Parfum de vacanță

 A venit, în sfârșit,  vacanța de vară. 

Prin urmare, am deja câteva mici bucurii: 

♥ Mă bucur de vacanță. 

Oficial vacanța noastră nu e așa cum se tot spune.

Adevărul e că nici copiii nu au atâta vacanță cât își închipuie ceilalți că au. 

Din păcate...

Și vacanța lor a tot fost redusă. 

Ca tot omul muncitor, am un număr (destul de generos, e drept) de zile de concediu. 

Oficial, cam de la 1 iulie avem voie să le luăm. 

Neoficial, fiecare face cum poate. 

 Teoretic și eu am intrat în concediu, dar am fost două zile să corectez la evaluarea națională, deși sunt în concediu. Cred că doar așa putem fi plătiți, dar nu măplâng, oricum m-am setat sufletește că abia de la 1 iulie intru cu totul în vacanță. 

♥ Sânzâienile

Îmi place mult sărbătoarea aceasta, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, pe numele ei. 

De mică mi-au plăcut Sânzâinile. Sărbătoarea și florile. 

Ziua iei.

Anul acesta am corectat la Evaluare, așa că nu am simțit-o la meritata ei valoare, dar tot m-am bucurat de ea. 

♥ Dulceața de nuci verzi 

Am făcut vara aceasta  până acum de două ori, de fiecare dată câte două porții concomitent, să fie. 

Cu prima serie m-am jucat mai mult. Nu știam că voi mai face și am ales borcănele cât mai sifisticate, cu forme cât mai diferite. La a doua serie am folosit borcane obișnuite. Deja am trecut la partea mai practică a problemei.

♥ Sunt mai bine din punctul de vedere al sănătății

De la Paște începând, m-am tot luptat cu o răceală, cu o tuse care nu m-a lăsat total nici acum.

S-a dovedit apoi a fi o bronhopneumonie urâțică.

Nu am avut timp de odihnă, așa că toată primăvara am respirat greu și am gâfâit. 

Acum am avut timp de investigații amănunțite și chiar de un somn mai prelungit. 

Am făcut inclusiv un CT și o spirometrie.

S-a dovedit a fi și un pui de astm, dezvoltat din cauza duratei pneumoniei. 

Partea bună e că mă tratez și deja mă simt mai bine. 

Mai am câteva puncte bifate deja în prima săptămână de vacanță, cum ar: 

♥ o seară minunată petrecută cu prietenii la cireșe, 

♥ o seară pe terasă cu alți prieteni, 

♥ o carte citită, 

♥ un serial început, 

♥ multe discuții de suflet cu mezina. 

dar despre ele altădată...

Zile faine și vouă indiferent dacă aveți vacanță, concediu sau zile (mai) libere!

Dulceața de nuci verzi

 Știți bancul: 

Vara (sau toamna, după preferințe) femeile gospodine fac dulceață, celelalte gem...

De  data asta am făcut dulceață :)

Dacă tot e vară și iunie și-a intrat deplin în drepturi, am făcut până acum de două ori, de fiecare dată câte două porții concomitent. Este unul dintre cele mai apreciate feluri de dulceață în familia noastră. E in topul preferințelor, lângă dulceața de cireșe amare. Mă rog, unii ar pune-o chiar un pic deasupra, dar aici nu discutăm gusturile. 

Sincer, ultima tranșă e încă pe foc. 

Eu numesc porție 100-120 de de nuci verzi, depinde de mărimea lor.

De-a lungul anilor am încercat mai multe rețete, am fiert nucile înainte, le-am lăsat și crude, le-am lăsat peste noapte în apă rece sau le-am făcut imediat ce le-am curățat. 

Oricum ar fi nucile, chiar dacă au fiert sau nu înainte, ele tot lasă apă în siropul inițial și trebuie fierte din nou până se îngroașă iar siropul. Mă rog, eu așa fac, și iese o dulceață bună. Am avut ani în care a ieșit mai curgătoare, ani în care am fiert-o mai mult și a ieșit mai tare, deh... La fel, și mai albă și mai colorată, dar de fiecare dată la fel de apreciată. 

Anul acesta de fiecare dată am avut peste 200 de nuci și le-am pus crude în siropul făcut, imediat după ce le-am curățat. Robert le-a curățat, ca să fiu corectă. De obicei îl ajutam, dar acum am avut de fiecare dată altceva de făcut și l-am lăsat singurel la acestă operațiune. 

La o porție de 120 de nuci medii, folosesc  1kg de zahăr, zeama de la o lămâie (opțional, se poate și fără) și cam 250 ml apă. Așa că, normal, având un pic peste 200 de nuci verzi,  am dublat de fiecare dată cantitățile. 

Apropo de lămâie: am observat rețete in care zeama e pusă la fiert cu apa, în sirop, și rețete în care lămâia este tăiată rondele și pusă în apa în care se țin nucile până se leagă siropul. Au fost ani în care am uitat să pun lămâia, iar dulceața nu a pățit nimic. 

Acum siropul pentru dulceață l-am făcut din apa în care au stat nucile. Imediat după ce le curăț, eu le pun în apă rece, altfel își schimbă culoarea. Îmi place să cred că apa respectivă are mai mult gust și cred că si mai mult iod. Nu iese foarte albă dulceața dacă pui apa aceasta și nu apă limpede, dar iese aromată. 

Data trecută (adică acu câteva zile) apa în care au stat nucile am fiert-o separat și am făcut un sirop din ea. Are un gust destul de pregnant de nuci verzi, deși a fost doar apa lor. Eu am pus la fiert și cîteva crenguțe de mentă în sirop, iar cele două gusturi s-au armonizat plăcut. 

Când eram copii, bunica (mămuța) făcea puțină dulceață de nuci.  Avea un singur nuc și cred că nu se îndura să le pună pe toate la dulceață, își mai lăsa și pentru cozonac. Și făcând puțină, dulceața de nuci verzi se servea musafirilor aproape ca un ritual, întotdeauna pe o farfuriuță de porțelan și cu un pahar de apă rece. 

Acum facem din belșug și ne bucurăm din plin de ea. 

Bine, sunt și ani în care ne trezim prea târziu, când se lemnifică deja, și doar visăm la ea. Atunci tragem cât și dacă putem de dulceața din anii precedenți.

Ideea e că, orice rețetă ați urma, iar netul este plin de ele, nu e o rețetă complicată. Unele tipe fac să pară că e, dar nu e chiar așa de greu de făcut. Timpul cel mai mult se duce pe curățatul nucilor, care se face, apropo, neapărat  cu mănuși. Am văzut și rețete pentru 25 de nuci, dacă nu vreți să începeți prea în forță. Acolo doar vă jucați. Și nu prea aveți ce greși. Cel mult, dacă nu o opriți la timp, vă iese un pic prea tare. Asta e, la anul va ieși si mai bună! 

Pupici!

Spor! 

Poftă!

Clătite cu căpșuni și dragoste

Lectură de vară - lectură ușoară

Pentru mine vara e și un anotimp al lecturii. Întotdeauna când mă gândesc la vară, la vacanțe, mă gândesc inevitabil și la cărți. 

La cărțile  pe care le înghesui întotdeauna în bagaje, chiar dacă locul e mic și mai mereu sacrific alte lucruri, dar nu și cărțile. Niciodată cărțile.

La cărțile citite la umbră sau pe plajă sau ...

Mă gândesc la cărțile pe care le amân un an de zile cu gândul că le va veni rândul la vară... Desigur, vara ar trebui să dureze vreo 5 ani la câte cărți îmi tot rezerv, dar asta e o altă poveste...

La cărțile care au subiecte ușoare, neproblematice, întâmplări petrecute în zile însorite, de preferință la malul mării, cu  nisipul cald și cu atmosfera și mai încinsă... sau în orice altă zi de vară. Sau de mai multe veri, că unele cărți se întind pe toate verile unei vieți...

Una dintre cărțile recente pe care le-am terminat e Clătite cu căpșuni și dragoste. 

Da, e o carte.

Dacă vă așteptați cumva la o rețetă, s-ar putea să fiți dezamagiți. Pe moment :) 

Pentru că dacă veți citi cartea scrisă de Laurie Gilmore nu veți fi, în carte sunt și destule rețete și nu doar de clătite. Nu de alta, dar sunt peste 300 de pagini, așa că este loc.

Rețetele sunt strecurate discret pe tot parcursul acțiunii care se petrece într-un orășel de coastă, Dream Harbor, în care personajul principal, Archer, un bucătar de renume, cu stea Michelin și tot tacâmul, vine pentru a-și cunoaște fiica, Olive (evident un  nume care te duce cu gândul la vară și la meleaguri însorite).  Băiatul acesta nu doar că vine în oraș, dar și rămâne, se familiarizează cu locul, cu oamenii, conduce un restaurant specializat în clătite, înfruntă ostilitatea multor gurmanzi fideli vechilor rețete și își face ușor-ușor o viață cu Iris (alt nume văratic).

Finalul mi-a confirmat un lucru pe care l-am constatat demult despre mâncare: unele rețete pe care le credem sfinte, de neegalat, nu au nimic special în ele, niciun ingredient minune, uneori nu au de-a face nici cu creativitatea și competența bucătarului, ci țin mult de locul și momentul în care le mănânci și, mai ales, de oamenii cu care le împarți.

Nu e o carte fenomen, ci o carte ușoară, fără drame mari, care vorbește depre familie, copii,  asumare, prietenie, viața în comunități mici, pasiunea pentru ceea ce faci.

Spor la citit!

Vedere de pe Someș - miercurea fără cuvinte

 Admirând orașul pe care l-am ales să-mi fie casă....

Miercurea fără cuvinte acum găzduită de Carmen 

Început de iunie

 

Iunie a început bine

cu oameni dragi în jurul meu,
 cu activități cu copiii făcute de noi la biserică, în ciuda ploii,  
cu cirese coapte,

cu multă pizza, 
cu margarete, grâu si maci,  
si cu ploaie... 

La Cluj plouă ... și plouă cu atâta determinare, încât ai zice că norii și-au propus să ne ude si sufletele, să rodească si ele, ca lanurile de grâne...

Dar viața nu se teme  de prognoză și nici nu isi amana mersul ca asa vor meteorologii. Noi ne-am făcut ieri toate activitățile propuse, chiar dacă a plouat si pentru o clipă ne-am gândit că ploaia îi va ține în casă pe copii. Din fericire, nu a fost asa. Bucuria nu poate fi oprită de o simplă ploaie de vară...

Ce îmi place mie atunci când lucrez cu copiii e faptul că ei au puterea de a vedea  nori și când e soare si găsesc curcubee și în zilele ploioase.   Astăzi a plouat, dar a si iesit soarele, la propriu si la figurat, pe strada noastră. 

Iunie e luna în care te gândeti automat la copii, la cirese, la maci, la sânzâiene, la vacanță...

O vară minunată să avem!