Buna Vestire

Miercurea fără cuvinte acum găzduită de Carmen 

Buna Vestire în picturi celebre

 În ajun de Buna Vestire, sărbătoare care mie îmi place foarte mult și am constatat de-a lungul anilor că rezonez mult cu ea,  am găsit câteva icoane și picturi celebre pe care le-am fotografiat anul tecut când am fost la Florența. Sunt picturi cunoscute în întrega alume, din Galeria dell Academia și Galeria Uffizi. 

M-au fascinat încă  de la început și știu că, deși, cel puțin în Galeria dell Academia, eram cu ochii după David, să nu, feri Doamne, să-l ratez pe David, de parcă ar fi fost posibil așa ceva, tot am remarcat chiar de la prima sală în care am intrat că icoana predominantă în care apărea Maica Domnului era Buna Vestire. 

Acestea sunt din Galeria dell Academia, un muzeu de neratat. Bine, întreaga Florența e de neratat și e un muzeu în aer liber, iar muzeele amenajate pur și simplu sunt printre cele mai impresionante din câte am văzut. Și recunosc că am avut norocul să văd câteva.  

Evident fotografiile îmi aparțin și nu au chiar cea mai bună calitate. Pe site-ul lor cred  că se găsesc mult mai multe  și mai bine fotografiate. :)

Mie însă mi-au plăcut acestea în mod deosebit și m-a impresionat că fiecare artist, din fiecare perioadă, a văzut evenimentul în mod unic. Fiecare și-a imaginat în mod diferit ceea ce a citit în Scriptură, de la imaginea Fecioarei Maria îmbrăcată în haine contemporane pictorilor, până la imaginea îngerului, a florilor de crin sau a contextului spațial. 

Aceasta iarăși m-a impresionat, deoarece Fecioara Maria e văzută cumva ca o călugăriță care își lasă sau iese din haina de călugărie la aflarea veștii și care efectiv se predă. Mi-a adus aminte instant de acel „Fie mie după cuvântul tău!”. Mi s-a părut foarte interesant modul în care pictorul a ales să spună povestea. Și, bineînțeles, nu s-a lăsat oprit de un detaliu mărunt, că nu erau cărți în perioada aceea. 

Ultimele două sunt de la Uffizi și sunt poate cele mai cunoscute dintre picturi. 

Prima e un detaliu dintr-o pictură mai mare de Botticelli, o pictură care are mai bine de 500 de ani și impresionează și acum, iar a doua e din aproximativ aceeași perioadă și  îi aparține lui Leonardo da Vinci, deși inițial a fost atribuită altcuiva. 

Bucurie!

Una caldă,una rece

 De ziua fericirii, de echinocțiu, când iarna se luptă cu primăvara, am aflat o veste tristă. 

A murit Chuck Noriss sau,  cum ar spune cei care nu se satură să facă glume cu el, nu a pierdut lupta cu viața, ci a plecat să le dea și altora o șansă. De fapt, astăzi doar s-a aflat vestea și, chiar dacă evenimentul nu s-a petrecut astăzi, tot a umbrit ziua. 

Oricum ar fi, Dumnezeu să îl odihnească!

În așteptarea Paștelui - listă de lecturi

 Astăzi m-a surprins părintele la predică când a zis că deja suntem la mijlocul postului. Nici nu știu când a trecut o jumătate din el, cert e că nu am simțit. Încet-încet toată lumea își primenește casele pentru sărbătoarea Paștelui sau se pregătește într-un fel sau altul, fizic sau spiritual.

Am găsit pe net două liste cu cărți despre această perioadă și m-am gândit instantaneu la cărțile din care citesc sau recitesc în perioada aceasta. Lista găsită pe o pagină de facebook e cu cărți în engleză, dar eu voi face referire la cărțile care îmi plac mie și din care citesc întotdeauna cu bucurie, când vreau să am așa câte un răgaz pentru suflet. 

Evident, cărțile mele sunt religioase și vorbesc despre credință în general, iar unele doar despre Paște, în particular. Nu sunt într-o anumită ordine, ci sunt așa, cum mi le-am reamintit și desigur că ele pot fi citite oricând, nu doar acum. 

• Cămașa lui Hristos de Lloyd Douglas
• Învierea de Lev Tolstoi.
• Nebunul  de Savatie Bastovoi
• O mie de daruri de AnnVoskamp
• Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr de C.S. Lewis
• Despre sensul vietii cu Mihai Morar i părintele Necula
• Despre îngeri de Andrei Pleșu
• Sfintele Paști în cultul ortodox de Părintele Teofil Părăîan (conferințe)
• Dăruind vei dobândi de Nicoale Steinhardt
• Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer de Virgil Gheorghiu
• Cum am vrut să mă fac sfânt de Virgil Gheorghiu
• Sacrificații Dunării de Constantin Virgil Gheorghiu
• Ultima ispită a lui Hristos de Nikos Kazantzakis
• Frații Karamazov de F.M. Dostoievski
• Quo vadis de Henryk Sienkiewicz
• 6 ore într-o vineri de Max Lucado

Și am  găsit și niște cărticele tare simpatice și pentru cei mici. Fotografia e tot cu titluri în engleză, ca și cea pentru adulți. 

Dintre cărticele de sezon pentru copii, îmi plac în mod deosebit:

• La Paști de George Topîrceanu
• Paștele în poezii și tradiții românești
• Paște fericit, Matei de Brigitte Weninger, Eve Tharlet
• Biblia pentru copii

Poate că am mai citit și altele, dar atât îmi amintesc în acest moment în care scriu.

Post cu folos!

Lectură cu bucurie!

Jurnalul unei femei simple

 ♥Pentru astăzi ... 15 martie, ziua Ungariei, dacă nu mă înșel. Bine, și a Evei Longoria, dacă sunteți fani :) La noi e o zi absolut minunată, cu soare blând și un vânticel călduț. Primăvara se instalează tot mai bine în locul ei așteptat.

 

♥Afară ... e foarte plăcut. 

♥În casă ... e cald și bine și pisica stă pe fereastră și se bucură de soare...

♥Mă gândesc ... că zilele astea sunt destul de încărcate pentru mine. A fost și încă mai urmează unele olimpiade județene, iar mâine se va simularea la evaluarea națională și iar avem de corectat.

♥Din locurile din care învăţăm ... din cărți, de la prieteni, din predica din fiecare duminică. 

♥Sunt recunoscătoare pentru... că mi-am făcut timp și am mers cu soțul meu impreună într-o tabără.  

♥Cu ce sunt îmbrăcată... cu o rochiță albastră.

♥Citesc ... Tot ceea ce cauți se aflăîn bibliotecă  de Michiko Aoyama.

♥Ascult ... playlist-ul Paulei. 

♥Ceea ce aştept (sper) ... să am o săptămână ușoară.

♥Ce mai meșteresc... lucrușoare și aranjamente de primăvară. 

♥Imi doresc ... să mă bucur de zilele care vor veni.  

♥În bucătărie  ... avem mâncare de post. 

♥Unul dintre lucrurile mele preferate ... să mă bucur de întâlnirile cu oamenii.

♥Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii...au fost legate de olimpiadă și de mersul la biserică, în special la activitățile noastre cu copiii. 

  

O duminică minunată să aveți și un weekend relaxant și plăcut!

Busola medicală

 

Busola Medicală - Dialoguri despre Sănătate III: Dincolo de diagnostic – Feminitate și stare de bine

Conform principiului ce am făcut când am tăcut, sau al altuia și mai cunoscut mai bine mai tîrziu decât niciodată, astăzi vin cu o relatare a unei întâlniri superbe și marcante de săptămâna trecută.

Miercurea trecută, în săptămâna care a precedat ziua femeii, am avut Busola Medicală, un eveniment ajuns la ediția a III-a, și eu nu am scris nimic despre ea. De fapt, dacă e să fiu corectă cu mine, nu prea povestesc de lucrurile pe care le fac și care chiar lasă o amprentă prin lume.

Din fotografiile pe care am reușit să le văd și care au fost făcute de o fată talentată și frumoasă, Octavia, se vede a fost bine, plăcut, relaxant și plin de energie. Energia aceea bună și de dorit care apare când oamenii se întâlnesc față în față, când poveștile se spun cu inima deschisă și când simți că nu ești singur.

Evenimentul, organizat de Asociația Oameni Buni de aici din oraș, a ținut un pic mai mult de o oră și jumătate, timp în care am vorbit cu foarte mari emoții, am citit o poezie și îmi tremura mâna ca varga, am ascultat cu interes tot ce au vorbit cei prezenți, am aflat lucruri noi sau mi le-am reamintit pe cele importante, dar de care uităm uneori, luați de valul vieții.

La această ediție au participat, in ordinea numerelor de pe tricou (glumesc):

Loredana Caia (eu)– pacient oncologic,

Simona Pop– pacient oncologic,

Dr. Ancuța Elena Zahan – medic primar endocrinolog

Dr. Alina Surcel – medic specialist dermato-venerologie

Dr. Serkan Tokgönül – specialist în Chirurgie Estetică, Plastică și Reconstructivă

Arpi Tornyai – terapeut & antrenor personal

Magda Bodea– licențiată în psihologie & Dream Manager

Eu și Simona am vorbit despre parcursul nostru prin boală, despre cum ne-a afectat boala asta feminitatea și despre modul în care noi am reușit să tranformăm toată experiența asta dureroasă și deloc ușoară într-o viață de care suntem mândre și de care nu ne rușinăm. Simona s-a axat mai mult pe impactul e pe care îl are pierderea părului și cum te face lucrul acesta să te raportezi la propria percepție despre frumusețea și feminitatea ta, iar eu am dus discuția spre pierderea sânului, o parte esențială din noi ca femei.

Medicii, doamnele din România, domnul de la o vestită clinică din Turcia, au fost foarte tineri, foarte frumoși, extrem de luminoși, de calzi și de deschiși, lucru destul de rar întâlnit in general, dar des întâlnit la aceste evenimente.

Discuția a fost ghidată, ca de fiecare dată, cu foarte mare delicatețe sufletească de prietena mea Adela – medic, pacient oncologic învingător și coordonatoarea filialei Asociației Oameni Buni Târgu Mureș.

În plus, am avut fetele cu mine, ceea ce a fost un mare câștig pentru noi toate.

3 martie - Ziua scriitorilor

 „Creația nu poate fi descrisă prin prea multe adjective. Ea pur și simplu ființează înlăuntrul nostru. Ne pătrunde în vene și ne inundă. Creația ne locuiește și, cred că, odată ce i-am deschis ușa și ne-a trecut pragul, nu o mai putem face să iasă vreodată.

Dacă creația ar fi o parte de vorbire, cu siguranță ea ar fi un verb. Pentru că ea este fără dar și poate. Are puls, are forță, are ochi să ne privească în nopțile lungi și apăsătoare, are mâini să ne strângă și să ne conducă prin abisurile cunoașterii, are picioare să pășească prin noi în momentele noastre de exaltare, are dreptul să ne locuiască sufletele prin faptul că, odată cu noi, în fiecare dimineață, creația țâșnește din tenebroasele noastre gânduri și sentimente. Este parte din noi și are aceleași drepturi ca și noi.

Uneori creația e o luptă continuă cu noi înșine. Uneori e un război. Alteori e o tragedie sau o piesă demnă de aplauze. Deseori între creație și scriitor se încheagă amintiri ale unor nopți de dragoste nebună.

La urma urmei, toți suntem scriitori, arhitecți și creatori ai propriei noastre vieți.”

 Fragment din celebra povestire „Winnie the Pooh”, de A. A. Milne, ilustrată de Ernest H. Shepard, povestire care anul acesta împlinește 100 de ani. 

Deschiderea Jocurilor Olimpice de la Milano Cortina 2026

 Aseară a fost Ceremonia sau festivitatea, cum vreți, de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Milano Cortina, Iatlia. 

Mie mi-a plăcut mult ce am văzut. Și chiar dacă spectacolul s-a prelungit în noapte, am stat până la final și m-am bucurat de el. Italienii au organizat o ceremonie demnă de o Olimpiadă sportivă, un eveniment frumos, grandios, dar și decent. Nu am observat nimic vulgar sau controversat. Nu și-au dorit să șocheze prin nimic. Poate doar prin creativitate, imaginație, fantezie, bun simț, decență și prin muncă. 

Nu degeaba s-a numit Armonia. Cred că au reușit să armonizeze destul de multe lucruri, iar mesajul afost cel scontat: o festivitate care a vorbit despre armonie, despre pacea în lume, despre sportul care înfrumusețează lumea și viața.

Mi-a plăcut că și-au onorat rădăcinile lor romane, cu toată istoria și miturile lor. 

Apoi și-au onorat muzica clasică prin Puccini, Verdi și Rossini, pictura, moda, doar nu degeaba  Milano e capitala modei, marii fotbaliști, marii sportivi, politicieni, carabinierii, vânătorii de munte, femeile în general și cele de știință, in particular,   muzicienii consacrați, mașinile  și chiar propria limbă. Iar la final, când au aprind flacăra olimpică într-un dispozitiv creat după ceva inventat de Da Vinci, mi s-a părut chiar firesc să fie așa. 

Andrea Bocelli a fost așa cum mă așteptam să fie. Și chiar am avut așteptări legate de el, că nu îmi imaginam ceremoniile Jocurilor Olimpice fărăr el. Mă gândeam că la una dintre ele tot trebuie să fie. Mă bucur că a fost în deschidere. 
La fel am gândit și despre Laura Paussini, iar imnul ei a fost ceea ce trebuie. Chiar a avut o interpretare superbă.

Singura nepotrivire mi s-a părut a fi dată de prezența celebrei Mariah Carey. Nu cred că s-a ridicat la înălținea așteptărilor. Eu am simțit-o foarte reticentă, ca și cum ar stresa-o să cânte într-o limbă străină. Nu cred că a valorificat melodia italiană așa cum s-ar fi cuvenit. Pur și simplu nu era de acolo, nu s-a potrivit cu restul spectacolului, dar mă rog, asta e strict părerea mea de amator. 

În rest, spectacolul a fost bun, spectaculos chiar, un regal vizual, muzical, cultural, arthitectuaral și, mai ales. sportiv.

Mi-a plăcut mult și poezia lui Gianni Rodari despre pace, interpretată în 3 limbi. 

Inclusiv discursurile celor doi președinți ai Comitetelor olimpice au fost echilibrate și mi-a plăcut să le ascult. 

Astăzi deja am văzut cum au fost câștigate primele două medalii. 

Zile cu sport și bucurii să avem!

Ca de început de lună

A început și februarie. 

O, Doamne, deja am intrat în a doua lună a anului. 

Trece timpul ăsta ca nebunul.

Religios, azi e începutul Triodului, o perioadă premergătoare postului Paștelui. 

În traducere liberă, mâine-poimâine începe postul și, între două sărbători ale iubirii și un mărțișor, apar deja iepurașii în vitrine și se pregătește Paștele.

Apropo de sărbătorile iubirii, în februarie dragostea e la ea acasă, plutește în aer și nu numai.  ❤️

sursă: Facebook

Iar în ce privește primăvara, ieri am văzut deja primii ghiocei în grădinile de pe aici. Și nu erau puțini deloc. Ei oricum ies așa in mustul zăpăzii și nu in martie neapărat, când vrem noi să apară. Cât desprezăpadă, eu chiar sper să mai fie. 

Știu că se zice că in februarie iarna obosește, dar eu tot vreau să mai ningă puțin. 

Azi, ca de întâi așa, e mare meci mare la Australian Open. Avem ce vedea, indiferent cu cine ținem în finala de la Mellbourne. Eu recunosc, după anii mei așa, îl am favorit pe Nole. 

Novak Djokovic e Novak Djoovic, ca să folosesco tautologie.  

Și nu doar pentru ani și poziția geografică țin cu el, ci și ca spirit, ca sportiv care se repectă și respectă publicul care îl urmărește. Cred că e un privilegiu pentru noi să îl putem vedea jucând, cu atât mai mult cu cât și adversarii lui sunt niște tineri foarte talentați și motivați. 

Februarie începe cu tenisul, dar va continua cu sporturile de iarnă, că foarte curând încep Jocurile Olimpice de iarnă, anul acesta din Italia. 

Și în plus, în februarie avem și vacanța de ski. Asta nu e la fel pentru taoată lumea, e diferită în funcție de județ.

Hai să avem un februarie minunat!

File de ianuarie 2026

 ♥Pentru astăzi ... 31 ianuarie, deja ultima zi a primei luni din acest an. Nici nu știu când a trecut. adică știu, că eram aici, prezentă în tot ce fac, dar tot mi se pare că a trecut ireal de repede. Ieri au fost Sfinții Trei Ierarhi.

♥Mai spre seară... merg la o întâlnire cu fetele și  apoi facem activități cu copiii la biserică.

♥Afară ... e frig și oarecum cețos, în sensul că nu se vede prea departe.

♥În casă ... e cald și bine și sunt doar eu și mezina momentan.

♥Mă gândesc ... că mai am încă lucrări de corectat, că s-au adunat destul de multe, că la noi săptămâna care începe e ultima din modul, dar nu am niciun chef să le corectez.

♥Din locurile din care învăţăm ... de la oamenii de la lângă noi. 

♥Sunt recunoscătoare pentru... că mi-am găsit un cercel. Îl pierdusem ziele astea. Nu e de aur, dar este foarte frumos și îmi este tare drag. Și apoi am intrat după două zile în magazinașul de lângă casă și doamna de la casa de marcat m-a întrebat dacă nu era al meu cercelul, că îl găsise și s-a gândit la mine. :) Așa că da, sunt recunoscătoare pentru asta. 

♥Cu ce sunt îmbrăcată... cu o rochiță neagră. Partea cea mai bună e că sunt încălțată cu niște șosete mov absolut superbe tricotate de Valentina. 

♥Citesc ... mai mult lucrările copiilor, zilele astea. Si recitesc unele cărți care mi-au plăcut. Am citit și o carte nouă,  Fior, de Maggie Stefvater, o carte potrivită pentru adolescenții pasionați de vârcolaci, pentru fanii seriei Amurg, deși ultima are o altă autoare. 

♥Ascult ... radioul, așa cum spuneam. Iarna ascult mult radioul. Ascult Radio  Cluj acasă și EuropaFm sau RockFm în mașină.

♥Ceea ce aştept (sper) ... să mai ningă în perioada aceasta. La noi a fost tare frumos, că a nins și a rezistat mult zăpada. Acum, cu ploile din ultima vreme, s-a dus albul și a rămas destul de noroios și urât.

♥Ce mai meșteresc... Nu sunt foarte creativă acum. Robert meșterește acum mai des. Astăzi și-a propus să facă cu copiii niște coșulețe. 

♥Imi doresc ... să mă bucur de vacanța care vine în curând, peste o săptămână, așa cum ziceam. Sâmbăta următoare noi aici la Cluj vom  fi în vacanță.  

♥În bucătărie  ... avem clătite. 

♥Unul dintre lucrurile mele preferate ... să mă bucur de întâlnirile cu oamenii.

♥Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii... sunt legate de mersul la biserică. 

♥Un banc... care m-a distrat zielele astea: 

 -Alexa, cum e vremea astăzi?

-Cine e Alexa? 

-Scuze, Siri, m-am încurcat. 

-Mmmmm!

-Nu mi-ai spus cum va fi vremea.

-Să-ți spună nenorocita aia de Alexa!  :) :) :) 

(Dacă ceva nu vi se leagă, Alexa și Siri sunt două dintre numele roboțelelor din diferite aplicații). 

  

O zi minunată să aveți și un weekend relaxant și plăcut!

Dragostea n-a murit - recenzie

Dragostea n-a murit   

 scrisă de Asley Poston 

Cartea asta e numai bună pentru serile astea lungi de iarnă, deși ea pare mai văratică la prima vedere, deoarece se vorbește în ea, printre altele, de 1000 de flori de câmp, și are și floricele pe copertă. 

În descrierea de pe site-ul editurii Litera și în cea de pe goodreads se spune că Florence Day,  ghostwriter-ul  (termen pe care mărturisesc că nu îl știam până să citesc cartea) uneia dintre cele mai prolifice autoare de romane de dragoste din industria de gen, are o mare problemă: după despărțirea traumatică de iubitul ei, nu mai crede în dragoste. Da, romantismul e ca și mort pentru ea.

Atunci când noul ei redactor, un bărbat înalt, impunător și nemaipomenit de chipeș, refuză să-i prelungească termenul-limită de predare a romanului la care ea tocmai lucrează, Florence se pregătește să-și ia adio de la cariera de scriitoare. Însă apoi un apel telefonic – pe care n-ar fi vrut să-l primească vreodată – o silește să se întoarcă acasă pentru prima oară în zece ani, ca să-și ajute familia să îl înmormânteze pe iubitul ei tată.

Vreme de un deceniu, Florence a stat departe de orășelul natal, în care nu s-a simțit niciodată înțeleasă. Chiar dacă i-au lipsit farmecul nopților calde din Sud, rudele ei excentrice, dar iubitoare, precum și afacerea de pompe funebre a familiei, ea nici acum nu se poate hotărî să rămână în căminul pe care l-a părăsit cândva. Deși tatăl ei s-a dus, atmosfera din trecut a rămas neschimbată, fapt care îi displace profund lui Florence.

Asta, până când descoperă o fantomă care o așteaptă în pragul casei funerare, un bărbat la fel de impunător și de scandalos de chipeș ca întotdeauna și care, pe deasupra, e la fel de nedumerit ca și ea în legătură cu motivul prezenței lui acolo.

Da, pentru Florence nu încape îndoială că romantismul e mort și îngropat... dar la fel e și noul ei redactor, iar treburile pe care el n-a reușit să și le ducă la bun sfârșit în viața pământească o vor face să reconsidere tot ceea ce a știut până acum despre poveștile de dragoste.

Și acum propria părere: 

 E o carte  drăguță din care am aflat multe despre industria cărții și dedesubturile lumii ei. 

Recunosc, termenul de ghostwriter, scriitor fantomă, nu îl știam, deși am mai auzit că sunt scriitori care scriu cărți în numele altor scriitori. Mă rog, în numele artiștilor, sportivilor, politicienilor, știu că se practică inclusiv la noi, dar în numele altui scriitor, de asemenea știu că se practică, dar mie mi s-ar părea mai mult decât ciudat și nedrept să nu se știe nicioată că acea carte e scrisă de tine. 

Mi-a plăcut și că fratele lui Florence încerca să afle mereu numele scriitoarei pentru care scria aceasta, ocazie cu care am aflat numele multor autoare contemporane, majoritatea având cărți citite de mine până acum.

Autoarea, Asley Poston,  se joacă, și recunoaște inclusiv naratoarea (că e o carte scrisă la persoana I), se joacă cu termenul ghost, fantomă.  Pentru că da, e o carte despre fantome. 

Nu vă speriați, nu are nimic înfricoșător in ea, ci autoarea tratează subiectul cu naturalețe, umor și tandrețe chiar. 

Mie  mi-a amintit de  Tot acest timp de Mikki Daughtry și Rachael Lippincott, precum și de Dacă aș rămâne, If I stay, de Gayle Forman, cea din urmă având și o ecranizare nemaipomenit  de frumoasă, din 2014. În ambele cărți pomenite, cineva, de regulă o persoană tânără, se află în comă. La fel se întâmplă și aici, cu redactorul fetei, deși noi ca cititori aflăm mult mai târziu acest lucru.  Florence îl vede sub forma unei fantome, eanici nu știe inițial că e în comă, e convinsă că e mort. Interesant e că, deși toate trei cărțile vorbesc despre coma suferită în urma unui accident de mașină, fiecare carte o face în stilul ei. 

E o carte și despre moarte, despre doliu și înmormîntări, subiect care iarăși e tratat  cu naturalețe,  mai ales că familia naratoarei deține o casă de pompe funebre și e obișnuită de mică cu morții, fantomele, discuțiile  despre îmbălsămare, înmormântările și plimbările lungi prin cimitir. 

Și, desigur, e o carte despre iubire. 

Iubirea care te poate rupe. Cea care te face să afirmi că romantismul a murit. 

Și iubirea care te poate vindeca. 

Cea care te face să știi că dragoastea n-a murit. 

Există. 

Sunt convinsă că știți asta, deși să îți reamintești din când în când, citind o carte ușoară, nu are cum să strice. 

Lectură plăcută!