Ouă roșii

         La noi e ajun de sărbătoarea Floriilor, dar la vecinii noștri catolici și reformați, e ajunul Paștelui. Prin urmare, am tot văzut modele de ouă roșii și coșulețe pregătite de sărbătoare și postate cu drag pe facebook spre admirația rudelor, prietenilor i spre invidia celor mai puțin talentați sau care nu au avut atât de mult timp să se joace. 

    

            Mie îmi plac mult ouăle roșii și mereu caut modele de vopsire, vopsele rezistente și câte altele. Îmi plac mult ouăle încondeiate,închistite sau scrise  (cum se spune în unele zone), din care am colecționat multișoare deja, dar  în viața de zi cu zi, de ciocnit, nu le folosesc pe acelea, că nu mă lasă sufletul, ci folosim modele simple, fie într-o singură culoare, fie cu model extrem de simplu de trifoi sau alte frunzulițe prinse in ciorap. 

            Îmi amintesc că într-un an, căutând tot așa idei de decorare pentru ouă, am găsit într-o revistă (că eram prin 2003-2004 și nu eraau in vogă blogurile i nici netul nu explodase) o rețetă de a le colora cu hârtie creponată. 

Îmi amintesc că au ieșit foarte bine, au fost vesele și haioase, că am folosit culori diferite de hârtie, iar culoarea a rămas fixată pe ouă, nu s-a luat de pe ele. Pe de altă parte, au fost un pic cam pale pentru gustul meu, că mie îmi plac ouăle care sunt lucioase și au o culoare destul de tare. 

Deși acum 16 ani, în anul în care am născut-o pe Georgia, din dorința de a ieși mai roșu închis, am pus prea multe frunze de ceapă, că așa le-am făcut în anul acela și au ieșit negre. No, mai pățești :)))

Aici am pus câteva din modele noastre de anul trecut. 

            

1 aprilie

 Au trecut deja primele 3 luni din anul acesta, primul trimestru. Nu e vreme de bilanț, deși martie chiar a fost o lună semnificativă pentru noi, care m-a provocat un pic să ies din carapacea mea. Nu spun că m-a învățat ceva, deși mi-a descoperit unele lucruri. Dacă mi-e dor de ceva din luna martie, mi-e dor de perioada în care mă trezea lumina naturală. Acu, cu trecerea la ora de vară, incă sunt buimacă dimineața. Zilele astea m-am trezit tare greu. Abia aștept să vină iar zilele în care mă voi trezi natural. 

1 aprilie - Ziua păcălelilor, ziua păsărilor, ziua tatălui socru, al bunicului fetelor mele. Prin urmare, la noi în familie ziua aceasta nu trece niciodată neobservată. Și evident, cum lucrez cu copiii, nu prea  are cum să treacă neobservată. 

Au mai rămas puține zile până la Florii, până la Paște. Mi se pare că încet-încet tot orașul intră în atmosfera aceea unică, de neuitat, plină de taină și de speranță... Ajută mult și că vecinii noșrti maghiari, care nu sunt puțini în orașul nostru, au trecut deja de Florii și sunt mai aproape de sărbătoarea Paștelui. 

Ce fac zilele astea?

• mă bucur de primăvară
• primenesc florile
• curățenie - după putere și după cât îmi permite timpul, programul. Mai mult mă aez pe decorat și arnjat casa, dar nu mă pot abiține nici de la o curățenie minimă. Sunt conștientă că atunci când va învia, Domnul nu se va uita la ferestrele mele, și totuși... nu mă pot abține. 
• merg cât pot de des la slujbe, la denii.
• caut idei creative - îi place să caut idei diferite din perioada asta pascală, chiar dacă sunt conștientă că nu le pot folosi pe toate. 

    Și chiar dacă mă inspir doar parțial pe alocuri, îmi place mult să adun idei/ rețete/ ponturi despre:

-ouăle roșii

-rețete de mâncare, în special de drob, ouă umplute, pască. Nu mă satur să citesc tot felul de rețete noi, deși aici a o rețetă de pască fărăr aluat pe care o aplic mereu. Ce aduc nou în unii ani e că fac și mini-păscuțe sau păscuțe-brioșe.

-rețete de prăjituri sau cozonac nu prea caut zilele astea. Pentru mine la Paști doar pasca e importantă, e esențială. De restul prăjiturilor mă pot lipsi. 

-prepararea mielului

-aranjarea mesei. 

Mă rog, preocupări din astea a zilele astea de început de aprilie.

La voi în casă cum e? 

În așteptarea Paștelui

 Perioada care precede Paștele are un farmec aparte. 

Așa o văd eu.  

Fiecare face o curățenie profundă fizic și sufletește sau, cel puțin, decorează măcar un pic, după puteri. 

Eu am adopatat deocamdată partea cu decoratul, după cum se vede. De curățenie urmează să mă ocup în vacanță. Sau așa sper. 

Astăzi la prietenii noștri catolici și reformați este ziua de Florii, Duminica Floriilor. 

Noi mai avem o săptămână până atunci, dar tot mi se pare că se apropie cu pași repezi. 

Între timp, astăzi am trecut la ora de vară, și, chiar dacă pe moment ni s-a furat o oră, de acum serile vor fi mai lungi. Să sperăm că vor fi și mai spornice!

Zile senine!

Pastile Blajinilor

În prima luni după Paşte este Paştile Blajinilor.
Este o zi de pomenire a mortilor.
Când eram copil respectam cu sfintenie această sărbătoare. Abia aşteptam să vină să merg cu bunica la mormântul mamei şi, mai apoi, al bunicului. Intotdeauna duceam pască proaspăt făcută, ouţe vopsite special pentru ziua aceasta si multe alte dulciuri care se împărţeam copiilor.
De Paştele Blajinilor nu venea atât de multă lume în cimitir ca de Înalţare, dar tot se adunau destul de mulţi oameni care aşteptau cuminţi să vină părintele pe la mormântul la care mergeau fiecare dintre ei.
Când eram mică mi se părea că asta e datoria mea sacră, că nu trebuie să lipsesc de acolo orice ar fi. Şi nu am lipsit, am fost mereu acolo ani buni unii după alţii, ani foarte mulţi. Condamnam mereu în gândul meu pe cei care nu puteau ajunge şi lăsau mormintele goale. Dar de ani buni nici eu nu am mai ajuns nici la mormântul mamei, nici al tatei, nici al bunicilor. Si chiar daca fac randuielile de departe stiu in inima mea ca nu e la fel. Nu poate fi la fel.
Despre sarbatoarea aceasta, daca sunteti curiosi,  am gasit prin Cristina (care are si o fotografie foarte sugestiva) un articol scris de Savatie Bastovoi.
Hristos a inviat!

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi (data/ora)... vineri, 17 aprilie.

Afară ... e o zi insorita, desi pe la noi diminetile sunt reci si bate inca destul de tare vantul.

Mă gândesc ... că pentru mine ziua de astazi, Izvorul Tamaduirii, e o zi cu totul speciala. E ziua in care am nascut-o pe Georgia. 

Chiar daca data Pastelui se schimba si prin urmare si data acestei sarbatori, ea are un loc aparte in inima mea.

Din locurile de unde învăţăm ... din bucuriile si necazurile fiecarei zile.

Sunt recunoscătoare pentru că...  am avut multe momente frumoase in vacanta aceasta si cu totii ne-am simtit bine, ne-am odihnit si relaxat.

Din bucătărie...  multe, multe bunatati specifice Pastelui, dar si urzici, de la care m-am intepat suficient cat abia sa pot apasa cu degetele pe tastatura.

Cu ce sunt îmbracată...  inca in pijamale, dar voi remedia lucrul acesta in 2 minute, ca fetele deja sunt gata de biserica, numai eu ma mai codesc pe aici :).

Citesc...  o carte motivationala.

Ceea ce astept (sper) ... să am o săptămână  la fel de uşoară şi de plăcută si cand incepe lucrul.

Ce mai meşteresc... tot felul de lucrusoare.

Ascult... cum canta fetele un cantecel improvizat de ele.

În casa... e un moment de tihnă.

Unul dintre lucrurile mele preferate ... din perioada asta e să ma dau in leagan.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... nu prea ne-am facut. Cred ca e primul an in care vom rata cursa pentru copii din cadrul Maratonului International de la Cluj, dar nu avem ce face, asa s-au legat lucrurile anul acesta.

iar mai multe despre ale noastre puteti vedea pe un taram cu vise si visuri.

Idee preluată de la Corcodusa. 

                                                  Un weekend frumos să aveţi şi...

                                                           sarbatori cu bucurii!

Dimineata de Paste

           In dimineata de Paste noi adultii ne-am trezit mai greu, mai ales ca am stat toata noaptea la Inviere, dar fetele, care au fost doar la slujba de la miezul noptii au fost foarte matinale. Georgia a fost pentru prima data la Inviere si a fost foarte fericita ca a putut si ea participa. Dar cu toate ca au fost noaptea la slujba, dimineata le-a trezit entuziasmul si bucuria de a cauta oute prin toata curtea.
        Aici sunt toate fericite, fiecare cu marea captura.

 iar dupa ce au scotocit prin toata curtea

 evident ca mamele nu au fost atat de harnice  si inca mai erau in pijamele

 spre deosebire de fetele super-echipate,

care s-au bucurat apoi de multimea de oua de ciocolata pe care iepurasul le-a lasat cu generozitate.

                            Hristos a inviat!

macii mei

          Imi plac foarte mult florile, în mod special bujorii, freziile, lăcrămioarele. Lalelele îmi plac pentru mirosul lor deosebit, la fel si crinii, narcisele îmi plac pentru delicateţe, crăiţele pentru că sunt rezistente. Însă, când vine vorba de decoraţiuni, cei care câştigă detaşat sunt trandafirii.  Îmi plac căniţele cu trandafiri, farfurioarele cu trandafiri, lenjeriile de pat cu trandafiri. Cu toate asta, nu fac obsesie din decoraţiunile cu trandafiri. Dovada e că  mi s-au adunat sufieciente alte flori prin casă si daca, tot suntem in zilele in care dereticam fiecare lucrusor, am zi să vă arăt lucruşoarele mele cu maci. Nu i-am colectionat in mod deosebit, dar acum ca ii am imi sunt deosebit de dragi.
          Asadar am maci in bucatarie

                                 tot aici, dar de data asta pe niste mici obiecte decorative

                                                si pe canita mea de ceai

                                          iar in living am o pernuta decorativa cu maci.

Cam atat cu maci, deocamdata...

Voua ce flori va plac in mod deosebit?

Prima zi, lunea patimilor

Paştele Crucii
Intrăm, cu ziua de luni, în Săptămâna Patimilor. Sunt ultimele 7 zile care ne despart de Paşte, zile marcate de Cina cea de Taină, trădarea lui Iuda, vindere, judecare nedreptă, umilire, răstignire, moarte, punere în mormânt... Părinţii noştri o numeau şi Paştele Crucii, adică timpul care trece sub semnul Crucii care se va înălţa pe culmea Golgotei. O culme lungă astăzi, parcă de la un capăt la celălalt al lumii pe care o locuim.
Ţie, fratelui meu, îţi scriu în fiecare seară ca să înţelegi ziua ce vine. Nu, nu este o săptămână ca toate celelalte, nici simplă şi nici de petrecut în indiferenţă. În fiecare seară vei auzi clopotul bisericii, poate chiar de peste drum, chemând la Denie, slujba serii care cuprinde în ea. ..dimineaţa zilei care vine. Da, slujba grăbeşte timpul, seara vorbim de ziua următoare, să trecem mai grabnic peste zilele acestea de tensiune şi tristeţe din care ni se naşte bucuria, ieşirea din moarte. Învierea.
Lunea patimilor
Ziua I-a.
A fost seară şi acum dimineaţă. Ieri ne-am bucurat cu întregul Ierusalim de venirea, dinspre Betania, a Mântuitorului Hristos. Îl înviase din morţi pe prietenul său Lazăr. Mai întâi pare distant, parcă neputincios.  Nu e prima dată, căci nu a venit în lume ca să ne impună puterea Sa, ci ca să ne facă să o descoperim. Singuri, cu riscul sporirii necredinţei noastre. Surorile lui Lazăr, Marta şi Maria, par deja împăcate cu moartea fratelui lor. Stânjenite oarecum că Iisus nu venise la îngroparea celui ce-i fusese prieten. Nu văzuseră plânsul Mântuitorului. Nici hotărârea din glasul Său nu au auzit-o atunci când le-a spus Ucenicilor Săi: Să mergem! Adică, nu mai e timp de vorbe, să mergem să-l înviem pe Lazăr. O face împotriva tuturor legilor firii. Mai întâi cu fiica lui Iair, mai marele sinagogii din Capernaum. Un fel de frondă cu omul ce-l slujea. Apoi cu fiul văduvei din Nain, în unitate cu văduvia socială a propriei Mame. Acum cu Lazăr, în care vede prietenia.
Hristos nu e străin niciunuia dintre cei pe care-i învie. Se vede în ei. Ne vede în ei. Şi-i învie. La o clipă de moarte, la o zi şi la trei. Arătând că pentru El nu mai există timp, ci doar veşnicie. Şi învierea lor o propune ca exerciţiu pentru propria Sa Înviere. De aceea Ierusalimul îi ieşise înainte. Dornic de spectacol, asemeni oricărei capitale, dar şi cuprins de fervoarea împlinirii aşteptării lui Mesia.
Dintre toţi cetăţenii Ierusalimului, copiii par cei mai aprinşi. Vor fi auzit întreaga noapte povestea învierii din Betania, poate şi-l aminteau din alte momente ale vieţii Sale. El Însuşi copilărise alergând pe lângă Vitezda, scăldătoarea vindecării, dar şi a copilăriei Sale, nu departe de acolo aflându-se până astăzi casa drepţilor Ioachim şi Ana, bunicii Săi pământeşti. Era un puşti cu vacanţe de vară în Ierusalim şi copiii prietenilor Săi îi cântau intrarea în cetate. Smerit, cuminte ca niciun alt Dumnezeu. Ştiind ce urmează? Cuprins de ceea ce va urma. Ieri se auzeau pe străzile Ierusalimului strigătele: Osana, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului! Şi un val de emoţie ridica ramuri de finic în aerul încălzit de nevoia de a se împlini aşteptarea. Dumnezeu pe stradă. Nu-i un lucru prea obişnuit. Doar prin Hristos va deveni obişnuinţă.
Azi e altfel. Hristos Domnul odihneşte peste noapte în Betania şi reîntors în drumul Ierusalimului întâlneşte un smochin. Domnul, flămând, întinde mâna să ia o roadă să-şi astâmpere foamea. Smochinul răspunde doar cu frunze. Şi primeşte porunca uscării. Şi se usucă pe loc. Pare, nu este aşa, gest de grabă. Un Dumnezeu flămând cere creaţiei sale rod. Ea nu răspunde. Pare un eveniment minor, mai ales că întreaga zi stă mai apoi sub semnul citirii din Scripturi a prorociilor Mântuitorului legate de sfârşit. Ni le aşează Biserica la îndemână, canonul citirii Scripturii e vechi de secole, tocmai ca să nu ajungem smochini neroditori. Să înţelegem că rostul rodirii noastre este toată viaţa noastră. Că nu avem un timp al nerodirii, ca oameni. Este ultima strigare la rod pe care Hristos mai apucă să o facă. El ne ţine partea şi ne vrea în Rai. Iadul nu e pentru oameni. N-are rost să ne încăpăţânăm să intrăm în el. Nu din întâmplare Biserica pomeneşte astăzi şi pe Iosif cel vândut de fraţii săi odinioară. Istoria lui se repetă în istoria Pătimirii Domnului. Doar că acum finalul nu este dobândirea puterii într-o împărăţie pământească, Egiptul, ci dobândirea Împărăţiei Cerurilor. Fiecăruia din noi Tatăl Ceresc e dispus să ne-o împartă, ştiind că nu sărăceşte, ci, cu fiecare om ce primeşte o parte din moştenire, Împărăţia se lărgeşte. Chemarea zilei, prin cuvintele Evangheliei şi ale Bisericii, este limpede: faceţi roade vrednice de Împărăţie. Patima Mea ajută despătimirii voastre. Sus inima!
                                          Pr. Constantin Necula, articol preluat de pe www.gandul.info.

Rînduieli

       Am găsit nişte rânduri tare frumoase, care îmi plac tare mult şi m-am gândit să le pun aici, să aveţi la ce medita în vreme ce ştergeţi sticlele (candelabrelor, nu ale lămpii), aliniaţi clondirele sau diversele decoraţiuni, să fie toate drepte, aşa să tragi cu aţa, cum ştiu că faceţi zilele astea.                        
                                  Rînduieli

La noi muierea pupa mîna bărbatului Pînă mai adineaori - zicea Marin al lui Pătru, Şi din dumneata nu-l scotea niciodată, Îi făcea trei, patru copii, dar nu-ndrăznea să-i zică tu. Cele mai mîndre, care se ambiţionau, nu-i ziceau nicicum. Femeia are socotelile ei, ea să ţină de coada cîrpătorului, Să ţină oala de mănuşă, la foc, să stea ciucită la vatră Şi să lase politica - de-asta ne ocupăm noi, asta e pentru oameni - Femeia, ce ştie femeia? Ea să şteargă sticla lămpii, să alinieze clondirele pe corlată, Să fie toate drepte, aşa să tragi cu aţa Să te tragă, să-ţi pună ventuzele şi să nu-ţi iese din vorbă, Că ce ştie ea? Înainte n-o prea vedeai la faţă, că purta maramă, Zăvelca lungă, colo, abia-i sclipeau gleznele, Dar o ghiceai pe-a frumoasă - şi-o furai, domnule, O luai pe cal, şi-o făceai muierea ta, era o dulceaţă, Dar acum pe cine să furi? Uitaţi-vă-n jur, pe cine să furi? Altfel era viaţa, mai tacticoasă, umblai în cămaşă lungă pînă Spre douăzeci de ani, că ziceau că eşti copil, la douăzeci de ani Îmbrăcai izmenele, te-ncingeai cu brîul şi plecai după fete, Le încîntai din fluier. Nu mai sunt rînduielile alea, treierai cu caii, Vedeai cum se suceşte lanţul pe steajăr, la urmă-ntorceai caii, Rămînea jos grîul ca aurul. Aveai stupi, oi, Beai cîte-un putinel de lapte bătut, te ştergeai la gură cu mîtca, Mîncai un geac de brînză, coceai floricele, Acu’ nici mălaiul nu mai e Aşa de dulce, cînd îl spoia mama cu cocă Şi făcea pe deasupra flori cu lingura, După aia-l băga-n ţest. Zăbicul are alt gust. Şi vitele parcă sunt mai proaste, că ţin minte Cînd se ducea mama să mulgă vacile în obor, Viţeii, care stăteau aleşi în curte, cum o vedeau cu oala în mînă Săreau, se gudurau pe lîngă ea. Ştiţi că şi anul ăsta Prica iar mi-a rămas stearpă? Şi vitele sunt mai proaste, ascultaţi-mă pe mine. Poţi să discuţi cu femeia lucrurile astea, că nu poţi. Nici copii nu mai face ca lumea, Să-ţi umple casa, să te simţi om, Una-două îi leapădă, zice c-a rîvnit la varză acră şi n-a Găsit la repezeală şi i-a lepădat, Ori c-a rîvnit la cireşe iarna, şi de unde să ia, şi s-a stîrpit, Bazaconii - nu vor să dea-n greu, De-aia s-a-mpuţinat şi lumea. Înainte, cînd veneau turcii pe-aici, cine-i lua la palme? - cîte zece - doisprezece Săreau din cîte-un copac pe turc, lui Baba Novac pe-aici îi plăcea Să se bată cu ei, de ne lăuda şi Mihai Viteazul: "Daţi, mă, băga-i-aş la ududoi, să mai stea şi pe-acasă." Dar discută astea cu Măria Bălii - uite-o că vine - toată ziua prin odăi - să vezi ce zice, Că ea a stat toată viata cu fundu’ pe cămaşă degeaba şi nici tabla Înmulţirii n-o ştie. -Mărie, cît fac, fă, nouă ori opt? Care e, fă, capitala Portugaliei? -Însoară-te, mă, Tîrziule, şi nu mai lozi aci, cu copiii, Că ai şi-nceput să iei culoarea cerii. -Păi, găseşte-mi tu una, care să-mi placă şi să-mi pupe mîna la comandă, Că acum o iau. -În nădejdea aia, vezi să nu te pupe moartea rece. Nea Marin al lui Moşu Pătru se apropia bine de cincizeci de ani, Dar nu se hotăra să se-nsoare, toate aveau cîte-un cusur, Era poreclit Tîrziu, dar numai Măria Bălii îndrăznea să-i spună în faţă. Deştept, iscoditor, cunoştea bine ce-a fost înainte pe la noi, Avea parcă un alt puls, dat cu o sută de ani în urmă, Lăcrima sec pentru stricarea rînduielilor şi după cum citise el în Norii de la cornul Caprii, nu era de-a bună. Se întoarce lumea cu curu-n sus şi se scufundă pămîntul. Casa lor bătrînă, de moşneni domoli şi asezaţi, Intra încet în pămînt.      (Din volumul La Lilieci, Marin Sorescu, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973)

Decoraţiuni de Paşte pentru copii - ceva făcut, ceva cumpărat

           Întotdeauna lucrăm cu fetele câte ceva, mai ales când se apropie sărbătorile. De fiecare dată facem tot felul de lucruşoare, dar după cu ştiţi deja cei ce treceţi destul de des pe aici, nu totdeauna mi se lipeşte aparatul foto de mână, deşi recunosc că la acest capitol nu stăm rău, ar avea ce să se lipească...
             Cruciuliţele acestea le-au lucrat fetele împreună cu părintele, în Biserică. Georgia a capsat-o pe a ei, la fel cum au făcut toţi copiii, doar Paula a lasat-o necapsată, ea a lipit imaginea cu Mântuitorul, pentru că a vrut să scrie în mijloc un mesaj.

 

 

           Decoraţiunea este foarte simplă şi se poate face destul de uşor, pot lucra copii la ea şi vor avea ei satisfacţia că au făcut ceva pentru decorat casa sau doar masa de Paşte.
          La categoria ceva cumpărat, am ales două coşuleţe de la Lidl. Eu nu am mers cu fetele, doar cu tati au fost la cumpărături. Ele şi-au ales modele cu fluturaş şi bufniţă, dar am înţeles că mai erau şi oiţe, iepuraşi, ouă, chiar şi floricele, dar fără toartă... Am întrebat-o pe cea mare de ce nu şi-a ales oiţă. Mi-a spus că nu i s-a părut realist ca o oiţă să aibă lâna plină de floricele. Nah!

 

 

        Spor la pregătiri, dragii mei! Să decoraţi după voia inimii!

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi (data/ora)... vineri, 27 martie 2015.

Afară ... e o zi mohorâtă, total opusă celei de ieri care a fost foarte căldurăasă, chiar am văzut mai mulţi oameni în tricou sau cămaşă cu mânecă scurtă.

Mă gândesc ... că imediat vine Paştele si parcă oamenii se grăbesc teribil. 

Ieri am intrat într'o cofetărie şi am văzut deja pască la vânzare. E drept că Paştele catolic e mai repede, dar totuşi mi se pare mult prea devreme să vinzi deja pască. Cu ouăle de ciocolată ne-am obişnuit că sunt la vânzare din februarie în magazine, dar mi se pare mie, graba asta comercială strică mult din sacralitatea momentului. Una e să faci curăţenie şi să împodobeşti cu gust casa şi alta e să vinzi pască cu două săptămâni jumătate înainte.

Din locurile de unde învăţăm ... din mers. Uneori luăm lucrurile aşa cum vin şi le imbunătăţim pe măsură ce le facem..

Sunt recunoscătoare pentru că...  am avut ieri două evenimente terminate cu bine, chiar trei dacă socotim şi unul medical, şi peste tot am ieşit foarte bine. Am avut o inspecţie pe care o aşteptam de ceva vreme şi al doilea mare eveniment a fost faptul că Georgia, la cei nici 5 ani ai ei şi-a făcut primul permis la bibliotecă şi şi-a luat primele ei cărţi. Cu Bobiţă şi Buburuză, evident.  Doamna bibliotecară a fost foarte impresionată de ea. A întrebat-o dacă ştie să citească, iar ea cu o siguranţă deplină, a dechis cartea aleatoriu, şi i-a "citit" doamnei exact ce scria pe pagina aceea. Doamna a rămas cu gura căscată.

Din bucătărie...  bucate de post.

Cu ce sunt îmbracată...  o rochiţă neagră cu puţin mov :).

Citesc... Lois Lowry, Numără stelele. O poveste din Copenhaga. O carte care are ca eroina o fetita daneza de zece ani care in timpul celui de-al doilea razboi mondial  isi salveaza impreuna cu familia prietena cea mai buna, o fetita evreica. O carte pe care o recomand din toata inima pentru toti copiii care vor sa afle mai multe despre adevarata bunatate si adevaratul curaj. Sunt tot la ea că o citesc pe bucăţele cu elevii mei din clasa a V-a.

Ceea ce astept (sper) ... să am o săptămână  la fel de uşoară şi de plăcută, iar, de se poate, aş vrea să nu plouă mâine.

Ce mai meşteresc... tot felul de lucrusoare.

Ascult... nimic momentan.

În casa... e un moment de tihnă.

Unul dintre lucrurile mele preferate ... din perioada asta e să citesc reţete pentru masa de sărbători.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... curăţenie, curăţenie şi iar curăţenie. asta pe lângă cursuri, dus fetele la dentist şi multe altele.

Aici este o imagine (luată de pe net) pe care am gândit să o împărtășesc, poate vă este de folos şi vă ajută să vă inspiraţi:

iar mai multe despre ale noastre puteti vedea pe un taram cu vise si visuri.

Idee preluată de la Corcodusa. 

                                                  Un weekend frumos să aveţi şi...

                                                           O primavara fericita!

Coşuleţe de Paşte şi alte crafturi de sezon

         Pentru că se apropie Sărbătoarea Paştelui cu paşi de uriaş şi pentru că tot visăm toată ziua la ouă roşii, cruciuliţe, iepuraşi şi mieluţi, vreau să vă arăt ultimele creaţii făcute de fete, că tot meşteresc ele toată ziua câte ceva.
        Iar aceste coşuleţe făcute la biserică şi care stau cuminţi în aşteptarea ouălelor cu care vor fi umplute, le înscriem la claca Iepuraşul vesel găzduită, deja pentru al doilea an consecutiv, de Beatrice. 

 

         Aceasta e o găinuţă făcută de Paula şi fixată pe televizor de către creatoare. Ea singură a găsit modelul, l-a decupat şi a lipit apoi fiecare ou în parte.

          Iar în final un tort omletă cu un decor de sezon pentru mesele noastre vesele.

     O săptămână cu bucurii să aveţi!

În zi de Paşte

E o zi superbă, însorită, călduţă.
Merii sunt aici în floare. E o splendoare să-i priveşti.
Copiii se leagănă în hamacul dintre meri, şi-au făcut şi o căsuţă sub ei şi se bucură.
Un piţigoi cântă de răsună curtea. Şi mai avem şi-un cuc hoinar care cântă într-una.
Gospodinele familiei, trei mari şi trei mici au pregătit masa în foişor. Miroase a cozonac cu nucă şi trandafir şi a pască. Bunicul a făcut şi el un mujdei proaspăt pentru ciorba de burtă şi friptura de miel. Ceilalţi bărbaţi ai familiei pregătesc  grătarul.
Fetele au ciocnit ouă roşii. Au ales modele tradiţionale, cele cu îngeraşi, care le plac lor, le-au păstrat deocamdată.
Acum stau în jurul focului cu bezele înfipte în beţe de frigărui. Au şi ele fanteziile lor. Stau în căsuţă şi mănâncă bezele coapte.
Sa fiţi fericiţi oriunde v-aţi afla!
Hristos a înviat!

Cosulete pentru Paste

          Dacă tot am început numărătoarea inversă până la Paşte şi curăţenia e aproape gata, fetele au pregătit deja  decoraţiunile.
          Când am mult timp la dispoziţie, întotdeauna mă mobilizeze destul de greu. Când timpul e mai scurt şi eu devin mai eficientă. Aşa se face că am ratat un concurs pe teme pascale şi cât pe ce să trecem şi pe lângă o minunată clacă a iepuraşului.
          Dat fiindcă am câştigat la claca precedentă un minunat cadou parfumat, am zis că nu se cuvine să nu participăm şi de data asta, cu drag şi din drag pentru gazdă.
          Iar dacă toată lumea a lucrat cu spor, noi venim, aşa cum vă spuneam, cu decorul.
          Am pregătit un coşuleţ cu ouă încondeiate. Le avem de mult şi le păstrăm cu grijă, special pentru zilele acestea. De obicei, le amestecăm cu ouăle pe care le pregătim pentru fiecare sărbătoare în parte.

          Şi două coşuleţe cu ouă făcute de fete, numai bune de scos la plimbare.

          Baza e făcută din carton, ouăle  sunt din hârtie colorată şi lipite pe mijlocul coşuletuţui, în interiorul acestuia, pentru a se vedea la fel, indiferent cun ţineţi coşuleţul. Elementele de înfrumuseţare ţin de fiecare "designer" în parte. :)
         Ştiu că e ultima zi de clacă, dar dacă aveţi lucrări frumoase, nu ezitaţi a le înscrie. Beatrice e o gazda primitoare.
         Spor la pregătiri să aveţi!
        

Plangea o icoana

Femeie,
sabie va trece prin sufletul tău,
spunea oarecând Simeon
Dreptul
rostind "acum slobozeşte pe robul tău".
Stăpâne,
ce ai făcut cu mama Ta?

Bietul cavaler ce şi-a pierdut teaca
şi nevoind să-şi lepede sabia,
căci război venea,
şi-a împlântat-o în trup.
Ce ai făcut cu ea?
El n-a răspuns şi din tăcerea Lui
am înţeles că în Ierusalim fierarii lucrau
să facă cuie pentru El
de aceea, hapsâni şi hulpavi,
îi furaseră teaca, trupul cel firav,
cu suflet în el,
ca să nu sărăcească vistieria
lui Pilat şi Caiafa cu trei cuie,
cât trebuia pentru El.
Atunci a plâns ea, cea care a zis: "Să fie!"
Căci sabia se afunda cu fiecare cui,
acum îi plânge icoana.
Ciocanul loveşte în inima de mamă
purtat de făuritorii de cuie
căci unii zic sunt trei iar alţii patru
dar fiecare ştie câte cuie
a zămislit prin propriul păcat.
Şi atunci plânge icoana
căci sabia i-a rămas
nevăzută
cum se afundă în inima ei şi a Lui
cu fiecare cui.
Plângea o icoană şi plânge mereu
căci în Ierusalim toţi fierarii
se ceartă de la tehnologia
făuririi unui cui -
al cui?

Al meu sau al tău,
dacă vrei, al oricui.
(Ioan Chirilă)

De Florii

           Astăzi a fost o zi superbă.
          În popor se spune că aşa cum e vremea în ziua de Florii, tot aşa va fi şi în ziua de Paşte.
          Noi am avut parte de o vreme minunată. Ne-am bucurat de copii, de plimbare, de prietenii aflaţi şi ei în căutare de frumos, de foarte multe flori, de păsări, de verdeaţă...

          Dar cel mai mult ne-am bucurat de soare. Vorba lui Alecsandri: Vin Floriile cu soare/ Şi soarele cu Florii.
          La mulţi ani tuturor celor ce v-aţi sărbătorit astăzi ziua de nume!

Buna Vestire - Ziua Mamei Creştine

Buna Vestire - Ziua Mamei Creştine, ne-o aduce în atenţie  pe Maica Domnului, ocrotitoarea, dar şi modelul tuturor mamelor care cred în Ea şi I se roagă.

 Buna Vestire   -  Zi în care femeia este chemată să îşi aducă aminte de darurile speciale primite de la Dumnezeu, de calităţile care pot face lumea din jurul lor să înflorească, de talanţii primiţi împreună cu chemarea de a-i folosi şi a-i înmulţi.
Ca mame, ne raportăm mereu la imaginea propriei mame.
Ca mame creştine, ne lăsăm ocrotite şi povăţuite de Măicuţa Sfânta.
Când pornim pe frumosul şi anevoiosul drum al maternităţii, avem de multe ori o imagine idilică în minte.

Apoi imaginea se mai complică uneori, capătă alte forme şi contururi.

 Dar asta nu ne împiedică să o luăm în fiecare zi de la capăt, căci ştim că micile lucruri fac amintirile cele mai frumoase. 

La mulţi ani, mame frumoase şi inimoase! 

Stă să plouă cu chiftele

          Da, da, știu, acesta nu este un titlu tocmai potrivit acum când începe postul, dar e titlu de film numai bun de văzut astăzi. De ce astăzi? Să vă spun:
          Stă să plouă cu chiftele e un filmuleț tare frumos, recomandat de văzut cu toată familia, este despre credința în propriile vise, despre perseverență, despre relația dintre copii și părinți, despre dragoste, despre lăcomie, despre prietenie și falsă prietenie. Ce mai: e cu de toate, dar mai ales e cu mâncare. Foarte multă mâncare. Iar astăzi aveți voie la excese, fie ele și vizuale, dar veți vedea că excesele nu duc la nimic bun, deși asta nu cred că e ceva nou pentru nimeni .
          Când eram mică, bunica mea făcea de lăsatul secului colțunași cu brânză, să ne astâmpere dorul până trecea postul. Eu astăzi vă ofer un film cu tot ce vă poftește inima, fripturi delicioase, mic dejunuri zburătoare și feluri principale apetisante, tornade de spaghete și munți de jeleuri, înghețată și bomboane atât de multe încât să nu vă mai trebuiască până la Paște.  

          Vizionare plăcută și post ușor!

Paștele în familie

Mă bucur din toată inima că am ajuns sărbătorile astea cu pace și cu sănătate.
În Săptămâna Patimilor nu am mai intrat pe net, după cum bine ați văzut, a fost o săptămână mai neconectată cu tehnologia.
Acum suntem bine, petrecem frumos cu familia și cu prietenii.
Paula e tare fericită că e cu prietenele ei și e foarte încântată că a mers noaptea la Înviere.
Ieri, deși a plouat toată ziua, nu ne-am speriat de stropii neobosiți, ci am mers un pic pe munte, ba chiar ne-a fost și răsplătit efortul, găsind mulți ghiocei și floricele. Pentru fete, culesul ghioceilor a fost o surpriză frumoasă.
Aseară, a fost și un răgaz fără ploaie, când ne-am putut bucura de puținele raze apărute și am făcut o căutare, prin toată grădina, a puișorilor și a ouălelor de ciocolată.
Astăzi e, în sfârșit, o zi fără ploaie, prilej de joacă și de hărjoneală prin curte.
Vă doresc să aveți și voi sărbători cu pace și bucurii, oriunde și cu oricine ați fi.
Sărbători cu Lumină!
Hristos a înviat!

Ouă de Paște și mămăruțe din ipsos

Ouăle despre care vă voi vorbi, le-am făcut acu doi ani de Paște, sunt simplu și destul de distractiv de realizat.
Materialele pe care le-am folosit: matriţă pentru turnat ouă, pe care am avut-o de la o prietenă, dar se poate folosi și un cofraj simplu de ouă din plastic sau chiar ambalajul de la o cutie de ciocolata; ipsos alb pentru modelaj; acuarele.
Dacă doriți să vă aventurați și voi, primul pas este să pregătiţi ipsosul. Pe fiecare pungă pe care o puteți cumpăra de la orice magazin cu articole pentru menaj, aveți instrucțiunile, care sunt extrem de simple. Se amestecă ipsosul cu apă în cantitățile indicate, de regulă o măsură de apă la două de ipsos, dar mai puteți modifica până ajungeți la consistența dorită. Turnaţi apoi ipsosul în forme cu ajutorul unei linguri. Dacă doriţi, în acest moment puteţi să montaţi şi o agăţătoare din aţă sau dintr-o sârmuliță subțire, pentru a putea fi agățate. Noi le-am lăsat fără agățătoare.
În momentul în care le scoateţi din matriţă, curăţaţi marginile, dacă e cazul, cu un cuţit, înainte sa se întărească complet. După ce se usucă modelele le puteți picta după chef și imaginație.
Din nefericire, nu le-am fotografiat in momentul creației și nu avem prea multe rămase, că au fost pe placul tuturor musafirilor veniți în vizită.

Noi am pictat atât ouă cât și mămăruțe, care s-au bucurat de același succes.

Dacă ne ies mai frumoase anul acesta, vă ținem la curent.