, nu este aşa, gest de grabă. Un Dumnezeu flămând cere creaţiei sale rod. Ea nu răspunde. Pare un eveniment minor, mai ales că întreaga zi stă mai apoi sub semnul citirii din Scripturi a prorociilor Mântuitorului legate de sfârşit. Ni le aşează Biserica la îndemână, canonul citirii Scripturii e vechi de secole, tocmai ca să nu ajungem smochini neroditori. Să înţelegem că rostul rodirii noastre este toată viaţa noastră. Că nu avem un timp al nerodirii, ca oameni. Este ultima strigare la rod pe care Hristos mai apucă să o facă. El ne ţine partea şi ne vrea în Rai. Iadul nu e pentru oameni. N-are rost să ne încăpăţânăm să intrăm în el. Nu din întâmplare Biserica pomeneşte astăzi şi pe Iosif cel vândut de fraţii săi odinioară. Istoria lui se repetă în istoria Pătimirii Domnului. Doar că acum finalul nu este dobândirea puterii într-o împărăţie pământească, Egiptul, ci dobândirea Împărăţiei Cerurilor. Fiecăruia din noi Tatăl Ceresc e dispus să ne-o împartă, ştiind că nu sărăceşte, ci, cu fiecare om ce primeşte o parte din moştenire, Împărăţia se lărgeşte. Chemarea zilei, prin cuvintele Evangheliei şi ale Bisericii, este limpede: faceţi roade vrednice de Împărăţie. Patima Mea ajută despătimirii voastre. Sus inima!
                                          Pr. Constantin Necula, articol preluat de pe www.gandul.info.

miercuri, 1 aprilie 2015

1 aprilie

1 aprilie  - prin excelenţă ziua păcălelii, cine nu ştie asta :)))

Acasă:
Dimineaţa fetele l-au sunat pe bunicul să-l păcălească. Bunicul se lasă lesne păcălit. Astăzi e ziua lui şi nu puţini sunt cei ce se ţin de farse.
Apoi au sunat-o pe educatoare să-i spună că nu vine cea mică la grădiniţă. Abia când a văzut-o intrând pe uşă, educatoarea şi-a dat seama că a fost păcălită. Domişoara a întrebat-o cine a fost cu ideea păcălelii, iar Georgia i-a spus: Eu şi familia mea.
La şcoală:
 Toată ziua a fost dată peste cap şi farsele s-au ţinut lanţ.
Cei din clasa a V-a au venit la şcoală în pijamale, papuci de casă, cu pernuţe colorate la ei şi multe, multe jucării de pluş: ursuleţi pufoşi, iepuraşi, căţei. La ora de matematică i-a găsit doamna dormind. La ora de română au schimbat clasa cu a X-a, care avea germană în ora aceea.
Cei din clasa a VII-a la ora de română au vorbit numai în engleză şi viceversa, la ora de engleză nu a putut să scoata doamna un cuvânt englezesc de la ei. În altă clasă şi-au pus pe cap scutece de bebeluş pe post de peruci.
Mai toţi aveau chef de carnaval. Cei care nu au venit pregătiţi de acasă cu niciun obiect de îmbrăcăminte mai fistichiu s-au adaptat la faţa locului, iar unii au făcut schimb de haine între ei.
Cei din a XII-a au făcut mici şi grătare în curte - obicei deja devenit tradiţie. Inutil să mai spun că toţi ceilalţi elevi şi-au dorit astăzi să crească subit. 
La voi cum a fost? Aţi păcălit? V-aţi păcălit?

The Scar Project

Fara cuvinte, doar un filmulet:


si inca unul, despre o femeie mult mai puternica decat mine:

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.