Vedere de pe Someș - miercurea fără cuvinte

 Admirând orașul pe care l-am ales să-mi fie casă....

Miercurea fără cuvinte acum găzduită de Carmen 

Început de iunie

 

Iunie a început bine

cu oameni dragi în jurul meu,
 cu activități cu copiii făcute de noi la biserică, în ciuda ploii,  
cu cirese coapte,

cu multă pizza, 
cu margarete, grâu si maci,  
si cu ploaie... 

La Cluj plouă ... și plouă cu atâta determinare, încât ai zice că norii și-au propus să ne ude si sufletele, să rodească si ele, ca lanurile de grâne...

Dar viața nu se teme  de prognoză și nici nu isi amana mersul ca asa vor meteorologii. Noi ne-am făcut ieri toate activitățile propuse, chiar dacă a plouat si pentru o clipă ne-am gândit că ploaia îi va ține în casă pe copii. Din fericire, nu a fost asa. Bucuria nu poate fi oprită de o simplă ploaie de vară...

Ce îmi place mie atunci când lucrez cu copiii e faptul că ei au puterea de a vedea  nori și când e soare si găsesc curcubee și în zilele ploioase.   Astăzi a plouat, dar a si iesit soarele, la propriu si la figurat, pe strada noastră. 

Iunie e luna în care te gândeti automat la copii, la cirese, la maci, la sânzâiene, la vacanță...

O vară minunată să avem!

Ultima zi de mai

 Ultima zi de mai, cea din urmă zi a primăverii  coincide anul acesta cu ultima zi a săptămânii. Cumva, mi se pare o încheiere frumoasă.

E duminică si nu orice duminică, e Duminica Mare, Pogorârea Duhului Sfânt.

În multe localități din țară se sărbătoreste în mod special, se merge la cimitir si se onorează toți cei plecați din neam, cam la fel cum se sărbătorete de Înalțare, în alte părți. 

De câțiva ani e liber național de Rusalii, inclusiv ziua de luni, de Sfânta Treime, ceea ce e bine. Asa mai au timp oamenii un răgaz si pentru suflet, iar pauza asta pusă aproape  în mijlocul anului nu are cum să nu prindă bine pentru toată lumea.

În marile orase se fac procesiuni la care participă o bună parte din comunitate. 

Astăzi se sfințete grâul, pentru bunul lui seceris se fac rugăciuni speciale. Desi multă lume primeste la biserică spice de grâu, în unele sate oamenii îsi împobobesc casele si gardurile cu brazde de pământ în care înfig crenguțe de tei, de salvie sau nuc, pentru că forma frunzelor acestor plante redă cel mai bine forma limbilor de foc ce s-au coborât cândva asupra aposstolilor. În zona bunicilor mei se foloseste teiul deoarece, alături de salcâm, e foarte întâlnit în zonă. În plus, e si foarte parfumat si numai bun de pus la icoane.

Sărbători cu bucurie să aveți, indiferent când, cum si unde sărbătoriți!

Jurnal de mai

  ♥Pentru astăzi ... 22 mai, o frumoasă zi înnorată de vineri. Ieri a fost Înălațarea Domnului (la ortodocși), Sf. Constantin si Elena si Ziua Eroilor.

♥Mai spre seară... merg la cumpărături. Mâine am o nuntă. Nu am lăsat chiar pe ultima clipă, dar așa s-a nimerit. În caz de urgență, mai am rochia cu care am mers acu două săptămâni la o altă nuntă si încă una înflorată, care însă e prea lungă pentru a fi preferata mea în acest moment.

 

♥Afară ... e înnorat. Încă nu au venit căldurile acelea sufocante care coc ciresele de mai, dar eu nici nu le duc lipsa. Îmi place răcoarea, o prefer oricând.

♥În casă ... e bine și e aerisit. Îmi place să dorm cu ferestrele deschise în perioada asta si le țin asa toată dimineața (atunci când sunt acasă, fireste), să aud cântecul păsărelelor. Perioada asta e foarte bogată auditiv. Bine, nici vizualul nu arată rău, dacă e să fimm corecți. Florile, stelele, iarba, toate fac un spectacol zilele astea. În plus, nici olfactiv nu stăm rău, dacă ținem cont de mirosul de liliac, de lacrămioare, bujori, și se pregăteste si iasomia să se deschidă. 

♥Mă gândesc ... că urmează o perioadă  destul de aglomerată, că se apropie finalul de an școlar.

♥Din locurile din care învăţăm ... de la oamenii de la lângă noi, de la copii uneori. 

♥Sunt recunoscătoare pentru... că am reușit să am și un pic de timp pentru mine. Am făcut două cursuri mari iarna și primăvara asta, ambele pentru inima si sufletul meu: unul de reflecție și unul de scriere creativă.

♥Cu ce sunt îmbrăcată... cu o rochiță, evident. 

♥Citesc ... mai mult lucrările copiilor, zilele astea. Si recitesc unele cărți care mi-au plăcut. 

♥Ascult ... cântecul păsărilor. Chiar și în acest moment se dă în spectacol o mierlă.

♥Ceea ce aştept (sper) ... să simt că particip emoțional la toate evenimentele careurmeaz și să fiu sănătoasă. În ultima vreme am avut o tuse care nu m-a lăsat deloc și care, sincer, începe să măîngrijoreze. Luni ănsă merg la pneumolog și sper să aud de bine.

♥Ce mai meșteresc... Nu sunt foarte creativă acum. Deși au apărut de ceva vreme căpșunile, ăncă nu simt căe perioada de pusulceața. 

♥Imi doresc ... să mă bucur de sfâritul acesta de săptămână și de  următoarele.  

♥La Cluj... au început zilele Clujului. O mulțime de evenimente și de concerte sunt anunțate, care mai de care mai spectaculoase.

♥În bucătărie  ... avem clătite. 

♥Unul dintre lucrurile mele preferate ... să mă bucur de întâlnirile cu oamenii, să citesc, să lenevesc pe balconul cu flori și să ascultă păsările.

♥Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii... sunt legate de mersul la nuntă, un pic,seara de tot, poate mai găsim deschis și un muzeu, că e și Noaptea Muzeelor mâine seară. 

♥Un banc de sezon... 4 directori ai companiei de bere au intrat într-un bar

Directorul executiv al Budweiser a comandat un Bud Light.Directorul executiv al Miller a comandat un Miller Light.Directorul executiv al Coors a comandat un Coors Light.Directorul general al Guinness a comandat o cola.Primii trei l-au întrebat pe CEO-ul Guinness de ce nu a comandat un Guinness, la care acesta i-a răspuns: : M-am gândit că dacă voi 3 nu comandați bere, ar fi nepoliticos din partea mea.

  

O zi minunată să aveți și un weekend relaxant și plăcut!

Viața începe vineri

 Viața începe vineri sau sâmbătă sau marți (fără cele trei ceasuri rele, se-nțelege) sau în orice zi vreți voi. 

Ieri, într-o minunată zi de luni, am ținut în mâini Viața începe vineri. Asta deoarece am avut o intâlnire relaxantă la clubul de carte, Acasă la Oameni buni, un loc extrem de primitor făcut special pentru pacienții oncologici care vin să se trateze în Cluj. 

A fost o discuție plăcută cu niște prieteni absolut speciali, pe care îi cunosc de mult timp, care m-a prins mai mult decât credeam, despre cartea amintită a Ioanei Pârvulescu. 

 Am avut inclusiv o prietenă, Lili de la Arad, foarte atentă la detaliile din carte, care ni s-a alăturat on-line și care a participat activ la activitatea noastră, de nici nu ziceai că ne despart atâția kilometri. Am avut impresia că e în cameră cu noi, ceea ce se potrivea foarte mult cu tema noastră, că și romanul acesta, în momentul în care îl deschizi, te duce acolo, te vezi deja în lumea pe care autoarea o construiește și care te învăluie treptat, cu fiecare rând citit. 

Mi-a plăcut că am avut romanul unei autoare românce, propusă de Ionela, care ne-a purtat în atmosfera și parfumul Bucureștiului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, acțiunea cărții începând la finalul anului 1897, evident într-o zi de vineri.  Cartea a apărut prima dată în 2009, dar noi abia acum am pus mâna pe ea. 

Toată lumea - de la Dana care și-a adus patru pagini de notițe superstructurate, până la unii băieți (nu îi numim, firește :))), care nu au citit, dar au compensat prin făcutul pozelor și prin adusul de prăjituri)  - a fost fascinată de personaje (Nicușor fiind preferatul detașat, dar și Iulia și Dan Crețu au  avut fanii lor), de atmosferă, de limbajul folosit, de diferiții naratori, de temele diverse care se împletesc și se armonizează atât de bine, de datele despre epocă. 

Am avut întrebări, discuții, păreri pro și contra, mistere nerezolvate, dorințe pentru un final mai lămuritor, râsete multe, o gazdă extrem de zâmbitoare și multă, multă voie bună. 

La final, ne-am propus o altă carte și purcedem la citit. 

Dacă vă pică în raza vizuală, e o carte de citit, asta a decretat toată gașca asta extrem de „serioasă” de mai sus. 

Spor și lectură ușoară! 

P. S. Am lăsat la final citatul meu preferat: 

„N-ar putea săptămâna să înceapă direct cu ziua de marţi? Fiindcă am observat că lunea totul merge rău, iar lucrurile ţi se pun de-a curmezişul.”

După cum se observă, eu mi-am început început postarea marți, dar vă spun sincer că nici ziua de luni nu a fost rea deloc. Iar bonus, pentru cunoscători, Viitorul începe luni. 

De 1 mai

 Si a început luna mai...

Mă gândesc întotdeauna cu drag la mai și întotdeauna îmi vine automat versul lui Macedonski din Noaptea de mai  în minte: „Veniți:  privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit!”

Altfel, eu tot cu flori de liliac, cu parfum de gânduri intime, cu cântec de viață trăită cu sens, cu frânturi de suflet dezvelit vă aștept aici pe blogul ăsta unde scriu (mai răruț sau mai des, în funcție de disponibilitatea sufletească) mintenaș de 18 ani. M-am ferit cât am putut să îl țin departe de lumea dezlănțuită, de toate frământările politice și sociale cotidiene, și să îl păstez ca pe o căsuță virtuală plin de lucruri care îmi aduc bucurie. 

Si eu cred că sunt suficiente astfel de lucruri, în fiecare zi din viața noastră, cum ar fi cea de azi, de care ne bucurăm din plin.
Pentru noi nu e 1 mai muncitoresc, e chiar 1 mai liber, zi de relaxare și odihnă...

Nu e nici zi de grătare, e o zi superbă, însorită...

Nu ne-am făcut planuri, ne adaptăm din mers la tot ce vine. 

Si vor veni, din ceea ce știm până acum: 

♥ două nunți (că s-a înrădăcinat cumva ideea că e luna nunților , nu doar a trandafirilor - sau poate tocmai de aceea,nu știu), 

♥ o excursie cu clasa la Praid și împrejurimi, 

♥ o tabără de 3 zile pentru sufletul meu. 

♥ Ziua Paulei. 

♥ Bine, vin și evaluările la clasa a VI-a și cred că o simulare la a VIII-a, dar nu vreau sa ma gândesc la ele. 

Luna mai e diferită pentru noi cei din orașe. Clar că nu vedem atât de mult din înfloririle astea sălbatice, ca la țară,  și nici nu muncim atât, de la pusul cloștii la plivitul răsadurilor din grădină. Dar și în oraș  se schimbă totul, de la lumină șși modul în care colorează ea fațadele clădirilor, la felul în care ne îmbrăcăm și în care ne compunem mesele, la verdele ăsta care se încăpățânează să iasă pe fiecare palmă de pământ disponibilă, inclusiv prin crăpătuile din trotuare. 

Unele nopți se simt obinuite până te uiți în sus, unele dimineți sunt banale până deschizi fereastra. 

O lună mai minunată să aveți, să avem cu toții!

Final de aprilie

 O, Doamne bun, nici nu-mi vine să cred că aproape e mai. 

Aprilie a fost o lună bunișoară  cu noi, dar a trecut ca un vis

Totuși a rămas în memorie pentru câteva lucruri: 

♥ am aniversat-o pe Georgia, mezina familiei care a împlinit 16 ani. 
♥ am sărbătorit Paștele si am reușit să mergem de Florii acasă.

♥ mi-am revăzut câteva prietene de suflet și am putut sta la o poveste.

♥ am aniversat un bun prieten și cumătru care a împlinit 50 de ani,

♥ m-am implicat ca profesor voluntar la Olimpiada națională de limba si literatura română.

am sărbătorit ziua cărții.

♥ am avut vacanță și ne-am bucurat de ea. 
♥ am pierdut o prietenă. 

La voi cum e? Îl asteptați pe mai sau ați mai vrea să dureze aprilie?

Project Hail Mary - recenzie

 Project Hail Mary - Proiectul Hail Mary - carte si film. 

Cartea este un roman științifico-fantastic care a fascinat încă de la apariție, în 2021. 

Project Hail Mary este scrisă de Andy Weir și, așa cum spuneam, a cucerit publicul încă de la început, fiind câștigătorul secțiunii Readers Favorite Scince-Ficton (2021) al platformei Goodreads și al premiului Hugo pentru cel mai bun roman în 2022. 

Același Goodreads rezumă astfel: „Ryland Grace e singurul supraviețuitor al unei misiuni disperate pentru salvarea omenirii. Doar că el nu știe asta. Nu-și amintește nici măcar cum îl cheamă. A dormit foarte, foarte mult timp, la milioane de kilometri depărtare de casă, alături de două cadavre necunoscute. Pe măsură ce începe să-și amintească fărâme din trecut, misterul misiunii sale se recompune ca un joc de puzzle.

Timpul însă nu e de partea lui și, ca să evite o catastrofă, trebuie să rezolve o enigmă științifică de proporții epice – și să salveze specia noastră de la extincție. Cu alte ființe umane aflate la ani-lumină distanță, trebuie s-o facă singur. Sau poate cu un aliat absolut neașteptat.”

Romanul, care e mult mai cunoscut după coperta de anul acesta cu Ryan Gossling pe ea - cel care dă viață personajului pe ecran - urmărește două povești, fiecare spusă cronologic, una de la bordul navei, unde Ryland Grace se trezește singur fără a-și  aminti identitatea sau situația în care se află, și una din trecutul personajului care arată evenimentele anterioare lansării navei Hail Mary (Ave Maria). 

Deși cele două planuri se împletesc până la final, povestea nu e greu de urmărit.

Mi-a plăcut  și suprapunerea asta a inițialelor - Ryland Grace - Ryan Gossling - probabil cei de la casting s-au distrat un pic atunci când au ales actorii pentru film. 

Cartea este scrisă de același autor ca și Marțianul, prin urmare, dacă ați fost fani, nu veți fi dezamăgiți, dacă nu ați fost fani, nu veți fi dezamăgiți :)))

De altfel, alte cărți cu aceeași temă ar putea fi: Marțianul & Artemis de Andy Weir, Odiseea Spațială de Arthur C. Clarke, Amintiri in trecutul Terrei de Liu Cixin, seria Fundația de Asimov. 

Alte filme:  Marțianul (2015), Interstelar (2014), Star Wars, Războiul stelelor (începând din 1977 si până în prezent), Star Trek (din 1966 si tot până azi încă mai fascinează si se filmează tot felul de ecranizări), Odiseea spațială 2001 (încă din 1968), Figuri ascunse (2016), Apollo 13 (1995), Primul om pe lună (2018) - tot cu Ryan Gossling, Gravity Misiune în spațiu (2013), Gunoierii spațiali (2021), Wall-E (2008) & muuuuulte altele. 

Oricum, în toate, deși tema mare e spațiul, călătoria spațială și lumea pe care spațiul o ascunde, toate, inclusiv cea de față, abordează si teme ca prietenia, prietenia neobișnuită, lupta pentru supraviețuire,  puterea speculației, creativitatea, educația.

Spor la citit & vizionare plăcută!

La duminica Tomii

Toma Necredinciosul de Caravaggio

 "De două mii de ani ne purtăm prin lume cu Toma de mână şi nu ştim prea bine de ce i se spune Geamănul şi prea târziu ne dăm seama că-i suntem deopotrivă. Frate de necredinţă şi îndoială, de înfrigurare şi aşteptare, de cutremur şi îngenunchere, el rămâne obsesia nostră perpetuă şi întruparea neputinţei noatre de a accepta Bucuria dintr-odată şi fără echivoc". 

(Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania)

Astăzi Biserica a rânduit să fie sărbătorită duminica Tomii, cea în care ne amintim de îndoiala, de necredința, de incredulitatea Sfântului Apostol Toma, dar și de încredințarea lui fără echivoc că Învierea a avut loc, de marea lui Bucurie. 

Să aveți o duminică caldă și frumoasă, fără nicio urmă de îndoială în sufletul vostru! 

Amintiți-vă: „Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut”

Numai Bucurie!

Hristos a înviat!

Ouă roșii

         La noi e ajun de sărbătoarea Floriilor, dar la vecinii noștri catolici și reformați, e ajunul Paștelui. Prin urmare, am tot văzut modele de ouă roșii și coșulețe pregătite de sărbătoare și postate cu drag pe facebook spre admirația rudelor, prietenilor i spre invidia celor mai puțin talentați sau care nu au avut atât de mult timp să se joace. 

    

            Mie îmi plac mult ouăle roșii și mereu caut modele de vopsire, vopsele rezistente și câte altele. Îmi plac mult ouăle încondeiate,închistite sau scrise  (cum se spune în unele zone), din care am colecționat multișoare deja, dar  în viața de zi cu zi, de ciocnit, nu le folosesc pe acelea, că nu mă lasă sufletul, ci folosim modele simple, fie într-o singură culoare, fie cu model extrem de simplu de trifoi sau alte frunzulițe prinse in ciorap. 

            Îmi amintesc că într-un an, căutând tot așa idei de decorare pentru ouă, am găsit într-o revistă (că eram prin 2003-2004 și nu eraau in vogă blogurile i nici netul nu explodase) o rețetă de a le colora cu hârtie creponată. 

Îmi amintesc că au ieșit foarte bine, au fost vesele și haioase, că am folosit culori diferite de hârtie, iar culoarea a rămas fixată pe ouă, nu s-a luat de pe ele. Pe de altă parte, au fost un pic cam pale pentru gustul meu, că mie îmi plac ouăle care sunt lucioase și au o culoare destul de tare. 

Deși acum 16 ani, în anul în care am născut-o pe Georgia, din dorința de a ieși mai roșu închis, am pus prea multe frunze de ceapă, că așa le-am făcut în anul acela și au ieșit negre. No, mai pățești :)))

Aici am pus câteva din modele noastre de anul trecut. 

            

1 aprilie

 Au trecut deja primele 3 luni din anul acesta, primul trimestru. Nu e vreme de bilanț, deși martie chiar a fost o lună semnificativă pentru noi, care m-a provocat un pic să ies din carapacea mea. Nu spun că m-a învățat ceva, deși mi-a descoperit unele lucruri. Dacă mi-e dor de ceva din luna martie, mi-e dor de perioada în care mă trezea lumina naturală. Acu, cu trecerea la ora de vară, incă sunt buimacă dimineața. Zilele astea m-am trezit tare greu. Abia aștept să vină iar zilele în care mă voi trezi natural. 

1 aprilie - Ziua păcălelilor, ziua păsărilor, ziua tatălui socru, al bunicului fetelor mele. Prin urmare, la noi în familie ziua aceasta nu trece niciodată neobservată. Și evident, cum lucrez cu copiii, nu prea  are cum să treacă neobservată. 

Au mai rămas puține zile până la Florii, până la Paște. Mi se pare că încet-încet tot orașul intră în atmosfera aceea unică, de neuitat, plină de taină și de speranță... Ajută mult și că vecinii noșrti maghiari, care nu sunt puțini în orașul nostru, au trecut deja de Florii și sunt mai aproape de sărbătoarea Paștelui. 

Ce fac zilele astea?

• mă bucur de primăvară
• primenesc florile
• curățenie - după putere și după cât îmi permite timpul, programul. Mai mult mă aez pe decorat și arnjat casa, dar nu mă pot abiține nici de la o curățenie minimă. Sunt conștientă că atunci când va învia, Domnul nu se va uita la ferestrele mele, și totuși... nu mă pot abține. 
• merg cât pot de des la slujbe, la denii.
• caut idei creative - îi place să caut idei diferite din perioada asta pascală, chiar dacă sunt conștientă că nu le pot folosi pe toate. 

    Și chiar dacă mă inspir doar parțial pe alocuri, îmi place mult să adun idei/ rețete/ ponturi despre:

-ouăle roșii

-rețete de mâncare, în special de drob, ouă umplute, pască. Nu mă satur să citesc tot felul de rețete noi, deși aici a o rețetă de pască fărăr aluat pe care o aplic mereu. Ce aduc nou în unii ani e că fac și mini-păscuțe sau păscuțe-brioșe.

-rețete de prăjituri sau cozonac nu prea caut zilele astea. Pentru mine la Paști doar pasca e importantă, e esențială. De restul prăjiturilor mă pot lipsi. 

-prepararea mielului

-aranjarea mesei. 

Mă rog, preocupări din astea a zilele astea de început de aprilie.

La voi în casă cum e? 

În așteptarea Paștelui

 Perioada care precede Paștele are un farmec aparte. 

Așa o văd eu.  

Fiecare face o curățenie profundă fizic și sufletește sau, cel puțin, decorează măcar un pic, după puteri. 

Eu am adopatat deocamdată partea cu decoratul, după cum se vede. De curățenie urmează să mă ocup în vacanță. Sau așa sper. 

Astăzi la prietenii noștri catolici și reformați este ziua de Florii, Duminica Floriilor. 

Noi mai avem o săptămână până atunci, dar tot mi se pare că se apropie cu pași repezi. 

Între timp, astăzi am trecut la ora de vară, și, chiar dacă pe moment ni s-a furat o oră, de acum serile vor fi mai lungi. Să sperăm că vor fi și mai spornice!

Zile senine!

Cărți cu și despre fete

 Pentru că încă suntem în luna femeii, cel puțin pentru câteva zile, m-am gândit la câteva cărți de citit de la adolescență până la acel niciodată nu e prea târziu. 

Ce cărți aș  pune în mâna unei fete?

Femei care aleargă cu lupii - Dr. Clarissa Pinkola Estes - una dintre cărțile mele de suflet, despre care cred că ar trebui să fie citită de fiecare femeie. Are un mod original de a ne arăta că nimic nu e ce pare la prima vedere, de a porni de la marile povești ale lumii și de a lega personajele feminine din povești cu femeile din totdeauna și de pretudinteni, cu visurile, cu iubirea și cu înțelepciunea lor. 

Îmi place că poveștile sunt văzute aproape ca un medicament capabil să ne vindece și să ne deschidă porți spre forța noastră interioară, spre cunoașterea de sine,  spre adevărata noastră natură. 

O mie de daruri  de Ann Voskamp - o autoare pe care am avut privilegiul de a o cunoaște, a o vedea și asculta la Cluj. E o carte despre care s-a vorbit foarte mult la un moment dat, despre aflarea bucuriei și a prezenței lui Dumnezeu în lucrurile mărunte din fiecare zi. 

Feminitate pusă deoparte de Leslie Ludy  - e o carte ce se poate încadra la categoria de cărți creștine, ca și precedenta, și  care vorbește despre alegerile personale, intime ale unei femei. Intr-o lume care nu mai crede că feminitatea poate fi modelată de o relație profundă cu divinitatea, unii  consideră cartea destul de radicală. 

Micuțele doamne de Louisa May Alcott - de neratat, atât pentru fetele mici, cât și pentru cele ce se îndreaptă spre statutul de domnișoară. Povestea celor 5 surori pune în evidență valori precum prietenia, dragostea pentru familie, sinceritatea și cultivarea talentelor personale in ciuda greutăților materiale prin care trec. 

Alice în țara minunilor - de Lewis Caroll - o carte pentru fetițe, adolescente și nu numai, care vorbește despre primii pași spre maturizare, despre cât de multă libertate, imaginație, ne poate oferi mintea, dacă o lăsăm să ne ghideze. 

Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țîbuleac - o carte despre iubire, ură, accepatare, boală (în general) și cancer (în particular), relația părinți-copii, mamă-fiu în cazul de față. E o lectură care nu se uită ușor, metaforică în multe părți ale ei, destul de emoționantă. 

Alegerea de Edith Eger - o carte tulburătoare care vorbește de adevărata traumă și pierdere, depre ce faci cu toată durerea din suflet, despre cum supraviețuiești răului și cum te vineci. Autoarea a trecut prin război și a supraviețuit în lagărul de  la Auschwitz și, în ciuda acestui lucru, a ales să spună povestea, să nu uite trecutul și să nu lase suferințele trăite să o definească și să-i traseze drumul în viață. 

Ducele se îndrăgostește de Loretta Chase - e o carte ușurică, care nu face parte din cărțile fundamentale pentru evoluția noastră :) ,  dar are mult umor și arată cât de frumos poate evolua o relație dacă bărbatul respectă și iubește cu adevărat femeia de lângă el. 
Cele doua vieti ale Lidiei Birde de Josie Slver - Am citit-o de două ori și aș mai citi-o și a treia oară. E o carte profundă, deși autoarea nu pare să aibă pretenții de guru. E o carte răscolitoare. Eu nu am putut să nu rezonez cu sensibilitatea cărții și a personajelor ei. În ciuda subiectului sensibil - pierderea unei persoane dragi și modul în care fiecare dintre noi își trăiește doliul, dar tratat fără dramatisme și fără exagerări inutile, mi-a plăcut mult finalul cărții.  Îl anticipasem de la un moment dat sau cel puțin așa îl văzusem  și eu.

Mândrie și prejudecată de Jane Austin - o poveste clasică de dragoste, care rămâne mereu actuală și  în care fiecare personaj are doza lui de mândrie, dar și de prejudecată. Mesajele despre iubire, respect, căsătoria din dragoste și nu din interesa, cunoașterea de sine, sunt efectiv atemporale. E de citit la orice vârstă, nu doar la aceea a alegerii partenerului de viață. 

Unsprezece minute de Paulo Coelho. Da, acele 11minute la care vă gândiți, nu 3, în ciuda bancurilor care se fac pe tema respectivă. :)  Prin urmare, e un roman bine scris  despre curaj și relațiile umane, cu accent pe sexualitate, autorul scriind despre semnificația iubirii și a intimității în viața noastră. La vremea lui, știu că a stârnit multă vâlvă, protagonista fiind o prostituată pe nume Maria.

Scrisori murdare de Vi Keeland și Penelope Ward - despre anxietățile lumii moderne, despre durerea din suflet și despre cum poate iubirea să vindece, dacă o lași, mare parte din ele. Și în plus are o corespondență profundă între doi oameni care se cunosc de când erau copii și și-au scris prima dată ca urmare a unei teme la limba engleză, până au ajuns să se maturizeze. Și, ca bonus, are un personaj masculin de pus pe rană. De mult nu am mai citit o carte cu un personaj masculin atât de complex și atât de dornic să își schimbe întreaga viață și să o armonizeze cu femeia pe care o iubește cu toate ale sale. 

Eleganța ariciului de Muriel Barbery . Mi-a plăcut mult cartea aceasta, deși nu am mai citit nimic de această autoare până acum. E o carte minunat scrisă. În plus, oferă un prilej de a medita la oamenii-comoară care se ascund lângă noi și nu vor să fie văzuți la adevărata lor valoare.

Dar și  Din cer au căzut trei mere, Dragostea n-a murit,  Frânturi  din el - apropo, am văzut că a apărut recent filmul,  Evvie Drake o ia de la capăt, Suntem inevitabili, sau alte cărți cu eroine memorabile, despre care am mai scris. 

Mai mult decât evident, cărțile acestea sunt atât pentru femei, cât și pentru bărbații din viața lor. Nu cred că sunt cărți pentru femei și cărți doar pentru bărbați. Cărțile sunt pentru noi toți, importaant e să le lăsam să ne vorbească, să ne pătrundă în suflet. 

Nu am intenționat să fac o recenzie profundă a lor, că doar să vi le aminesc sau reamintesc, după caz. 

Normal că mai sunt zeci, sute. Eu la astea m-am gândit acum rapid, la o primă strigare. 

Voi ce carte ați pune azi în mâna unei fete? 

Pasărea anului

 „Chiar acum din crâng venii
Și c-o veste bună....”

Am văzut deja, de săptămâna trecută, prima barză. Și apoi pe următoarele :)  și în cuib și pe câmp și hrănindu-se una pe alta, dar nu despre asta vreau să vorbesc acum.

SOR (Societatea Ornitologică Română) a anunțat zilele acestea că pasărea anului 2026 a fost aleasă mierla. 

Sincer, mie îmi place mult cântecul mierlei. 

Sunt fan mierlă. Bine, sunt fan și privighetoare (că avem lângă noi un crâng, un zăvoi am vrut să zic, dar nu știu dacă se mai folosește termenul,  și o aud des), ciocârlie (dar pe asta o aud rar), sticlete, pițigoi, graur, vrabie, măcăleandru, și, în general, sunt fan cântec de pasăre.

La școală avem mai multe perechi de mierle și e, de fiecare dată, o încântare să le ascult. 

Apropo de cântece, știu că există de mulți ani tot felul de diagrame cu ora din zi  (și din noapte) și lunile din an în care cântă fiecare pasăre în parte. E distractiv de urmărit atât pentru copii, cât și pentru noi, asta așa, dacă vreți să prindeți și voi microbul. 

Și dacă v-am stârnit curiozitatea cu pasărea anului, să știți că se practică deja de câțiva ani la noi și se fac diferite acțiuni specifice. 

În 2019, cucuveaua a primit acest titlu de onoare. 

Au urmat apoi în 

2020 - rândunica, 2021 - turturica, 

2022 - pițigoiul codat, 2023 - acvila de câmp,  2024 - gâsca cu gât roșu, iar anul trecut, în 2025, a fost anul berzei albe. 

Prin urmare, anul acesta i-a venit rândul mierlei. Am observat că ea, deși e micuță, e tare răbdătoare, că a fost nominalizată încă din primul an și i-a venit rândul abia acum.

Și încă ceva, de 1 aprilie nu e doar ziua păcălelilor, ci și ziua păsărilor. Tot cu p începe, iar a vorbi despre păsări, a le construi sau cumpăra un cuib și, în special, a le asculta, întrece orice păcăleală bună.

 În plus, e absolut inofensiv și nu se supără nimeni. 

Zile cu cântece în urechi și în suflet!

Trezire

 

Mocnește copacul. Martie sună.

Albinele-n faguri adună
și-amestecă învierea
ceara și mierea.

Nehotărât între două hotare,
cu vine trimise subt șapte ogoare,
în văzduhuri zmeu,
doarme alesul, copacul meu.

Copacul meu.
Vântul îl scutură. Martie sună.
Câte puteri sunt, se leagă-mpreună,
din greul ființei să mi-l urnească,
din somn, din starea dumnezeiască.

Cine vântură de pe muncel
atâta lumină peste el?

Ca lacrimi – mugurii l-au podidit.
Soare, soare, de ce l-ai trezit? (Trezire de Lucian Blaga)

Poezia asta a dat multe bătăi de cap unora la simualare, anul trecut. Pe alții i-a revigorat sau chiar i-a trezit, le-a reinviat dragostea de poezie. 

Zile cu muguri în suflet!