Schimb de vieți - recenzie

Recenzia oficială... Atunci când Leena Cotton, o persoană foarte exigentă cu ea însăși, primește ordinul de a-și lua un concediu de două luni după ce a ratat o prezentare importantă la serviciu, ea fuge la bunica ei, Eileen, ca să se odihnească. Eileen este proaspăt divorțată și este pe cale să împlinească 80 de ani. Și-ar dori o a doua șansă la dragoste, dar în micul ei sat din Yorkshire nu locuiesc mulți domni eligibili. Drept urmare, cele două se hotărăsc să încerce un schimb de două luni. Eileen va locui la Londra și va căuta dragostea. Va sta în apartamentul Leenei și va învăța totul despre întâlnirile ocazionale, despre aplicațiile de găsit parteneri și despre vecinii de la oraș. Între timp, Leena va avea grijă de tot în Yorkshire-ul rural: căsuța și grădina drăgălașă ale lui Eileen, satul ei idilic și liniștit și micile ei proiecte de cartier. Dar intrarea în pielea celeilalte se dovedește mai dificilă decât se aștepta oricare dintre ele. Oare schimbul de vieți le va ajuta pe Eileen și Leena să se regăsească pe ele însele... și poate chiar să găsească dragostea adevărată? În cartea Schimb de vieți a lui Beth O’Leary nu este niciodată prea târziu... Îmi place foarte mult Schimb de vieți, este un roman atât de dulce și optimist și este un adevărat balsam în aceste vremuri nenorocite. Marian Keyes Schimb de vieți a fost revigorant, captivant și foarte plăcut. Această poveste are tot ce ți-ai putea dori: personaje ingenioase, relații feminine puternice și o viziune despre dragoste care ar face pe oricine să spere. Helena Hunting BETH O’LEARY a studiat limba engleză la universitate înainte de a se angaja în domeniul editorial, unde se ocupă de cărți pentru copii. Locuiește la țară, în apropiere de Londra, și a scris primul ei roman, Dragoste în contratimp (The Flatshare, 2019), în tren, în timpul navetei către și de la serviciu. O veți găsi, de regulă, cuibărită cu o carte, o ceașcă de ceai și mai multe pulovere de lână (indiferent de vreme).

Recenzia mea... Am citit si cealaltă carte a autoarei, Dragoste în contratimp, și mi-a plăcut mult. Prin urmare, recunosc că am avut unele așteptări și de la acest roman. Schimb de vieți este o carte care abordează un amalgam de teme: dragostea (cu eternele sale motive: trădarea, plecarea de acasă, despărțirea, iubirea toxică, aflarea iubirii indiferent de vârstă, aplicațiile pentru întâlniri și capcanele lor), singurătatea, prietenia, relațiile dintre vecini, familia, maternitatea, doliul, munca, diferența dintre traiul în capitală, în Londra, versus viața în provincie. Cu toate astea, e o carte bine scrisă, cu umor, cu personaje care ți se lipesc de suflet, cu căsuțe idilice englezești, cu freamătul marilor orașe. E în același timp o lectură destul de previzibilă, dar care te lasă cu un sentiment bun.

Tot acest timp - recenzie

Recenzia oficială... Kyle și Kimberly au fost cuplul perfect în liceu, dar când Kimberly se hotărăște să se despartă de iubitul ei chiar în seara petrecerii de absolvire, întreaga lume a lui Kyle se sfârșește – la propriu. Cei doi suferă un accident de mașină, iar când se trezește din șoc, Kyle rămâne cu o traumă cerebrală. Kimberly a murit. Nimeni nu va putea înțelege ce simte cu adevărat.

Dar asta până o întâlnește pe Marley, o fată care suferă, la rândul ei, după o pierdere cumplită, pentru care se consideră vinovată. Când drumurile celor doi se intersectează, Kyle găsește curajul să i se destăinuie. Pe măsură ce Kyle și Marley încearcă să-și vindece rănile unul altuia, între ei se dezvoltă niște sentimente mult mai puternice. Dar pe Kyle îl așteaptă un alt episod tulburător care îi va zdruncina liniștea pe care abia și-o recăpătase... Recenzia mea... Tot acest timp e o carte destul de tulburătoare. De altfel, conține zeci de întrebări profunde, care sondează mult diferitele fațete ale trăirilor umane, așa cum numai în tinerețe îți poți pune. E si normal, protagoniștii sunt foarte tineri, nu chiar adolescenți, la ieșirea din adolescență, la granița dintre adolescență și tinerețe.

E o carte in acelasi stil cu La cinci pași de tine (de aceeasi autoare, plus o colaborare cu alți doi autori) și Sub aceeași stea (de John Green). Conține un subiect delicat, personajul principal intră intr-o comă despre care evident că nu știe, prin urmare nici noi cititorii nu știm, decât mult mai târziu. Interesant e că in tot timpul cât el este in comă trăiește o poveste pe care o crede adevărată. Desigur, sunt câteva indicii (florile de cireș apărute toamna, durerea persistentă de cap), dar una peste alta, ca citior, ești destul de surprins, ca si eroul, de intorsătura evenimentelor. Mie mi-a amintit și de Dacă aș rămâne, o carte ecranizată, scrisă de Gayle Forman, in care eroina intră in comă , tot in urma unui accident.

Gânduri de februarie

Iarna e anotimpul meu preferat. Și nu e doar pentru că e anotimpul Crăciunului. Cu siguranță, nu e doar asta. Iarna rupe ritmul nebun al lumii, învăluie lumea în liniște, invitându-ne să ne retragem în căldura propriilor noastre case, a propriilor colțuri confortabile. Este un timp aparte care favorizează singurătatea și poveștile, în care un foc trosnit,o pătură tricotată, o tavă cu mere coapte sau o ciocolată caldă devin tovarăși, iar cărțile sunt poarta către lumi nesfârșite. În liniștea iernii, alegem uneori să ne fim propria noastră companie. ❄️📖 🐭✨

Iarna asta a fost fără zăpadă sau cu mult prea puțină zăpadă, dar tot iarnă e. Așa că ne bucurăm de ea. Acum avem și ger. Ger din ăla de crapă pietrele. Iar ca bonus, săptămâna viitoare vine vacanța. Lucrare de artă realizată de Cozy Creatures Artwork

Rezoluție de decembrie

La început de post

     Când începe postul Crăciunului, deja știu cumva că am intrat in linie dreaptă. Dintr-odată, timpul nu mai are răbdare cu noi.

sursa: Sligro Belgie

    Dacă până acum altfel măsuram timpul, de acum, zilele până la Crăciun sunt numărate. Deja în magazine decorațiunile si dulciurile pentru Crăciun au apărut peste tot.  Atmosfera începe să se încarce de aura sărbătorii care se întrezărește. 

    Si totuși, până la sărbătoare, până la magie, e postul. Postul, cu tot ce presupune el, cu toată încărcătura lui. 

    Post cu folos să avem, să aveți!

Jurnal de noiembrie 2024

  Astăzi... 12 noiembrie 2024, la ceas de după-amiază călduță. În calendarele din Ardeal, astăzi e sărbătoare cu cruce roșie. 

    Afară ... este o zi plăcută de sfârșit de toamnă.  In ultima perioadă au fost niște zile absolut minunate.

    Mă gândesc ... că îmi trebuie o tastatură mai bună.  Aceasta îmi joacă multe feste și mă cam stresează, nu de alta, dar chiar nu vreau să scriu aiurea. 

     Din locurile de unde învăţăm ... de la copii câteodată. Astză m-am lăsat pe mâna Georgiei, am avut încredere în ea și ea m-a tuns. Așa că învățăm să avem încredere ăn copiii noștri și în abilitățile lor. Paula e deja studentă, Gerogia crește și ea cu viteză, clar că învățăm de la copii o mulțime de lucruri. 

    Sunt recunoscătoare pentru că...  mi-a venit ideea să mă reapuc de blog. Din păcate, nu știu ce am reușit să fac sau să nu fac,dar nu mai pot intra pe ingerica.ro. Am meșterit eu ceva sau am uitat ceva și, deși am domeniul plătit, nu ăl pot folosi, iar asta m-a determinat, o bună vreme, să mă las de scris. Mi-a fost ănsă dor și am revenit. 

   Din bucătărie... tot felul de mâncăruri obişnuite. Nu prea am avut timp de bucătărit, mai mult așa, pe repede-nainte.  Partea foarte bună e că și Georgia  (mezina) gătește mai nou. La început era mai mult cu partea de dulciuri, acum însă gătește și mâncăruri obișnuite și gătește bine. 

    Citesc... multe cărți siropoase. 

    Ce mai meşteresc... puține lucruri. Am început iar activitățile cu copiii la biserică, așa că mai meșterim deocamdată tot felul de ornamente de Crăciun. Evident, eu am două mâini stângi. Ei fac niște lucruri mult mai mișto, eu doar mă joc și eu cu ei, să le țin companie. Să fie clar, ei sunt sursa mea de inspirație, și nu invers.

    Ascult... ceva muzică rock.  

    În casă... am aprins o lumânare și mă bucur de ea. Îmi place în mod deosebit atmosfera care se creează ori de câte ori aprind o lumânare.

    Unul dintre lucrurile mele preferate ... e să îmi cumpăr lumânari parfumate.

      Zilele trecute... au fost  destul de încărcate, nici nu ştiu când au trecut. A fost un Simpozion Național de didactică și am fost prinsă cu tot felul de activități și mi-am umplut sufletul cu bucuria revederii colegelor. 

      O fotografie... :)

 

La inceput de an

 „Trecere, trecere...

Floarea deschide drum fructului:

Ambele sunt necesare.

Ceva trece în altceva.

Pâinea există ca să fie ruptă,

Astfel îşi împlineşte destinul.

Strugurele de pe viţa de vie

Este vin în devenire.

Zdrobeşte-l şi devine viaţă.”

(Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī)

Un an nou care să ne treacă cu mult folos sufletesc, cu sănătate, cu optimism, speranță, cu roade bogate și cu pace!

Jurnal de decembrie

 Astăzi... 2 decembrie 2023, la ceas de după-amiază călduță.

Afară ... este o zi plăcută de început  de iarnă, fără zăpadă şi fără ger. Se simte în aer că se apropie iarna, dar încă nu și-a intrat în drepturi. 

Mă gândesc ... că suntem niște norocoși că suntem cu toții sănătoși. 

  Din locurile de unde învăţăm ... de nicăieri câteodată, că tot persistăm mereu în aceleaşi cercuri vicioase. Însă alteori suntem deschişi şi receptivi la foarte multe lucruri, facem progrese şi ne îmbogăţim mereu cunoştinţele.
Sunt recunoscătoare pentru că...  am apucat să mergem la câteva concerte: la Mihail, La Carlas Dreams, la Ad Libitum Voices, la Zdob si Zdub -Un adevărat regal pentru urechile mele.

Din bucătărie... tot felul de mâncăruri obişnuite. Nu prea am avut timp de bucătărit, chiar dacă mi-ar fi plăcut să prăjituresc puţin weekendul acesta. Am făcut in schimb clătite și o prăjitură simplă cu mere, de post. 
Cu ce sunt îmbrăcată...  cu o rochiță. Eu și iarna tot în rochie sunt. 

Citesc... multe cărți siropoase. 
Ceea ce astept (sper) ... să ne iasă toate micile planuri aşa cum vrem, să ne bucurăm de weekend-ul acesta prelungit, să ne odihnim.

Ce mai meşteresc... Am cusut câteva globuri și cam atât. Am pornit cu un pic de elan, dar s-a cam pierdut undeva între al treilea și al patrulea glob.

Ascult... cum se joacă fetele și tot vorbesc întruna.  

În casă... ne pregătim de mers la cor.

Unul dintre lucrurile mele preferate ... e să mă plimb printre tarabele de turtă dulce.
  Zilele trecute... au fost  destul de încărcate, nici nu ştiu când au trecut. Sunt unele săptămâni care se duc atât de repede, că parcă nici nu apucăm să le trăim. Eun sentiment tare ciudat, dar aşa se mai întâmplă câteodată.

      Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ...sunt legate de odihnă. 
Un citat : România este patria mea, restul sunt doar țări. - Octavian Paler

Mai multe despre ale noastre preocupări puteţi citi pe un tărâm cu vise si visuri.

Primiți cu colinda?

 

Sărbători cu bucurie și cu pace în suflete să aveți!

Primiți în dar un colaj de câteva colinde cântate cu drag, în zi de Ajun, de fetele noastre și prietenele lor, înainte de a porni cu colindatul. 

O hrănitoare de păsări mai puțin obișnuită

 

O hrănitoare superbă pentru păsări este aceasta de alături. 

Noi nu am avut niciodată una atât de frumoasă, am avut întotdeauna hrănitori simple, din lemn, făcute de noi. 

Nici nu m-am gândit la ideea de a face o hrănitoare dintr-un ceainic, dar trebuie să recunosc că arată tare bine. Iar cum la noi sunt multe vrăbii și pițigoi care sunt atât de mici, ideea cu ceainicul e una cât se poate de ptrivită, cu atât mai mult cu cât ceanice de toate formele și modelele avem cu toții. 

Noi făceam foarte des hrănitori pentru păsăsrile rămase aici iarna, dar de când avem pisică am renunțat la idee. Ne e teamă să nu hrănim și păsările și pisica :))))

În schimb, ducem hrană in parc ăn hrănitorile publice. Voi cum procedați?

propunere

 Văzută pe net: 

Elevii cer să se facă punte între Sfântul Andrei și Sfântul Ion. 😀

Din partea mea, pot să ceară și până la Sfântul Ilie. 

E câte un an din acela în care asta simți. 

Se termină toamna

 Și vine vremea cuibăritului....

Gând tomnatic

 

Dovleacul este modalitatea naturii de a-și cere scuze pentru finalul verii.

 Dovleacul și frunzele colorate. 

Din nou la școală

 A trecut vacanța ca un vis.

Nu am mai scris nimic pe blog de luni bune. Parcă nu am fost eu.

Nicioadată nu am avut o pauză atât de lungă.

Nu am scris nici aici, nici pe celălalt blog de suflet.

E din nou septembrie, din nou toamnă și mâine va începe școala.

Anul acesta va începe mai repede ca oricând.

Bun venit, septembrie!

De acum și până în aprilie suntem în împărăția lunilor cu r.

Brrrrrrr!!!!!🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁

Vacanța

 

A venit vacanța fără trenul din Franța. Dacă o așteptați pe aceea cu trenul, să știți că a scris Adina Popescu o carte despre vacanță cu acest titlu atât de drag copilăriei noastre.

Dacă nu...

Noi am început vacanța deja de o jumătate de lună și mai bine. Bine, copiii au început-o; noi mai mult am cochetat așa cu ea, dar tot nu știu când a trecut așa de repede timpul.

Am încercat să ne odihnim cât mai mult, să ne plimbăm cât mai mult, să ne bucurăm din suflet de tot ce oferă vara.

Am avut și câteva evenimente memorabile: am fost la o nuntă superbă. Am profitat din plin de TIFF și de toată atmosfera care s-a creat în jurul nostru,am bifat cât de multe filme s-a putut, unele în cinematografe, altele în parc. Aseară am fost la Opera Aperta, un spectacol în aer liber: Tenori pe motoare. Abia la ultimul cântec, când toate motocicletele au început să claxoneze, mi-am dat seama cât de mult suntem dependenți sufletește de atmosferă. Poți să vezi 50 de filme acasă, te poți uita la câte concerte vrei tu, dar nimic nu se compară cu atmosfera aceea life, cu felul în care îți vibreză sufletul când ești ăn mijlocul evenimentelor. În seara aceasta a fost  un alt spectacol cu acees liber, de data asta cu muzică spaniolă. Nici măcar ploaia nu a ăndepărtat spectatorii. 

E vară, e cald, e bucurie...