Fiecare pui are mama lui...
marți, 17 iulie 2012
Din lumea celor care nu cuvântă...
joi, 12 iulie 2012
”ești proastă ca mă-ta!”
”După cum un vas nou păstrează multă vreme gustul primului lichid, pe care l-am vărsat; și lâna când este vopsită o dată nu mai capată albeață, tot așa și impresiile urâte din prima copilărie lasă urme adânci”. (Quintilian)
Acum două seri am fost cu Georgia în părculețul din apropierea casei noastre. La un moment dat a venit și o fetiță de vreo 6-7 ani cu bunica ei și s-au jucat frumos. Apoi a venit și tatăl fetiței împreună cu o surioară cam cu un an mai mică decât fetița respectivă. În timp ce tatăl legăna surioara, fetița cealaltă a alergat pe tobogan și s-a rănit. Îi căzuse piciorul între două trepte și a început să plângă și să o cheme pe bunică. Bunica l-a trimis la ea pe tată. Acesta s-a dus spre fată și numai ce l-am auzit tunând de a tresărit tot parcul: ”Ești proastă ca mă-ta!”.
Recunosc că abia m-am putut abține să nu-i spun: ba poate e ca tine. Mă mâncau buzele și abia am reușit să tac. M-am gândit că, la cât era nenea acela de încrâncenat, era foarte posibil să o încasez, iar în al doilea rând i-aș fi indus fetiței ideea că nu e proastă ca mama, ci ca tata, deci nu aș fi făcut nimic bun, mai ales că ea din entuziasm și din neatenție se accidentase, iar nu din prostie.
Eu am încercat un timid: a fost doar un accident, dar am primit o privire tăioasă, genul acela de vezi-ți de treaba dumitale, în timp ce tatăl continua să certe fetița.
Bunica, în schimb, nu a schițat niciun gest. O fi fost probabil bunica paternă, altfel nu-mi explic lipsa de reacție.
M-am tot gândit ce poate să înțeleagă copilul respectiv din reacția și replica tatălui ei.
1. că e proastă.
2. că și mama ei e proastă, nu știu precis de ce, dar dacă tata așa a constatat și așa declară, atunci așa trebuie să fie.
3. că ea seamănă cu mama ei.
4. că ea se deosebește de tată, care nu e prost.
Nu știu precis de ce, dar tind să cred că nu a fost doar o replică izolată și că nu va fi nici ultima dată când ea va auzi atât afirmația în sine, cât și comparația de rigoare.
Mi-am amintit de o replică a părintelui Arsenie Boca care spunea că educația copiilor începe cu douăzeci de ani înainte de nașterea lor. Cât adevăr! Creatura va fi făcută după chipul și asemănarea creatorului. Un leu își va învăța totdeauna puiul să ragă și să vâneze, iar căprioara îl va învăța să fugă și să se ascundă. Cum suntem noi înșine tot așa vom încerca să ne modelăm și copiii.
Există întotdeauna un timp pentru semănat și un timp pentru cules. Numai că uneori semănăm instinctual, fără a mai verifica dacă ceea ce ne alunecă printre degete e sămânță bună sau neghină.
Acum două seri am fost cu Georgia în părculețul din apropierea casei noastre. La un moment dat a venit și o fetiță de vreo 6-7 ani cu bunica ei și s-au jucat frumos. Apoi a venit și tatăl fetiței împreună cu o surioară cam cu un an mai mică decât fetița respectivă. În timp ce tatăl legăna surioara, fetița cealaltă a alergat pe tobogan și s-a rănit. Îi căzuse piciorul între două trepte și a început să plângă și să o cheme pe bunică. Bunica l-a trimis la ea pe tată. Acesta s-a dus spre fată și numai ce l-am auzit tunând de a tresărit tot parcul: ”Ești proastă ca mă-ta!”.
Recunosc că abia m-am putut abține să nu-i spun: ba poate e ca tine. Mă mâncau buzele și abia am reușit să tac. M-am gândit că, la cât era nenea acela de încrâncenat, era foarte posibil să o încasez, iar în al doilea rând i-aș fi indus fetiței ideea că nu e proastă ca mama, ci ca tata, deci nu aș fi făcut nimic bun, mai ales că ea din entuziasm și din neatenție se accidentase, iar nu din prostie.
Eu am încercat un timid: a fost doar un accident, dar am primit o privire tăioasă, genul acela de vezi-ți de treaba dumitale, în timp ce tatăl continua să certe fetița.
Bunica, în schimb, nu a schițat niciun gest. O fi fost probabil bunica paternă, altfel nu-mi explic lipsa de reacție.
M-am tot gândit ce poate să înțeleagă copilul respectiv din reacția și replica tatălui ei.
1. că e proastă.
2. că și mama ei e proastă, nu știu precis de ce, dar dacă tata așa a constatat și așa declară, atunci așa trebuie să fie.
3. că ea seamănă cu mama ei.
4. că ea se deosebește de tată, care nu e prost.
Nu știu precis de ce, dar tind să cred că nu a fost doar o replică izolată și că nu va fi nici ultima dată când ea va auzi atât afirmația în sine, cât și comparația de rigoare.
Mi-am amintit de o replică a părintelui Arsenie Boca care spunea că educația copiilor începe cu douăzeci de ani înainte de nașterea lor. Cât adevăr! Creatura va fi făcută după chipul și asemănarea creatorului. Un leu își va învăța totdeauna puiul să ragă și să vâneze, iar căprioara îl va învăța să fugă și să se ascundă. Cum suntem noi înșine tot așa vom încerca să ne modelăm și copiii.
Există întotdeauna un timp pentru semănat și un timp pentru cules. Numai că uneori semănăm instinctual, fără a mai verifica dacă ceea ce ne alunecă printre degete e sămânță bună sau neghină.
plouă
plouă... cu stropi mari, călduți...plouă... deja a treia oară astăzi... plouă, să ne răcorească bunul Dumnezeu...
Gândul zilei
”Dacă pleci la drum fără credința atingerii unei ținte, șansele de a o îmbrățișa sunt minime”. (C. Cucoș, Pedagogie)
luni, 9 iulie 2012
Borcanul calităților
Am observat de foarte multe ori, că dacă unui copil îi spui și repeți (lui și tuturor) că este obraznic, el chiar așa se va manifesta, ca un copil obraznic. Și nu de puține ori, la cea mai mică abatere a unui copil, deja ne grăbim să punem etichete: vai ce rău ești, ce tont, ce obraznic. Să nu mai spun de câte ori nu am auzit chiar: cât de prost ești, spus într-un moment în care copilul nu a fost prost, ci doar neatent sau neîndemânatic.
Ne grăbim atât de ușor să punem etichete pe copii noștri și le lipim zilnic, mereu și mereu, așa că nu ar trebui să ne mire că unele dintre ele nu se vor dezlipi niciodată.
Dimpotrivă, dacă îi repeți tot timpul: tu ești cea mai atentă fetiță sau cel mai ordonat băiețel, el,copilul, așa va fi convins că este și, în final, așa va ajunge să fie: atent sau ordonat.
De aceea, m-am gândit să vă propun acum de un joc, că tot e vară și spiritul ludic e în toi.
Borcanul calităților.
Evident, aveți nevoie de un borcan, dacă nu v-ati aprovizionat deja că tot e timpul umplerii cămării. Puteți să îl faceți cât mai atrăgător posibil, să îl personalizați după pofta inimii. Iar în acest borcan să puneți, în momentul în care o constatați, o calitate (scrisă pe o bucățică de hârtie) a copilului, de care el dă dovadă. Că e ascultător, bun, cinstit, darnic, ferm, generos, harnic, loial, milos, ordonat, prietenos, respectuos, sincer, tandru, vesel, zâmbitor... Ideal ar fi să discutați un pic cu el despre calitatea aleasă.
Știți cum se spune: vorba zboară, scrisul rămâne. Când va vedea atâtea calități la un loc, convingerea lui despre el însuși va fi de nezdruncinat: e un copil de calitate.
Când veți umple borcanul, îl puteți schimba cu o recompensă pe măsură. Ați putea merge la un spectacol de teatru sau balet, undeva unde, înainte de a acumula atâtea calități, nu ați fi îndrăznit să mergeți. Cu cât recompensele vor fi mai diversificate, cu atât și dorința de a umple borcanul va fi mai mare.
Sper să vă placă ideea mea și să o aplicați cu succes!
O săptămână cât mai frumoasă vă doresc!
Ne grăbim atât de ușor să punem etichete pe copii noștri și le lipim zilnic, mereu și mereu, așa că nu ar trebui să ne mire că unele dintre ele nu se vor dezlipi niciodată.
Dimpotrivă, dacă îi repeți tot timpul: tu ești cea mai atentă fetiță sau cel mai ordonat băiețel, el,copilul, așa va fi convins că este și, în final, așa va ajunge să fie: atent sau ordonat.
De aceea, m-am gândit să vă propun acum de un joc, că tot e vară și spiritul ludic e în toi.
Evident, aveți nevoie de un borcan, dacă nu v-ati aprovizionat deja că tot e timpul umplerii cămării. Puteți să îl faceți cât mai atrăgător posibil, să îl personalizați după pofta inimii. Iar în acest borcan să puneți, în momentul în care o constatați, o calitate (scrisă pe o bucățică de hârtie) a copilului, de care el dă dovadă. Că e ascultător, bun, cinstit, darnic, ferm, generos, harnic, loial, milos, ordonat, prietenos, respectuos, sincer, tandru, vesel, zâmbitor... Ideal ar fi să discutați un pic cu el despre calitatea aleasă.
Știți cum se spune: vorba zboară, scrisul rămâne. Când va vedea atâtea calități la un loc, convingerea lui despre el însuși va fi de nezdruncinat: e un copil de calitate.
Când veți umple borcanul, îl puteți schimba cu o recompensă pe măsură. Ați putea merge la un spectacol de teatru sau balet, undeva unde, înainte de a acumula atâtea calități, nu ați fi îndrăznit să mergeți. Cu cât recompensele vor fi mai diversificate, cu atât și dorința de a umple borcanul va fi mai mare.
Sper să vă placă ideea mea și să o aplicați cu succes!
O săptămână cât mai frumoasă vă doresc!
sâmbătă, 7 iulie 2012
Cum să (nu) dai cu lavabil peste var
Dacă tot am intrat într-un cerc ispititor al poveștilor nemuritoare din lumea zugrăvitului, am zis să nu întrerup cumva foiletonul acesta, așa că vin acum la ceas de seară cu un sfat practic.
Un sfat nu doar practic, ci și (de) pus în practică, din celebra categorie cine o face ca mine, ca mine să pățească.
Noi aveam în una dintre camere var pe pereți. La momentul respectiv încă nu apăruseră atât de multe vopsele lavabile sofisticate și ne-am gândit că varul e mult mai bun că permite, în primul rând, pereților să respire. Între timp însă am decis să dăm cu lavabil în loc de var. Zis și făcut.
Toți doritorii de dat sfaturi gratuite ne-au spus că dacă dăm bine cu amorsă pe perete, nu ar trebui să avem nicio problemă în a aplica lavabilul peste var.
Ei bine, din vorbele de duh ale lui Stan Pățitul vă spun că, dacă vreți să dați cu lavabil peste var, nicio amorsă din lume nu vă poate ajuta (am folosit inclusiv mult lăudata amorsă de profunzime de la Ceresit). Singura unealtă care vă va fi cu adevărat folositoare este șpaclul.
Adică a trebui să dăm jos tot varul de pe pereți și de pe tavan, că varul cum se încărca cum pica mai ales că noi avem pereții din rigips, abia apoi să gletuim și să aplicăm lavabilul. O adevărată aventură, mai ales că în primele zile ale săptămânii care tocmai se încheie canicula era în toi, iar noi nici nu ne zăream din praful făcut de var, de respirat normal nici nu se punea vorba.
Așa că ne-am învățat lecția și am zis că n-ar fi rău să spunem mai departe, nu de alta, dar măcar să știți la ce să vă așteptați.
Iar în final, dacă tot e vremea viselor, vă las să vă delectați cu niște idei despre cum arată o baie în viziunea celor de la home-designing, ca să aveți la ce visa atât la propriu cât și la figurat.
Un sfârșit de săptămână cât mai plăcut vă doresc!
Un sfat nu doar practic, ci și (de) pus în practică, din celebra categorie cine o face ca mine, ca mine să pățească.
Noi aveam în una dintre camere var pe pereți. La momentul respectiv încă nu apăruseră atât de multe vopsele lavabile sofisticate și ne-am gândit că varul e mult mai bun că permite, în primul rând, pereților să respire. Între timp însă am decis să dăm cu lavabil în loc de var. Zis și făcut.
Toți doritorii de dat sfaturi gratuite ne-au spus că dacă dăm bine cu amorsă pe perete, nu ar trebui să avem nicio problemă în a aplica lavabilul peste var.
Ei bine, din vorbele de duh ale lui Stan Pățitul vă spun că, dacă vreți să dați cu lavabil peste var, nicio amorsă din lume nu vă poate ajuta (am folosit inclusiv mult lăudata amorsă de profunzime de la Ceresit). Singura unealtă care vă va fi cu adevărat folositoare este șpaclul.
Adică a trebui să dăm jos tot varul de pe pereți și de pe tavan, că varul cum se încărca cum pica mai ales că noi avem pereții din rigips, abia apoi să gletuim și să aplicăm lavabilul. O adevărată aventură, mai ales că în primele zile ale săptămânii care tocmai se încheie canicula era în toi, iar noi nici nu ne zăream din praful făcut de var, de respirat normal nici nu se punea vorba.
Așa că ne-am învățat lecția și am zis că n-ar fi rău să spunem mai departe, nu de alta, dar măcar să știți la ce să vă așteptați.
Iar în final, dacă tot e vremea viselor, vă las să vă delectați cu niște idei despre cum arată o baie în viziunea celor de la home-designing, ca să aveți la ce visa atât la propriu cât și la figurat.
Aventuri în dormitor
Știu că titlul vă duce cu gândul la ceva la fel de fierbinte ca și aerul de afară, dar acest articol nu face parte din categoria acelora care fac fetele cuminți să se îmbujoreze, ci face parte din ( mult mai pragmatica) Cronica unei curățenii de vară, capitolul Povestiri bizare.
De data asta, cea mai mare parte a aventurii a avut loc în dormitor.
Dormitorul meu arată...cum să vă explic mai bine ca să vă faceți o idee...
Vedeți această imagine:
Ei bine, dormitorul meu... nu seamănă deloc.
Acum, lăsând gluma la o parte, dormitorul meu diferă prin faptul (esențial) că în el era un haos total.
Când ne-am apucat de zugrăvit am crezut că va fi floare la ureche. Dar, când am purces efectiv la lucru, am pățit ca în bancul acela celebru de la Radio Everan. Bancul era cam așa: Sună o persoană la radio și întreabă: este adevărat că cetățeanului Ivan din Moscova i s-a dat o Lada neagră cadou. Și i se răspunde: Da, este adevărat, dar cu trei mici modificări. Nu era Lada, era Volga, nu era neagră, era roșie, nu i s-a dat, ci i s-a luat.
Cam la fel am pățit și noi. Nu era floare, era pălămidă, nu era la ureche, ci la mâini și picioare, nu ni s-a dat, ci ni s-a luat (cheful de muncă).
Dar, trecând peste tot neprevăzutul care ne-a mâncat timp, energie și o mulțime de materiale suplimentare, am reușit totuși să terminăm întreaga harababură, în două săptămâni.
Evident, nu doar dormitorul a avut parte de întâmplări ciudate (și foarte prăfuite), ci și baia a completat seria printr-o aventură cu o baterie-spartă-pe-neașteptate și am avut parte și de o secvență demnă de un film horor, al cărei protagonist a fost tavanul din living.
La începutul lucrărilor eu am estimat și am alocat un anumit buget, pe care l-am dat spre cheltuire soțului. Soțul meu, un optimist incurabil, a calculat însă un buget de 3-4 ori mai mic decât al meu și a zis că dacă tot sunt într-o dispoziție atât de generoasă, tot ce rămâne va fi cheltuit pe tot soiul de prostioare inutile ( a se citi senzori de parcare) pentru mașină. Din nefericire pentru sufletul lui, a rămas să viseze în continuare la senzori. Deh, vara e mare. Și dacă nu i se topesc de tot visele de la caniculă, vine el odată Moș Crăciun...
Acum avem însă parte de o căsuță curată, (în curs de a fi) aranjată și dichisită și (pentru prima dată de când e la noi) colorată.
De acum, concediule drag, poți veni!
Să aveți un weekend plăcut și răcoros ca o înghețată savuroasă!
De data asta, cea mai mare parte a aventurii a avut loc în dormitor.
Vedeți această imagine:
Acum, lăsând gluma la o parte, dormitorul meu diferă prin faptul (esențial) că în el era un haos total.
Când ne-am apucat de zugrăvit am crezut că va fi floare la ureche. Dar, când am purces efectiv la lucru, am pățit ca în bancul acela celebru de la Radio Everan. Bancul era cam așa: Sună o persoană la radio și întreabă: este adevărat că cetățeanului Ivan din Moscova i s-a dat o Lada neagră cadou. Și i se răspunde: Da, este adevărat, dar cu trei mici modificări. Nu era Lada, era Volga, nu era neagră, era roșie, nu i s-a dat, ci i s-a luat.
Cam la fel am pățit și noi. Nu era floare, era pălămidă, nu era la ureche, ci la mâini și picioare, nu ni s-a dat, ci ni s-a luat (cheful de muncă).
Dar, trecând peste tot neprevăzutul care ne-a mâncat timp, energie și o mulțime de materiale suplimentare, am reușit totuși să terminăm întreaga harababură, în două săptămâni.
Evident, nu doar dormitorul a avut parte de întâmplări ciudate (și foarte prăfuite), ci și baia a completat seria printr-o aventură cu o baterie-spartă-pe-neașteptate și am avut parte și de o secvență demnă de un film horor, al cărei protagonist a fost tavanul din living.
La începutul lucrărilor eu am estimat și am alocat un anumit buget, pe care l-am dat spre cheltuire soțului. Soțul meu, un optimist incurabil, a calculat însă un buget de 3-4 ori mai mic decât al meu și a zis că dacă tot sunt într-o dispoziție atât de generoasă, tot ce rămâne va fi cheltuit pe tot soiul de prostioare inutile ( a se citi senzori de parcare) pentru mașină. Din nefericire pentru sufletul lui, a rămas să viseze în continuare la senzori. Deh, vara e mare. Și dacă nu i se topesc de tot visele de la caniculă, vine el odată Moș Crăciun...
Acum avem însă parte de o căsuță curată, (în curs de a fi) aranjată și dichisită și (pentru prima dată de când e la noi) colorată.
De acum, concediule drag, poți veni!
Să aveți un weekend plăcut și răcoros ca o înghețată savuroasă!
vineri, 29 iunie 2012
SFINȚII APOSTOLI PETRU ȘI PAVEL
Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt sărbătoriți în fiecare an pe 29
iunie.
Sfinții Petru și Pavel sunt prăznuiți împreună pentru că au murit în aceeași zi de 29 iunie a anului 67 d. Hr, pe vremea persecuției împăratului Nero. Cei doi apostoli au primit moarte martirică în mod diferit: Pavel, pentru că era cetățean roman, a fost omorât prin decapitare, iar Petru a fost răstignit cu capul în jos.
În iconografie, Petru este pictat bătrân și cu barba rotundă, iar Pavel pleșuv, cu barba cenușie.
Sfantul Apostol Petru a fost chemat la apostolie după fratele său Andrei, însă este primul în listele Noului Testament, în vreme ce Sfântul Apostol Pavel a fost cel din urmă chemat.
Sfântul Apostol Petru a fost nedespartit de Hristos în tot timpul activitatii Sale pământești, pe când Sfantul Apostol Pavel nu L-a cunoscut pe Hristos în vremea propovăduirii Sale. Datorită faptului că Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost în temniță pentru că L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din România. Ei sunt ocrotitori ai celor lipsiți de libertate și din cauza faptului că cei ajunși în penitenciare sunt persoane care au greșit față de Dumnezeu, precum au greșit și ei: Petru S-a lepădat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe creștini.
LA MULȚI ANI pentru tine, cel care ești PETRU, pentru tine, cel care porți numele de PAVEL! La mulțí ani pentru voi toți: Petrică, Petra, Petruța, Petronela, Paul, Paula!
La mulți ani, Paula nostră dragă!
Sfinții Petru și Pavel sunt prăznuiți împreună pentru că au murit în aceeași zi de 29 iunie a anului 67 d. Hr, pe vremea persecuției împăratului Nero. Cei doi apostoli au primit moarte martirică în mod diferit: Pavel, pentru că era cetățean roman, a fost omorât prin decapitare, iar Petru a fost răstignit cu capul în jos.
În iconografie, Petru este pictat bătrân și cu barba rotundă, iar Pavel pleșuv, cu barba cenușie.
Sfantul Apostol Petru a fost chemat la apostolie după fratele său Andrei, însă este primul în listele Noului Testament, în vreme ce Sfântul Apostol Pavel a fost cel din urmă chemat.
Sfântul Apostol Petru a fost nedespartit de Hristos în tot timpul activitatii Sale pământești, pe când Sfantul Apostol Pavel nu L-a cunoscut pe Hristos în vremea propovăduirii Sale. Datorită faptului că Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost în temniță pentru că L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din România. Ei sunt ocrotitori ai celor lipsiți de libertate și din cauza faptului că cei ajunși în penitenciare sunt persoane care au greșit față de Dumnezeu, precum au greșit și ei: Petru S-a lepădat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe creștini.
LA MULȚI ANI pentru tine, cel care ești PETRU, pentru tine, cel care porți numele de PAVEL! La mulțí ani pentru voi toți: Petrică, Petra, Petruța, Petronela, Paul, Paula!
La mulți ani, Paula nostră dragă!
miercuri, 27 iunie 2012
Curățenia de vară
sau cum-să-te-legi-nesilit-de-nimeni-la-cap-fără-să-te-doară.
Ce credeți că îi trebuie omului să facă în toiul verii, când ți se lipesc picioarele de asfalt de căldură și nu mai știi unde să te adăpostești?
Ei, dacă stați cumva în cumpănă și vă duce gândul spre oaze de relaxare și răcoare multă, la pahare cu limonadă și la cărți citite în legănatul dulce al hamacului în blânda adierea a înserării, vă cobor eu cu picioarele pe pământ sau în var, după caz, și vă dau propria alternativă mai puțin poetică: curățenie generală.
Mă rog, curățenie e cam mult spus acum și cam neadevărat. Suntem doar la faza de dezordine totală în toată casa (să nu supărăm cumva vreun ungher nebăgat în seamă), la mult-mult praf ridicat în slăvi și la dat cu amorsă, gletuit, vopsit, văruit.
Dacă mai adăugăm la acest tablou idilic și imaginea unui copilaș aflat în etapa scăpatului de scutec (Hip! Hip! Uraaa!), balamucul e complet.
Ceea ce nu v-am spus e că meșterii cei mari, calfe și zidari suntem noi. De fapt, mai mult calfe decât zidari, dar compensăm prin entuziasm.
Doamne ajută!
Ce credeți că îi trebuie omului să facă în toiul verii, când ți se lipesc picioarele de asfalt de căldură și nu mai știi unde să te adăpostești?
Ei, dacă stați cumva în cumpănă și vă duce gândul spre oaze de relaxare și răcoare multă, la pahare cu limonadă și la cărți citite în legănatul dulce al hamacului în blânda adierea a înserării, vă cobor eu cu picioarele pe pământ sau în var, după caz, și vă dau propria alternativă mai puțin poetică: curățenie generală.
Mă rog, curățenie e cam mult spus acum și cam neadevărat. Suntem doar la faza de dezordine totală în toată casa (să nu supărăm cumva vreun ungher nebăgat în seamă), la mult-mult praf ridicat în slăvi și la dat cu amorsă, gletuit, vopsit, văruit.
Dacă mai adăugăm la acest tablou idilic și imaginea unui copilaș aflat în etapa scăpatului de scutec (Hip! Hip! Uraaa!), balamucul e complet.
Ceea ce nu v-am spus e că meșterii cei mari, calfe și zidari suntem noi. De fapt, mai mult calfe decât zidari, dar compensăm prin entuziasm.
Doamne ajută!
joi, 21 iunie 2012
Avertizare meteorologică
Administraţia Naţională de Meteorologie a emis, astăzi, o avertizare cod
portocaliu de caniculă pentru mai multe judeţe din ţară, valabilă
mâine, 22 iunie.
Citez din avertizarea meteorologilor, așa cum a fost preluată de către presă:
”Temperaturile maxime vor depăşi frecvent 35-37 de grade, atingând izolat valori de 38 de grade în zonele de câmpie din sudul şi estul ţării”.
Prin urmare, frecvent se vor depăși 37 de grade, dar doar izolat se vor atinge 38. Ah, logica!
Voi fiți cuminți și adăpostiți-vă!
Citez din avertizarea meteorologilor, așa cum a fost preluată de către presă:
”Temperaturile maxime vor depăşi frecvent 35-37 de grade, atingând izolat valori de 38 de grade în zonele de câmpie din sudul şi estul ţării”.
Prin urmare, frecvent se vor depăși 37 de grade, dar doar izolat se vor atinge 38. Ah, logica!
Voi fiți cuminți și adăpostiți-vă!
miercuri, 20 iunie 2012
Maia Morgenstern într-o reclamă cutremurătoare
Este o reclamă care nu are nevoie de introducere.
Un spot publicitar pentru “Salvați Roșia Montană” care conține niște imagini foarte puternice, la care nu trebuie să te uiți de două ori pentru a nu le uita niciodată.
Un spot publicitar pentru “Salvați Roșia Montană” care conține niște imagini foarte puternice, la care nu trebuie să te uiți de două ori pentru a nu le uita niciodată.
O reclamă cutremurătoare cu un mesaj puternic.
“Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel și o țară”
Să sperăm că va fi receptat de cineva a cărui opinie chiar contează.
miercuri, 13 iunie 2012
Zâna măseluță
Încă din primăvara trecută, când și-a făcut o radiografie dentară și și-a văzut toți dințișorii, mica mea fetiță mare, care între timp a împlinit 7 ani, mă tot întreabă: când voi avea dinții mei de adult?
Aseară, în ajunul ultimei ei zile de grădiniță, am remarcat minunea.
E drept că la noi, Zâna Măseluță a inversat un pic lucrurile. Întâi a adus dințișorul cel nou, pe care l-a lăsat cu grijă în spatele celui vechi și apoi a așteptat cuminte să ia dințișorul de lapte.
Pentru că dințișorul cel nou deja sosise în guriță, ne-am grăbit un pic să-i facem loc și nu am lăsat-o prea mult pe Zână să-l aștepte.
Iar ea, ca o zână cuminte ce este, a venit și l-a dus în lumea magică, acolo unde se adună toți dințișorii de lapte ai copiilor din întreaga lume.
Dimineața am găsit sub pernă o recompensă demnă de primul dințișor: un cadou și, evident, bănuți.
De aseară, fetița mea are primul ei dinte de adult.
Aseară, în ajunul ultimei ei zile de grădiniță, am remarcat minunea.
E drept că la noi, Zâna Măseluță a inversat un pic lucrurile. Întâi a adus dințișorul cel nou, pe care l-a lăsat cu grijă în spatele celui vechi și apoi a așteptat cuminte să ia dințișorul de lapte.
Pentru că dințișorul cel nou deja sosise în guriță, ne-am grăbit un pic să-i facem loc și nu am lăsat-o prea mult pe Zână să-l aștepte.
Dimineața am găsit sub pernă o recompensă demnă de primul dințișor: un cadou și, evident, bănuți.
De aseară, fetița mea are primul ei dinte de adult.
marți, 12 iunie 2012
Despre vot și votare
A trecut și mult-așteptata zi de vot.
Da, am votat. Nu că ar fi contat prea mult votul nostru.
Am găsit însă pe net conjugarea verbului “a vota”, care mi-a plăcut prea mult să nu o împărtășesc cu voi:
Eu votez,
Tu castigi,
El pierde.
Noi ne nenorocim,
Voi vă imbogatiti,
Ei merg in somaj.
Evident, sperăm totuși în vremuri mai bune...
Da, am votat. Nu că ar fi contat prea mult votul nostru.
Am găsit însă pe net conjugarea verbului “a vota”, care mi-a plăcut prea mult să nu o împărtășesc cu voi:
Eu votez,
Tu castigi,
El pierde.
Noi ne nenorocim,
Voi vă imbogatiti,
Ei merg in somaj.
Evident, sperăm totuși în vremuri mai bune...
luni, 11 iunie 2012
Tiff-ul văzut de noi
A trecut și TIFF-ul acesta.
L-am așteptat, a venit, a plecat.
Anul acesta nu am avut oaspeți veniți de departe, special pentru festival, ca în alți ani, dar tot a fost frumos.
Nu am apucat să vedem prea multe filme, dar ne-am bucurat în schimb de foarte multe activități colaterale care au avut loc în oraș. Știți cum e, un eveniment mare provoacă întotdeauna alte evenimente mici în jurul lui, iar Clujul chiar nu a dus lipsă de evenimente zilele astea, nici de turiști, nici de vedete.
Au fost niște zile pline de lucruri frumoase. Am avut de unde alege tot
felul de activități pentru toată familia, de la teatru de păpuși în aer
liber, la tot felul de ateliere de creație unde fetițele au învățat să
facă păpuși, să împletească brățări sau să facă lalele și moriști din hârtie. Noi
am fost foarte mulțumiți.
Să aveți o săptămână frumoasă!
vineri, 1 iunie 2012
Piraeus Bank și copiii
La mulți ani tuturor copiilor!
Să fiți fericiți, iubiți, protejați, alintați atât de ziua voastră, cât și în toate zilele ce vor urma!
Pentru că în preajma zilei de 1 iunie au loc tot felul de acțiuni care se axează pe copii și tot soiul de activități dedicate lor, am participat și noi aseară la o acțiune demarată de Piraeus Bank. Ei au lansat un produs bancar special pentru copii și s-au gândit că o bună modalitate de a-l promova este să organizeze un concurs de desene având ca și temă Ce vreau să mă fac când voi fi mare?
Nu știu dacă au participat mai multe grădinițe, eu am remarcat doar copiii de la grădinița Paulei. Iar aseară a avut loc premierea copiilor care au participat cu lucrări, așa că incinta băncii a fost cotropită de micii artiști.
Paula a fost tare încântată să-și admire creația. Ea vrea să fie învățătoare. Ceilalți colegi ai ei vor să fie medici, medici veterinari, educatoare, conducători de camioane, paleontologi și chiar directoare de grădiniță, am văzut că era dorința unei fetițe. Ce mai, copiii au vise concrete.
Dar deocamdată s-au bucurat să fie copii, așa că s-au ospătat din belșug cu prăjiturile gazdelor și s-au veseli cu baloanele primite.
Evident, pentru munca lor creativă au fost răsplătiți cu diplome, cărticele și creioane de colorat .
Iar ca niște adevărați artiști ce sunt, nu au vrut să piardă vremea de pomană, au improvizat cât ai clipi un atelier și au purces la treabă imediat. Până să prindă adulții de veste, ei deja munceau de zor.
Cam asta a fost experiența noastră aseară la Piraeus Bank, una destul de plăcută. Soțul meu a spus că e prima dată când vede o bancă dând ceva fără să și ia.
De astăzi lucrările vor fi expuse în vitrina băncii să poată fi văzute de toți doritorii. Așa că, dacă aveți drum pe lângă cinema Republica (că tot e TIFF-ul în toi) puteți arunca un ochi să vedeți minunății de desene ce surprind vise de copii.
Să fiți fericiți, iubiți, protejați, alintați atât de ziua voastră, cât și în toate zilele ce vor urma!
Pentru că în preajma zilei de 1 iunie au loc tot felul de acțiuni care se axează pe copii și tot soiul de activități dedicate lor, am participat și noi aseară la o acțiune demarată de Piraeus Bank. Ei au lansat un produs bancar special pentru copii și s-au gândit că o bună modalitate de a-l promova este să organizeze un concurs de desene având ca și temă Ce vreau să mă fac când voi fi mare?
Dar deocamdată s-au bucurat să fie copii, așa că s-au ospătat din belșug cu prăjiturile gazdelor și s-au veseli cu baloanele primite.
De astăzi lucrările vor fi expuse în vitrina băncii să poată fi văzute de toți doritorii. Așa că, dacă aveți drum pe lângă cinema Republica (că tot e TIFF-ul în toi) puteți arunca un ochi să vedeți minunății de desene ce surprind vise de copii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)