vineri, 27 noiembrie 2015

~Jurnalul unei femei simple~

  Astăzi... 27 noiembrie, 2015.
Afară ... este o zi rece de toamnă, ultima vineri din această toamnă! Ieri vremea era de iarnă, dar acum zăpada a dispărut cu desăvârşire şi e din nou toamnă.
Mă gândesc ... tot la factorul vreme. Trece mult prea repede. Deja se fac coroniţele de advent şi pregătirile pentru serbare.
  Din locurile de unde învăţăm ... de peste tot.
Sunt recunoscătoare pentru că...  am avut zile liniştite, cu oameni calmi şi înţelegători.

Din bucătărie... salată de vinete, dovleac, multe pere, mere, gutui în  compot, fructe de sezon.
Cu ce sunt îmbrăcată...  o rochiţă gri.

Citesc... Familia Ortodoxă, cartea care reuneşte primele şase numere ale revistei din anul acesta.
Ceea ce astept (sper) ... să ne iasă toate micile planuri aşa cum vrem, să ne bucurăm de weekend-ul acesta lung, să ne odihnim.

Ce mai meşteresc... nu multe, mici reparaţii.   
Ascult... cum se joacă fetele. Paula îi explica Georgiei ce înseamna a regenera.
  În casă... e un moment de linişte.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... e să privesc cum ninge, dar de după perdea, dacă se poate.
  Zilele trecute... au fost cu mici bucurii, şedinţe, recital de violoncel, producţie, pacheţel primit de la naşa.
  Serile trecute... le-am petrecut frumos. În fiecare seară am citit poveşti.
  Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... nu ne-am făcut. Nu mergem nicăieri din oraş, stăm pe lângă căsuţă.

Aici e o imagine  pe care doresc să  o împărtășesc:
deşi la noi încă nu a nins aşa, ce s-a depus ieri, a dispărut azi ca prin minune.                    
Mai multe despre ale noastre preocupări puteţi citi pe un tărâm cu vise si visuri.

Mai participă la acest proiect al jurnalului:
O weekend plăcut şi relaxant să aveţi!

joi, 26 noiembrie 2015

Miercurea fructelor - 2

          După cum vă spuneam, toamna aceasta a instaurat la şcoala noastră o bună tradiţie, aceea de a da copiilor, în fiecare zi de miercuri, fructe proaspete. Iar copiii le aşteaptă cu sufletul la gură. Chiar discutam cu ei şi îmi spuneau că, deşi mulţi au acasă, acestea de la şcoală sunt mai bune. Alţii se distrează şi spun că sunt mai bune pentru că sunt gratis. Altora le prinde bine şi atât. Pentru orice motiv ar fi, e o acţiune plăcută şi care aduce multă bună dispoziţie.
                                                     coşurile doldora de mandarine zemoase şi banane
                                                                 şi de prune dulci
                                                                       lădiţe cu mandarine şi coşuri cu mere
                                                                        porumb bun şi dulce
                              ziua în care s-a dat porumbul a fost specială, mirosea toată şcoala a porumb fiert
                                                                 dovleac copt extrem de dulce şi aromat
                                                                                dovleacul în fundal
                                                                      şi din nou în prim-plan, că merită
                                                               porumbul în mâinile pofticioşilor
                                                                şi din nou coşurile pline de pere.
           Toamna aceasta a fost cu adevărat una bogată şi îmbelşugată, plină de culoare şi miresme dulci!

marți, 24 noiembrie 2015

Reclame de Craciun

Mai sunt cateva zile de toamna, dar pentru mine, de vreme ce am intrat în postul Crăciunului, numărătoarea inversă a început. Deja simt atmosfera care pluteşte în aer.
Am găsit câteva reclame absolut superbe. Pe unele ştiu că le-aţi văzut, că sunt virale pe internet, altele merită văzute şi, mai ales, ascultate.  Au nişte melodii care merg direct la suflet. Sunt senzaţionale.

John Lewis Christmas Advert 2011

 John Lewis Christmas Advert 2012 - The Journey


John Lewis Christmas Advert 2013 - The Bear & The Hare 
John Lewis Christmas Advert 2014 - #MontyThePenguin

John Lewis Christmas Advert 2015 - #ManOnTheMoon 

 Sainsbury’s OFFICIAL Christmas Advert 2015 – Mog’s Christmas Calamity 
 
 Tesco - White Christmas (1984, UK) 
Să-mi spuneţi care v-a plăcut în mod deosebit!

Din marea lume a internetului

Prietena mea, şi soră de suflet, Ştefania, tocmai a pus pe net un joculet din multele care se gasesc berechet pe net si care, uneori, ne fac să ne cheltuim din preţiosul timp, doar aşa, ca sa avem apoi de ce ne jelui că suntem veci ocupaţi.
Jocul zice aşa:
Citatul găsit de mine în Poveşti nemuritoare:
"- Bine-ai venit, Făt-Frumos! zise împăratul, am auzit de tine, da' de văzut nu te-am văzut."

Acum, care e calitatea, vă las pe voi a o ghici.
:)



duminică, 22 noiembrie 2015

Ambrozia

Astăzi fetele mele au vrut să preparăm ambrozie. Deh! prea multa lectura a Legendelor Olimpului şi a celebrei serii Percy Jackson şi Olimpienii trebuia să aibă cumva o incursiune şi în lumea reală.
Aşadar:
2 banane,
2 portacale fără coajă şi fără sîmburi,
1 pară bine coaptă fără cotor,
se pasează bine cu blenderul până se face un amestec omogen.
Se pune în ceşcuţe şi se savurează!
E bun, delicios, de post, plin de vitamine şi nici nu trebuie să fii zeu ca să te bucuri de aşa licoare!
O săptămână plină de energie vă doresc!

Hai Romania! Romania - Bosnia Herţegovina

                  Aseară am fost la un meci de baschet desfăşurat la sala Polivalentă. Niciodată nu mai fusesem în noua sală, inaugurată la începutul primăverii, aşa că pentru noi a fost o premieră deosebită.
                  Meciul a fost şi el unul de zile mari: România - Bosnia Herţegovina. A fost primul meci al naţionalei femine de baschet în preliminariile EuroBasket Women 2017.
                  Evident, fetele noastre au câştigat, dar cu emoţii. 67 la 65, ultimul coş la adversarelor fiind înscris în ultima secundă. Fetele noastre au început foarte bine jocul, celelalte se vedeau că joacă pe teren străin, efectiv nu s-au putut aduna în prima jumătate a jocului pe care au şi pierdut-o la o diferenţă de 14 puncte. Chiar mă gândeam în sinea mea că ar fi bine dacă ale noastre le-ar da şi lor şansa de a nu pierde chiar umilitor. Dar mingea e rotundă, cum spune o celebră vorbă, iar şansele sunt extrem de schimbătoare. La un moment dat, când mai erau doar 4 minute până la sfârşitul meciului, a fost egalitate. Deja aveam emoţii mari.
                Nu îmi amintesc să mai fi strigat vreodată cu atâta frenezie: Hai România!
               Biletele au avut un preţ modic. A fost 10 lei biletul, iar toate fondurile se vor duce la familiile greu încercate în urma incendiului din Colectiv. Din punctul nostru de vedere, au fost 30 de lei extrem de bine investiţi, pentru Georgia netrebuind să cumpărăm bilet, că e mai mică. Plus că Paula a câştigat o şapcă oferită de sponsorii meciului, ceea ce a făcut-o extrem de încântată.
               A fost foarte multă lume. Nu chiar sala arhiplină, ca la meciul inaugural, dar cu multă lume veselă, optimistă, care a cântat şi a scandat foarte susţinut. Lângă noi a fost o familie venită cu ambele fete de la Dej pentru a susţine naţionala. În plus, în sală am văzut foate mulţi copii.
           În pauza meciului a fost un moment emoţionant pentru fanii baschetului clujean, echipa U Cluj fiind premiată pentru că a câştigat 11 titluri de campioană naţională, dintre care 10 consecutive.
            Fotografii nu ne-am făcut în sală. A fost un meci fără selfi-uri. Fotografiile de aici le-am luat de pe pagina echipei naţonale de baschet.  Prima le prezintă pe cele două clujence din echipă, Florina Paşcalău şi Gabriela Mărginean, a doua fiind şi jucătoarea cu cele mai multe puncte înscrise, ambele fiind la înălţine, din toate punctele de vedere, alături de timişoreanca Părău, cea care apare în a doua fotografie.
              Astăzi avem finală românească la tenis în Turneul Campionilor. Ambele echipe masculine calificate în finală au în componenţa lor un român. Oricare ar fi rezultatul, vom avea un aur şi-un argint.
               Hai România!

vineri, 20 noiembrie 2015

Propozitia exclamativa

Din seria "Perluţe de la grădiniţă", de la grădiniţa Georgiei:

Educatoarea: Aveţi idee ce e o propoziţie exclamativă?
Un băieţel: Da, da, eu ştiu! Şi mami lucrează la ea.
.......................................................................
Educatoarea: Da-mi exemplu de o propozitie exclamativa!
Georgia: Doamne, ce frumos e Luca!
:):)::)::):):):)


Mai pot spune ceva?  Propoziţia ei e corectă din toate punctele de vedere.

marți, 17 noiembrie 2015

de marti...

De descreţit fruntea, că tot am scăpat de ziua de marţi fără ceasurile rele...

Un tată scapă de la serviciu un pic mai târziu şi pe drumul spre casă, îşi aduce aminte că e ziua fiicei sale. Opreşte maşina în faţa unui magazin de jucării şi o întreabă pe vânzătoare:
- Cât costă păpuşa Barbie din vitrină?
Vânzătoarea îi răspunde:
- Care Barbie? Avem: Barbie la gimnastică - 19,95 euro; Barbie jucând volei - 19,95 euro; Barbie la cumpărături - 19,95 euro; Barbie la plajă - 19,95 euro; Barbie la dans - 19,95 euro; Barbie divorţată - 265,95 euro;
Bărbatul, uimit, întreabă:
- Şi de ce costă fiecare câte 19,95 euro, iar Barbie divorţată costa 265,95 euro?
Vânzătoarea, cu un aer foarte natural, îi răspunde:
- "Barbie divorţată" are şi: maşina lui Ken, casa lui Ken, undiţa lui Ken, mobila lui Ken, calculatorul lui Ken...

duminică, 15 noiembrie 2015

Ministrul sexy...

 Suntem o ţară sexy şi rea...
Ieri plângeam, astăzi râdem, de necaz, dar tot râs se numeşte şi acesta.
Până acum am avut eleve sexy, profesoare sexy, sexy brăilence, sexy moldovence, ardelence, oltence, sexy secretare, sexy poliţeste, maneliste, dar încă un ministru sexy nu am avut. Şi poate, dacă totuşi se milostiveste Cel Bun de noi, nici nu o să avem, decât doar în categoria: fuse, fuse şi se duse...
 De dus, s-a dus, dar era mult mai bine dacă, cei aleşi de noi şi de la care o ţară întreagă aşteaptă o soluţie salvatoare şi atât de mult promisa schimbare în bine, să fi făcut o numire adevărată de ministru şi nu un tânăr defilând în lenjerie intimă. Să pui un rezident la sănătate mi se pare o enormă jignire la adresa tuturor medicilor buni şi foarte buni din ţara asta. Oricât de promiţător ar fi, oricât de îndepărtat şi nesemnificativ ar fi trecutul  lui de manechin, e totuşi mult prea mult să fie numit un om pe care nimic din prezent nu-l recomandă pentru o asemenea funcţie.
Acum ultimile zvonuri se referă la faptul că un nou nume de ministru care se vehiculează ar fi cel al doctorului Achimaş Cadariu  de la Institutul Oncologic din Cluj, un doctor extraordinar, de care am auzit doar lucruri bune spuse se zeci de paciente pe care le-a avut.
De când am aflat mă tot gândesc oare ce e în mintea unor oameni care pun pe acelaşi taler al balanţei un om de talia doctorului Achimaş cu un tip care defilează cu o blană de nevăstuică în cap.
Mă bucur că totuşi, din când în când, competenţa învinge alegerile strict politice.


sâmbătă, 14 noiembrie 2015

13 noiembrie 2015

Si a fost si vineri 13. Si nu a fost bine. Deloc nu a fost.
Un 13 însângerat.
O coincidenţă stranie, tristă, nefericită...
În toamna aceasta dimineţile de sâmbătă au fost triste, tot mai triste. A început să ni se facă frică de ele.
Acum, când Parisul şi-a îmbrăcat haina neagră, haina de doliu, întreaga lume s-a colorat în culorile Franţei. Mai mult decât atât, întreaga lume a spus, fie şi-n gând,  o rugăciune.
Doamne, ocroteste-ne pe toti!

vineri, 13 noiembrie 2015

Cuvântul anului viitor

             Am vazut la o fată tare dragă mie, la  Anca , un joculet, asa ca am intrat in horă...
             Eu sunt fanul cuvintelor care definesc un an, nici unul trecut, nici unul ce va să vină.
             Dar...

            Acest cuvânt te va ghida pe tot parcursul anului 2016! Te va sprijini în grijile de zi cu zi și situațiile care pot părea fără speranță. Acest cuvânt îți va arăta mereu șansele și perspectivele în situații dificile, astfel încât să nu trebuiască să-ți faci griji. A fost selectat special pentru tine, primește-l!
           Aşadar: devin înţeleaptă!
          Of! Până şi calculatorul ştie că îmbătrânesc...

~Jurnalul unei femei simple~



Afară ... este o zi superbă de toamnă!
Mă gândesc ... tot la factorul vreme.Trece mult prea repede. Astăzi când am văzut scrisă data undeva, foarte mare, am conştientizat că suntem deja la mijlocul lui noiembrie. Un pic mai avem şi vine iarna peste noi.  Din locurile de unde învăţăm ... de la copiii noştri, uneori, de la prieteni, de la bătrâni, altădată.
Sunt recunoscătoare pentru că...  am apucat să mergem cu fetele puţin în vacanţă, să simtă şi ele vacanţa.
Din bucătărie... multe pere, mere, gutui în  compot, fructe de sezon.
Cu ce sunt îmbrăcată...  o tunică neagră cu inserţii roşii.
Citesc... lucrări şi diverse articole.
Ceea ce astept (sper) ... să ne iasă toate micile planuri aşa cum vrem.
Ce mai meşteresc... nu multe.  Ascult... nimic, fac linişte că doarme mezina.  În casă... e un moment de linişte.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... e să vorbesc cu oamenii şi să mă încarc cu poveştile lor de viaţă, cu experienţele lor, cu bucuria vieţii. Zilele trecute... am avut o experienţă tare plăcută. Am mers la o prietenă şi ea îşi chemase un măcelar să o ajute. La bunica mea în sat, când se tăia porcul, fiecare gospodină făcea din el ce îi trecea prin cap şi ce ştia că preferă şi consumă familia ei. La prietena mea în sat nu e aşa. Când se taie porcul sau alte animale mari, chemi un măcelar şi el îţi face toate preparatele. Aşa se face că am putut vedea direct la treabă un măcelar din zona Bucovinei, din Ciumârna, pe care l-am ajutat şi eu cum m-am priceput şi de la care am furat câteva secrete. Deh! vegană fiind nu-mi strică să ştiu câteva secrete legate de prepararea cărnii :) Domnul acesta, un bătrânel de 75 de ani pe care nu-i arăta defel, este un cunoscut meşter popular din zonă, face instrumente din acelea cu care se încondeiează ouăle la Paşte şi este şi un rapsod vestit, cântând la 4 instrumente. Ce mai, pentru mine a fost o încântare să petrec câteva ceasuri bune în compania lui.  Serile trecute... le-am petrecut frumos. Într-una din ele am fost la un spectacol de zile mari susţinut de prietenul meu Leon Magdan. Eu recunosc că pentru mine e o bucurie să cunosc un asemenea om deosebit. Le-a dăruit fetelor un joc, turnul din Hanoi, şi de atunci ele au o nouă preocupare: în cât timp termină jocul. Deocamdată recordul în familie îl deţine Paula cu 21 de minute.  Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... implică ceva activitate profesională.
Aici e o imagine  pe care doresc să  o împărtășesc:
cu un meniu specific anotimpului în care suntem.  Pâine, brânză şi struguri. O bucurie şi o încântare pentru simţuri. Bine, merge şi fără brânză, dar voi puteţi să vă mai bucuraţi de ea acum până nu vine postul Crăciunului.                    
Mai multe despre ale noastre preocupări puteţi citi pe un tărâm cu vise si visuri.

Mai participă la acest proiect al jurnalului:
O weekend plăcut şi relaxant să aveţi!

miercuri, 11 noiembrie 2015

Hai o tura prin cultura!

           Am fost la multe spectacole de ale lui Leon Magdan, pe care îl apreciez din toată inima, susţinute la Cluj. Niciunul însă nu a fost  special pentru liceeni, toate au fost altfel concepute.
           În seara asta avem ocazia de a ne bucura de un spectacol destinat liceenilor prezentat de Leon Magdan. Eu una sunt chiar curioasă cum va fi.  Hai o tură prin cultură! este îndemnul pe care Leon îl face tinerilor liceeni pentru a descoperi lucruri interesante, inedite și uimitoare despre România și despre mari români de astăzi și din trecut.
            Spectacolul este unul de binefacere, organizat pentru susținerea lui Septimiu, tânăr elev în vârstă de 15 ani, care în luna ianuarie a acestui an a fost diagnosticat cu leucemie.
            Intrarea este Liberă! Pentru ca să vă rezervaţi un loc în sală puteti contacta organizatorii la telefon 0733 457 552, pe e-mail secretariat@christianacluj.ro.
             Începerea scpectacolului 18,00.
             Durata spectacolului este de 90 minute +.


HAI O TURĂ PRIN CULTURĂ! - afișul evenimentului
Fotografia postată de Asociaţia CHRISTIANA Centrul de Servicii Sociale "Sfântul Vasile cel Mare".

joi, 5 noiembrie 2015

despre genuri si clasificari

            Copiii mei de la şcoală au avut de învăţat genul liric. Acum, ştie toată lumea, genul liric e mai greu de învăţat, că nimănui nu-i e aşa de dragă poezia. Mă rog, mai sunt şi excepţii (care se fac profesorii de română), dar nu despre ele vreu să vorbesc, nu de excepţii, ci de toţi ceilalţi cărora poezia li se pare destul de bolovănos de analizat cu toată rima ei curgătoare şi ritmul ei melodios.
             Copiii mei de la şcoală stăpânesc, în schimb, foarte bine genul epic. Şi cum credeţi că analizează ei genul liric? Exact, spunând ce nu este genul epic. M-am tot dat peste cap, nu chiar ca Greuceanu, dar pe-aproape, să le tot explic pe înţelesul lor şi să le dau exemple din care să înţeleagă. Le tot spun că masa e masă pentru caracteristicile ei, nu pentru că nu este scaun, dulap sau raft de cărţi. Le spun că floarea e floare pentru ceea ce o face pe ea să să fie floare, nu pentru că nu este iarbă, frunză sau copac.
              Copiii mei uneori înţeleg, alteori nu. Dar copiii mei, se pare, că au contaminat cu neînţelegerea lor o jumătate de ţară. Sau ţara îi contaminase deja pe ei, nu ştiu, rămâne în discuţie.
              Mă uit cu stupoare că tot mai multă lume se comportă ca şi copiii aceştia ce abia acum şi-au atins prima dată buletinul.
              Nu pot spune nimănui că mie nu îmi place o caracteristică a lui X (fie X cine vreţi voi să fie: preşedinte, premier, ministru, inspector, doctor, asistent, primar, jurnalist, băiatul care vă aduce pizza) că deja mi se sare la beregată: aha, nu ţi-e ruşine, ţii cu Y (care e la fel, om din aceeaşi listă), ai uitat că a furat ţara, că ne-a jefuit, că.... şi că.... şi că... şi din nou că... şi te credeam altfel, nu să ţii cu neruşinaţii ăştia. Şi până să apuc a deschide a doua oară gura nici nu mai am la ce să o deschid că deja am o etichetă mare lipită pe frunte: eu sunt omul lui Y, tipul ăla nenorocit, chiar dacă eu doar spusesem că nu-mi place cum gândeşte sau cum îi stă cravata lui X. Că în lista mea de preferinţe ar fi Z, Q sau W nu are nicio importanţă. Totuşi, am bănuiala mea că lucrurile astea se referă doar la lucruri politice, de parcă politica asta ar fi pus stăpânire pe minţile oamenilor. Spun lucrul ăsta pentru că dacă cuiva nu-i place ce scriu eu aici, atunci eu voi fi considerată vinovată şi nu vecina mea de la casa cu ferestre înalte, dar dacă aş spune că  nu îmi place nu ştiu ce lege aprobată de cineva, lucrurile s-ar schimba radical. Pentru că, se vede treaba, nici ceilalţi nu au făcut legi mai bune.            
                  Nu ştiu cum se vede lucrul acesta la televizor, că eu nu mă uit la el, dar pe net se vede tare urât. Şi e extinsă plaga aceasta nu numai la persoane, ci şi la locuri, clădiri, instituţii. Dacă spui cuiva că ţii cu Spitalul eşti automat clasificat drept un ateu înrăit posedat de duhuri necurate, dacă fraternizezi cu Biserica eşti un îndoctrinat spălat pe creier de către popi, dacă eşti de partea Smurd-ului clar că ţi-ai vândut sufletul străinilor şi crezi că ai tăi nu sunt buni de nimic, dacă ţii cu Poliţia atunci precis ai ceva de ascuns, dacă vorbeşti de bine Presa atunci nici măcar bunul Dumnezeu nu te mai scoate din gura lumii, dacă.... Şi acest dacă tot poate continua, că nimeni nu ascultă lucrul bun sau lucrul rău pe care vrei să îl spui, ci e înverşunat să spună el ce vrea el să spună.
                 Toate astea le simt de multă vreme, dar acum parcă e mai acutizat ca oricând.  Dar până una-alta las filosofia în pace şi mă duc la lucrările copiilor mei să mai citesc despre genul liric care este gen liric pentru că nu are personaje.
                 Zi uşoară!

marți, 3 noiembrie 2015

De două ori

                 Cu siguranţă lumea se poate vedea şi altfel. Totul e să vrei şi să exersezi. Privirea lucrurilor în profunzime, cercetarea lor pe toate părţile până ce eşti convins de un lucru înainte de a deschide gura şi a răni iremediabil pe cineva, ţine, cu siguranţă, de exerciţiu. Un exerciţiu în care se poate cultiva voinţa, răbdarea, dragostea... În zilele acestea atât de agitate, cu atât de multe cuvinte aruncate aiurea, oricum, oriunde şi la adresa oricui, poate că un astfel de exerciţiu ne-ar prinde bine tuturor.
 
Ma uit la toate lucrurile
De doua ori.
O data ca sa fiu vesel,
Si o data ca sa fiu trist.


Copacii au un hohot de ras
In coroana de frunze
Si o lacrima mare
In radacina.
Soarele e tanar
In varful razelor,
Dar razele lui
Sunt infipte in noapte.

Lumea se inchide perfect
Intre aceste doua coperti
Unde am ingramadit toate lucrurile
Pe care le-am iubit
De doua ori.
                      Marin Sorescu

duminică, 1 noiembrie 2015

Vacanta de noiembrie.

A venit si noiembrie... A venit cu mai multe lacrimi decât de obicei, cu multă tristeţe şi amărăciune, cu durere şi traume, cu doliu naţional, dar a venit...

Pentru copiii mici, neştiutori încă de durerile lumii mari,  noiembrie a adus vacanţa.

- Mi-e nu-mi place vacanta, spune mezina, de la înălţimea înţelepciunii tuturor celor 5 ani împliniţi.
- De ce, draga mea, nu-ţi place vacanţa?
- Pentru că se termină...

Şi totuşi, mâine abia începe.
Vacanţă plăcută celor mici şi norocoşi!
Putere multă pentru cei mari şi încercaţi de viaţă!
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.