Parfum de vacanță

 A venit, în sfârșit,  vacanța de vară. 

Prin urmare, am deja câteva mici bucurii: 

♥ Mă bucur de vacanță. 

Oficial vacanța noastră nu e așa cum se tot spune.

Adevărul e că nici copiii nu au atâta vacanță cât își închipuie ceilalți că au. 

Din păcate...

Și vacanța lor a tot fost redusă. 

Ca tot omul muncitor, am un număr (destul de generos, e drept) de zile de concediu. 

Oficial, cam de la 1 iulie avem voie să le luăm. 

Neoficial, fiecare face cum poate. 

 Teoretic și eu am intrat în concediu, dar am fost două zile să corectez la evaluarea națională, deși sunt în concediu. Cred că doar așa putem fi plătiți, dar nu măplâng, oricum m-am setat sufletește că abia de la 1 iulie intru cu totul în vacanță. 

♥ Sânzâienile

Îmi place mult sărbătoarea aceasta, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, pe numele ei. 

De mică mi-au plăcut Sânzâinile. Sărbătoarea și florile. 

Ziua iei.

Anul acesta am corectat la Evaluare, așa că nu am simțit-o la meritata ei valoare, dar tot m-am bucurat de ea. 

♥ Dulceața de nuci verzi 

Am făcut vara aceasta  până acum de două ori, de fiecare dată câte două porții concomitent, să fie. 

Cu prima serie m-am jucat mai mult. Nu știam că voi mai face și am ales borcănele cât mai sifisticate, cu forme cât mai diferite. La a doua serie am folosit borcane obișnuite. Deja am trecut la partea mai practică a problemei.

♥ Sunt mai bine din punctul de vedere al sănătății

De la Paște începând, m-am tot luptat cu o răceală, cu o tuse care nu m-a lăsat total nici acum.

S-a dovedit apoi a fi o bronhopneumonie urâțică.

Nu am avut timp de odihnă, așa că toată primăvara am respirat greu și am gâfâit. 

Acum am avut timp de investigații amănunțite și chiar de un somn mai prelungit. 

Am făcut inclusiv un CT și o spirometrie.

S-a dovedit a fi și un pui de astm, dezvoltat din cauza duratei pneumoniei. 

Partea bună e că mă tratez și deja mă simt mai bine. 

Mai am câteva puncte bifate deja în prima săptămână de vacanță, cum ar: 

♥ o seară minunată petrecută cu prietenii la cireșe, 

♥ o seară pe terasă cu alți prieteni, 

♥ o carte citită, 

♥ un serial început, 

♥ multe discuții de suflet cu mezina. 

dar despre ele altădată...

Zile faine și vouă indiferent dacă aveți vacanță, concediu sau zile (mai) libere!

Dulceața de nuci verzi

 Știți bancul: 

Vara (sau toamna, după preferințe) femeile gospodine fac dulceață, celelalte gem...

De  data asta am făcut dulceață :)

Dacă tot e vară și iunie și-a intrat deplin în drepturi, am făcut până acum de două ori, de fiecare dată câte două porții concomitent. Este unul dintre cele mai apreciate feluri de dulceață în familia noastră. E in topul preferințelor, lângă dulceața de cireșe amare. Mă rog, unii ar pune-o chiar un pic deasupra, dar aici nu discutăm gusturile. 

Sincer, ultima tranșă e încă pe foc. 

Eu numesc porție 100-120 de de nuci verzi, depinde de mărimea lor.

De-a lungul anilor am încercat mai multe rețete, am fiert nucile înainte, le-am lăsat și crude, le-am lăsat peste noapte în apă rece sau le-am făcut imediat ce le-am curățat. 

Oricum ar fi nucile, chiar dacă au fiert sau nu înainte, ele tot lasă apă în siropul inițial și trebuie fierte din nou până se îngroașă iar siropul. Mă rog, eu așa fac, și iese o dulceață bună. Am avut ani în care a ieșit mai curgătoare, ani în care am fiert-o mai mult și a ieșit mai tare, deh... La fel, și mai albă și mai colorată, dar de fiecare dată la fel de apreciată. 

Anul acesta de fiecare dată am avut peste 200 de nuci și le-am pus crude în siropul făcut, imediat după ce le-am curățat. Robert le-a curățat, ca să fiu corectă. De obicei îl ajutam, dar acum am avut de fiecare dată altceva de făcut și l-am lăsat singurel la acestă operațiune. 

La o porție de 120 de nuci medii, folosesc  1kg de zahăr, zeama de la o lămâie (opțional, se poate și fără) și cam 250 ml apă. Așa că, normal, având un pic peste 200 de nuci verzi,  am dublat de fiecare dată cantitățile. 

Apropo de lămâie: am observat rețete in care zeama e pusă la fiert cu apa, în sirop, și rețete în care lămâia este tăiată rondele și pusă în apa în care se țin nucile până se leagă siropul. Au fost ani în care am uitat să pun lămâia, iar dulceața nu a pățit nimic. 

Acum siropul pentru dulceață l-am făcut din apa în care au stat nucile. Imediat după ce le curăț, eu le pun în apă rece, altfel își schimbă culoarea. Îmi place să cred că apa respectivă are mai mult gust și cred că si mai mult iod. Nu iese foarte albă dulceața dacă pui apa aceasta și nu apă limpede, dar iese aromată. 

Data trecută (adică acu câteva zile) apa în care au stat nucile am fiert-o separat și am făcut un sirop din ea. Are un gust destul de pregnant de nuci verzi, deși a fost doar apa lor. Eu am pus la fiert și cîteva crenguțe de mentă în sirop, iar cele două gusturi s-au armonizat plăcut. 

Când eram copii, bunica (mămuța) făcea puțină dulceață de nuci.  Avea un singur nuc și cred că nu se îndura să le pună pe toate la dulceață, își mai lăsa și pentru cozonac. Și făcând puțină, dulceața de nuci verzi se servea musafirilor aproape ca un ritual, întotdeauna pe o farfuriuță de porțelan și cu un pahar de apă rece. 

Acum facem din belșug și ne bucurăm din plin de ea. 

Bine, sunt și ani în care ne trezim prea târziu, când se lemnifică deja, și doar visăm la ea. Atunci tragem cât și dacă putem de dulceața din anii precedenți.

Ideea e că, orice rețetă ați urma, iar netul este plin de ele, nu e o rețetă complicată. Unele tipe fac să pară că e, dar nu e chiar așa de greu de făcut. Timpul cel mai mult se duce pe curățatul nucilor, care se face, apropo, neapărat  cu mănuși. Am văzut și rețete pentru 25 de nuci, dacă nu vreți să începeți prea în forță. Acolo doar vă jucați. Și nu prea aveți ce greși. Cel mult, dacă nu o opriți la timp, vă iese un pic prea tare. Asta e, la anul va ieși si mai bună! 

Pupici!

Spor! 

Poftă!

Clătite cu căpșuni și dragoste

Lectură de vară - lectură ușoară

Pentru mine vara e și un anotimp al lecturii. Întotdeauna când mă gândesc la vară, la vacanțe, mă gândesc inevitabil și la cărți. 

La cărțile  pe care le înghesui întotdeauna în bagaje, chiar dacă locul e mic și mai mereu sacrific alte lucruri, dar nu și cărțile. Niciodată cărțile.

La cărțile citite la umbră sau pe plajă sau ...

Mă gândesc la cărțile pe care le amân un an de zile cu gândul că le va veni rândul la vară... Desigur, vara ar trebui să dureze vreo 5 ani la câte cărți îmi tot rezerv, dar asta e o altă poveste...

La cărțile care au subiecte ușoare, neproblematice, întâmplări petrecute în zile însorite, de preferință la malul mării, cu  nisipul cald și cu atmosfera și mai încinsă... sau în orice altă zi de vară. Sau de mai multe veri, că unele cărți se întind pe toate verile unei vieți...

Una dintre cărțile recente pe care le-am terminat e Clătite cu căpșuni și dragoste. 

Da, e o carte.

Dacă vă așteptați cumva la o rețetă, s-ar putea să fiți dezamagiți. Pe moment :) 

Pentru că dacă veți citi cartea scrisă de Laurie Gilmore nu veți fi, în carte sunt și destule rețete și nu doar de clătite. Nu de alta, dar sunt peste 300 de pagini, așa că este loc.

Rețetele sunt strecurate discret pe tot parcursul acțiunii care se petrece într-un orășel de coastă, Dream Harbor, în care personajul principal, Archer, un bucătar de renume, cu stea Michelin și tot tacâmul, vine pentru a-și cunoaște fiica, Olive (evident un  nume care te duce cu gândul la vară și la meleaguri însorite).  Băiatul acesta nu doar că vine în oraș, dar și rămâne, se familiarizează cu locul, cu oamenii, conduce un restaurant specializat în clătite, înfruntă ostilitatea multor gurmanzi fideli vechilor rețete și își face ușor-ușor o viață cu Iris (alt nume văratic).

Finalul mi-a confirmat un lucru pe care l-am constatat demult despre mâncare: unele rețete pe care le credem sfinte, de neegalat, nu au nimic special în ele, niciun ingredient minune, uneori nu au de-a face nici cu creativitatea și competența bucătarului, ci țin mult de locul și momentul în care le mănânci și, mai ales, de oamenii cu care le împarți.

Nu e o carte fenomen, ci o carte ușoară, fără drame mari, care vorbește depre familie, copii,  asumare, prietenie, viața în comunități mici, pasiunea pentru ceea ce faci.

Spor la citit!

Vedere de pe Someș - miercurea fără cuvinte

 Admirând orașul pe care l-am ales să-mi fie casă....

Miercurea fără cuvinte acum găzduită de Carmen 

Început de iunie

 

Iunie a început bine

cu oameni dragi în jurul meu,
 cu activități cu copiii făcute de noi la biserică, în ciuda ploii,  
cu cirese coapte,

cu multă pizza, 
cu margarete, grâu si maci,  
si cu ploaie... 

La Cluj plouă ... și plouă cu atâta determinare, încât ai zice că norii și-au propus să ne ude si sufletele, să rodească si ele, ca lanurile de grâne...

Dar viața nu se teme  de prognoză și nici nu isi amana mersul ca asa vor meteorologii. Noi ne-am făcut ieri toate activitățile propuse, chiar dacă a plouat si pentru o clipă ne-am gândit că ploaia îi va ține în casă pe copii. Din fericire, nu a fost asa. Bucuria nu poate fi oprită de o simplă ploaie de vară...

Ce îmi place mie atunci când lucrez cu copiii e faptul că ei au puterea de a vedea  nori și când e soare si găsesc curcubee și în zilele ploioase.   Astăzi a plouat, dar a si iesit soarele, la propriu si la figurat, pe strada noastră. 

Iunie e luna în care te gândeti automat la copii, la cirese, la maci, la sânzâiene, la vacanță...

O vară minunată să avem!

Ultima zi de mai

 Ultima zi de mai, cea din urmă zi a primăverii  coincide anul acesta cu ultima zi a săptămânii. Cumva, mi se pare o încheiere frumoasă.

E duminică si nu orice duminică, e Duminica Mare, Pogorârea Duhului Sfânt.

În multe localități din țară se sărbătoreste în mod special, se merge la cimitir si se onorează toți cei plecați din neam, cam la fel cum se sărbătorete de Înalțare, în alte părți. 

De câțiva ani e liber național de Rusalii, inclusiv ziua de luni, de Sfânta Treime, ceea ce e bine. Asa mai au timp oamenii un răgaz si pentru suflet, iar pauza asta pusă aproape  în mijlocul anului nu are cum să nu prindă bine pentru toată lumea.

În marile orase se fac procesiuni la care participă o bună parte din comunitate. 

Astăzi se sfințete grâul, pentru bunul lui seceris se fac rugăciuni speciale. Desi multă lume primeste la biserică spice de grâu, în unele sate oamenii îsi împobobesc casele si gardurile cu brazde de pământ în care înfig crenguțe de tei, de salvie sau nuc, pentru că forma frunzelor acestor plante redă cel mai bine forma limbilor de foc ce s-au coborât cândva asupra aposstolilor. În zona bunicilor mei se foloseste teiul deoarece, alături de salcâm, e foarte întâlnit în zonă. În plus, e si foarte parfumat si numai bun de pus la icoane.

Sărbători cu bucurie să aveți, indiferent când, cum si unde sărbătoriți!

Jurnal de mai

  ♥Pentru astăzi ... 22 mai, o frumoasă zi înnorată de vineri. Ieri a fost Înălațarea Domnului (la ortodocși), Sf. Constantin si Elena si Ziua Eroilor.

♥Mai spre seară... merg la cumpărături. Mâine am o nuntă. Nu am lăsat chiar pe ultima clipă, dar așa s-a nimerit. În caz de urgență, mai am rochia cu care am mers acu două săptămâni la o altă nuntă si încă una înflorată, care însă e prea lungă pentru a fi preferata mea în acest moment.

 

♥Afară ... e înnorat. Încă nu au venit căldurile acelea sufocante care coc ciresele de mai, dar eu nici nu le duc lipsa. Îmi place răcoarea, o prefer oricând.

♥În casă ... e bine și e aerisit. Îmi place să dorm cu ferestrele deschise în perioada asta si le țin asa toată dimineața (atunci când sunt acasă, fireste), să aud cântecul păsărelelor. Perioada asta e foarte bogată auditiv. Bine, nici vizualul nu arată rău, dacă e să fimm corecți. Florile, stelele, iarba, toate fac un spectacol zilele astea. În plus, nici olfactiv nu stăm rău, dacă ținem cont de mirosul de liliac, de lacrămioare, bujori, și se pregăteste si iasomia să se deschidă. 

♥Mă gândesc ... că urmează o perioadă  destul de aglomerată, că se apropie finalul de an școlar.

♥Din locurile din care învăţăm ... de la oamenii de la lângă noi, de la copii uneori. 

♥Sunt recunoscătoare pentru... că am reușit să am și un pic de timp pentru mine. Am făcut două cursuri mari iarna și primăvara asta, ambele pentru inima si sufletul meu: unul de reflecție și unul de scriere creativă.

♥Cu ce sunt îmbrăcată... cu o rochiță, evident. 

♥Citesc ... mai mult lucrările copiilor, zilele astea. Si recitesc unele cărți care mi-au plăcut. 

♥Ascult ... cântecul păsărilor. Chiar și în acest moment se dă în spectacol o mierlă.

♥Ceea ce aştept (sper) ... să simt că particip emoțional la toate evenimentele careurmeaz și să fiu sănătoasă. În ultima vreme am avut o tuse care nu m-a lăsat deloc și care, sincer, începe să măîngrijoreze. Luni ănsă merg la pneumolog și sper să aud de bine.

♥Ce mai meșteresc... Nu sunt foarte creativă acum. Deși au apărut de ceva vreme căpșunile, ăncă nu simt căe perioada de pusulceața. 

♥Imi doresc ... să mă bucur de sfâritul acesta de săptămână și de  următoarele.  

♥La Cluj... au început zilele Clujului. O mulțime de evenimente și de concerte sunt anunțate, care mai de care mai spectaculoase.

♥În bucătărie  ... avem clătite. 

♥Unul dintre lucrurile mele preferate ... să mă bucur de întâlnirile cu oamenii, să citesc, să lenevesc pe balconul cu flori și să ascultă păsările.

♥Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii... sunt legate de mersul la nuntă, un pic,seara de tot, poate mai găsim deschis și un muzeu, că e și Noaptea Muzeelor mâine seară. 

♥Un banc de sezon... 4 directori ai companiei de bere au intrat într-un bar

Directorul executiv al Budweiser a comandat un Bud Light.Directorul executiv al Miller a comandat un Miller Light.Directorul executiv al Coors a comandat un Coors Light.Directorul general al Guinness a comandat o cola.Primii trei l-au întrebat pe CEO-ul Guinness de ce nu a comandat un Guinness, la care acesta i-a răspuns: : M-am gândit că dacă voi 3 nu comandați bere, ar fi nepoliticos din partea mea.

  

O zi minunată să aveți și un weekend relaxant și plăcut!

Viața începe vineri

 Viața începe vineri sau sâmbătă sau marți (fără cele trei ceasuri rele, se-nțelege) sau în orice zi vreți voi. 

Ieri, într-o minunată zi de luni, am ținut în mâini Viața începe vineri. Asta deoarece am avut o intâlnire relaxantă la clubul de carte, Acasă la Oameni buni, un loc extrem de primitor făcut special pentru pacienții oncologici care vin să se trateze în Cluj. 

A fost o discuție plăcută cu niște prieteni absolut speciali, pe care îi cunosc de mult timp, care m-a prins mai mult decât credeam, despre cartea amintită a Ioanei Pârvulescu. 

 Am avut inclusiv o prietenă, Lili de la Arad, foarte atentă la detaliile din carte, care ni s-a alăturat on-line și care a participat activ la activitatea noastră, de nici nu ziceai că ne despart atâția kilometri. Am avut impresia că e în cameră cu noi, ceea ce se potrivea foarte mult cu tema noastră, că și romanul acesta, în momentul în care îl deschizi, te duce acolo, te vezi deja în lumea pe care autoarea o construiește și care te învăluie treptat, cu fiecare rând citit. 

Mi-a plăcut că am avut romanul unei autoare românce, propusă de Ionela, care ne-a purtat în atmosfera și parfumul Bucureștiului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, acțiunea cărții începând la finalul anului 1897, evident într-o zi de vineri.  Cartea a apărut prima dată în 2009, dar noi abia acum am pus mâna pe ea. 

Toată lumea - de la Dana care și-a adus patru pagini de notițe superstructurate, până la unii băieți (nu îi numim, firește :))), care nu au citit, dar au compensat prin făcutul pozelor și prin adusul de prăjituri)  - a fost fascinată de personaje (Nicușor fiind preferatul detașat, dar și Iulia și Dan Crețu au  avut fanii lor), de atmosferă, de limbajul folosit, de diferiții naratori, de temele diverse care se împletesc și se armonizează atât de bine, de datele despre epocă. 

Am avut întrebări, discuții, păreri pro și contra, mistere nerezolvate, dorințe pentru un final mai lămuritor, râsete multe, o gazdă extrem de zâmbitoare și multă, multă voie bună. 

La final, ne-am propus o altă carte și purcedem la citit. 

Dacă vă pică în raza vizuală, e o carte de citit, asta a decretat toată gașca asta extrem de „serioasă” de mai sus. 

Spor și lectură ușoară! 

P. S. Am lăsat la final citatul meu preferat: 

„N-ar putea săptămâna să înceapă direct cu ziua de marţi? Fiindcă am observat că lunea totul merge rău, iar lucrurile ţi se pun de-a curmezişul.”

După cum se observă, eu mi-am început început postarea marți, dar vă spun sincer că nici ziua de luni nu a fost rea deloc. Iar bonus, pentru cunoscători, Viitorul începe luni. 

De 1 mai

 Si a început luna mai...

Mă gândesc întotdeauna cu drag la mai și întotdeauna îmi vine automat versul lui Macedonski din Noaptea de mai  în minte: „Veniți:  privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit!”

Altfel, eu tot cu flori de liliac, cu parfum de gânduri intime, cu cântec de viață trăită cu sens, cu frânturi de suflet dezvelit vă aștept aici pe blogul ăsta unde scriu (mai răruț sau mai des, în funcție de disponibilitatea sufletească) mintenaș de 18 ani. M-am ferit cât am putut să îl țin departe de lumea dezlănțuită, de toate frământările politice și sociale cotidiene, și să îl păstez ca pe o căsuță virtuală plin de lucruri care îmi aduc bucurie. 

Si eu cred că sunt suficiente astfel de lucruri, în fiecare zi din viața noastră, cum ar fi cea de azi, de care ne bucurăm din plin.
Pentru noi nu e 1 mai muncitoresc, e chiar 1 mai liber, zi de relaxare și odihnă...

Nu e nici zi de grătare, e o zi superbă, însorită...

Nu ne-am făcut planuri, ne adaptăm din mers la tot ce vine. 

Si vor veni, din ceea ce știm până acum: 

♥ două nunți (că s-a înrădăcinat cumva ideea că e luna nunților , nu doar a trandafirilor - sau poate tocmai de aceea,nu știu), 

♥ o excursie cu clasa la Praid și împrejurimi, 

♥ o tabără de 3 zile pentru sufletul meu. 

♥ Ziua Paulei. 

♥ Bine, vin și evaluările la clasa a VI-a și cred că o simulare la a VIII-a, dar nu vreau sa ma gândesc la ele. 

Luna mai e diferită pentru noi cei din orașe. Clar că nu vedem atât de mult din înfloririle astea sălbatice, ca la țară,  și nici nu muncim atât, de la pusul cloștii la plivitul răsadurilor din grădină. Dar și în oraș  se schimbă totul, de la lumină șși modul în care colorează ea fațadele clădirilor, la felul în care ne îmbrăcăm și în care ne compunem mesele, la verdele ăsta care se încăpățânează să iasă pe fiecare palmă de pământ disponibilă, inclusiv prin crăpătuile din trotuare. 

Unele nopți se simt obinuite până te uiți în sus, unele dimineți sunt banale până deschizi fereastra. 

O lună mai minunată să aveți, să avem cu toții!

Final de aprilie

 O, Doamne bun, nici nu-mi vine să cred că aproape e mai. 

Aprilie a fost o lună bunișoară  cu noi, dar a trecut ca un vis

Totuși a rămas în memorie pentru câteva lucruri: 

♥ am aniversat-o pe Georgia, mezina familiei care a împlinit 16 ani. 
♥ am sărbătorit Paștele si am reușit să mergem de Florii acasă.

♥ mi-am revăzut câteva prietene de suflet și am putut sta la o poveste.

♥ am aniversat un bun prieten și cumătru care a împlinit 50 de ani,

♥ m-am implicat ca profesor voluntar la Olimpiada națională de limba si literatura română.

am sărbătorit ziua cărții.

♥ am avut vacanță și ne-am bucurat de ea. 
♥ am pierdut o prietenă. 

La voi cum e? Îl asteptați pe mai sau ați mai vrea să dureze aprilie?

Project Hail Mary - recenzie

 Project Hail Mary - Proiectul Hail Mary - carte si film. 

Cartea este un roman științifico-fantastic care a fascinat încă de la apariție, în 2021. 

Project Hail Mary este scrisă de Andy Weir și, așa cum spuneam, a cucerit publicul încă de la început, fiind câștigătorul secțiunii Readers Favorite Scince-Ficton (2021) al platformei Goodreads și al premiului Hugo pentru cel mai bun roman în 2022. 

Același Goodreads rezumă astfel: „Ryland Grace e singurul supraviețuitor al unei misiuni disperate pentru salvarea omenirii. Doar că el nu știe asta. Nu-și amintește nici măcar cum îl cheamă. A dormit foarte, foarte mult timp, la milioane de kilometri depărtare de casă, alături de două cadavre necunoscute. Pe măsură ce începe să-și amintească fărâme din trecut, misterul misiunii sale se recompune ca un joc de puzzle.

Timpul însă nu e de partea lui și, ca să evite o catastrofă, trebuie să rezolve o enigmă științifică de proporții epice – și să salveze specia noastră de la extincție. Cu alte ființe umane aflate la ani-lumină distanță, trebuie s-o facă singur. Sau poate cu un aliat absolut neașteptat.”

Romanul, care e mult mai cunoscut după coperta de anul acesta cu Ryan Gossling pe ea - cel care dă viață personajului pe ecran - urmărește două povești, fiecare spusă cronologic, una de la bordul navei, unde Ryland Grace se trezește singur fără a-și  aminti identitatea sau situația în care se află, și una din trecutul personajului care arată evenimentele anterioare lansării navei Hail Mary (Ave Maria). 

Deși cele două planuri se împletesc până la final, povestea nu e greu de urmărit.

Mi-a plăcut  și suprapunerea asta a inițialelor - Ryland Grace - Ryan Gossling - probabil cei de la casting s-au distrat un pic atunci când au ales actorii pentru film. 

Cartea este scrisă de același autor ca și Marțianul, prin urmare, dacă ați fost fani, nu veți fi dezamăgiți, dacă nu ați fost fani, nu veți fi dezamăgiți :)))

De altfel, alte cărți cu aceeași temă ar putea fi: Marțianul & Artemis de Andy Weir, Odiseea Spațială de Arthur C. Clarke, Amintiri in trecutul Terrei de Liu Cixin, seria Fundația de Asimov. 

Alte filme:  Marțianul (2015), Interstelar (2014), Star Wars, Războiul stelelor (începând din 1977 si până în prezent), Star Trek (din 1966 si tot până azi încă mai fascinează si se filmează tot felul de ecranizări), Odiseea spațială 2001 (încă din 1968), Figuri ascunse (2016), Apollo 13 (1995), Primul om pe lună (2018) - tot cu Ryan Gossling, Gravity Misiune în spațiu (2013), Gunoierii spațiali (2021), Wall-E (2008) & muuuuulte altele. 

Oricum, în toate, deși tema mare e spațiul, călătoria spațială și lumea pe care spațiul o ascunde, toate, inclusiv cea de față, abordează si teme ca prietenia, prietenia neobișnuită, lupta pentru supraviețuire,  puterea speculației, creativitatea, educația.

Spor la citit & vizionare plăcută!

La duminica Tomii

Toma Necredinciosul de Caravaggio

 "De două mii de ani ne purtăm prin lume cu Toma de mână şi nu ştim prea bine de ce i se spune Geamănul şi prea târziu ne dăm seama că-i suntem deopotrivă. Frate de necredinţă şi îndoială, de înfrigurare şi aşteptare, de cutremur şi îngenunchere, el rămâne obsesia nostră perpetuă şi întruparea neputinţei noatre de a accepta Bucuria dintr-odată şi fără echivoc". 

(Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania)

Astăzi Biserica a rânduit să fie sărbătorită duminica Tomii, cea în care ne amintim de îndoiala, de necredința, de incredulitatea Sfântului Apostol Toma, dar și de încredințarea lui fără echivoc că Învierea a avut loc, de marea lui Bucurie. 

Să aveți o duminică caldă și frumoasă, fără nicio urmă de îndoială în sufletul vostru! 

Amintiți-vă: „Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut”

Numai Bucurie!

Hristos a înviat!

Ouă roșii

         La noi e ajun de sărbătoarea Floriilor, dar la vecinii noștri catolici și reformați, e ajunul Paștelui. Prin urmare, am tot văzut modele de ouă roșii și coșulețe pregătite de sărbătoare și postate cu drag pe facebook spre admirația rudelor, prietenilor i spre invidia celor mai puțin talentați sau care nu au avut atât de mult timp să se joace. 

    

            Mie îmi plac mult ouăle roșii și mereu caut modele de vopsire, vopsele rezistente și câte altele. Îmi plac mult ouăle încondeiate,închistite sau scrise  (cum se spune în unele zone), din care am colecționat multișoare deja, dar  în viața de zi cu zi, de ciocnit, nu le folosesc pe acelea, că nu mă lasă sufletul, ci folosim modele simple, fie într-o singură culoare, fie cu model extrem de simplu de trifoi sau alte frunzulițe prinse in ciorap. 

            Îmi amintesc că într-un an, căutând tot așa idei de decorare pentru ouă, am găsit într-o revistă (că eram prin 2003-2004 și nu eraau in vogă blogurile i nici netul nu explodase) o rețetă de a le colora cu hârtie creponată. 

Îmi amintesc că au ieșit foarte bine, au fost vesele și haioase, că am folosit culori diferite de hârtie, iar culoarea a rămas fixată pe ouă, nu s-a luat de pe ele. Pe de altă parte, au fost un pic cam pale pentru gustul meu, că mie îmi plac ouăle care sunt lucioase și au o culoare destul de tare. 

Deși acum 16 ani, în anul în care am născut-o pe Georgia, din dorința de a ieși mai roșu închis, am pus prea multe frunze de ceapă, că așa le-am făcut în anul acela și au ieșit negre. No, mai pățești :)))

Aici am pus câteva din modele noastre de anul trecut. 

            

1 aprilie

 Au trecut deja primele 3 luni din anul acesta, primul trimestru. Nu e vreme de bilanț, deși martie chiar a fost o lună semnificativă pentru noi, care m-a provocat un pic să ies din carapacea mea. Nu spun că m-a învățat ceva, deși mi-a descoperit unele lucruri. Dacă mi-e dor de ceva din luna martie, mi-e dor de perioada în care mă trezea lumina naturală. Acu, cu trecerea la ora de vară, incă sunt buimacă dimineața. Zilele astea m-am trezit tare greu. Abia aștept să vină iar zilele în care mă voi trezi natural. 

1 aprilie - Ziua păcălelilor, ziua păsărilor, ziua tatălui socru, al bunicului fetelor mele. Prin urmare, la noi în familie ziua aceasta nu trece niciodată neobservată. Și evident, cum lucrez cu copiii, nu prea  are cum să treacă neobservată. 

Au mai rămas puține zile până la Florii, până la Paște. Mi se pare că încet-încet tot orașul intră în atmosfera aceea unică, de neuitat, plină de taină și de speranță... Ajută mult și că vecinii noșrti maghiari, care nu sunt puțini în orașul nostru, au trecut deja de Florii și sunt mai aproape de sărbătoarea Paștelui. 

Ce fac zilele astea?

• mă bucur de primăvară
• primenesc florile
• curățenie - după putere și după cât îmi permite timpul, programul. Mai mult mă aez pe decorat și arnjat casa, dar nu mă pot abiține nici de la o curățenie minimă. Sunt conștientă că atunci când va învia, Domnul nu se va uita la ferestrele mele, și totuși... nu mă pot abține. 
• merg cât pot de des la slujbe, la denii.
• caut idei creative - îi place să caut idei diferite din perioada asta pascală, chiar dacă sunt conștientă că nu le pot folosi pe toate. 

    Și chiar dacă mă inspir doar parțial pe alocuri, îmi place mult să adun idei/ rețete/ ponturi despre:

-ouăle roșii

-rețete de mâncare, în special de drob, ouă umplute, pască. Nu mă satur să citesc tot felul de rețete noi, deși aici a o rețetă de pască fărăr aluat pe care o aplic mereu. Ce aduc nou în unii ani e că fac și mini-păscuțe sau păscuțe-brioșe.

-rețete de prăjituri sau cozonac nu prea caut zilele astea. Pentru mine la Paști doar pasca e importantă, e esențială. De restul prăjiturilor mă pot lipsi. 

-prepararea mielului

-aranjarea mesei. 

Mă rog, preocupări din astea a zilele astea de început de aprilie.

La voi în casă cum e? 

În așteptarea Paștelui

 Perioada care precede Paștele are un farmec aparte. 

Așa o văd eu.  

Fiecare face o curățenie profundă fizic și sufletește sau, cel puțin, decorează măcar un pic, după puteri. 

Eu am adopatat deocamdată partea cu decoratul, după cum se vede. De curățenie urmează să mă ocup în vacanță. Sau așa sper. 

Astăzi la prietenii noștri catolici și reformați este ziua de Florii, Duminica Floriilor. 

Noi mai avem o săptămână până atunci, dar tot mi se pare că se apropie cu pași repezi. 

Între timp, astăzi am trecut la ora de vară, și, chiar dacă pe moment ni s-a furat o oră, de acum serile vor fi mai lungi. Să sperăm că vor fi și mai spornice!

Zile senine!