Plangea o icoana

Femeie,
sabie va trece prin sufletul tău,
spunea oarecând Simeon
Dreptul
rostind "acum slobozeşte pe robul tău".
Stăpâne,
ce ai făcut cu mama Ta?

Bietul cavaler ce şi-a pierdut teaca
şi nevoind să-şi lepede sabia,
căci război venea,
şi-a împlântat-o în trup.
Ce ai făcut cu ea?
El n-a răspuns şi din tăcerea Lui
am înţeles că în Ierusalim fierarii lucrau
să facă cuie pentru El
de aceea, hapsâni şi hulpavi,
îi furaseră teaca, trupul cel firav,
cu suflet în el,
ca să nu sărăcească vistieria
lui Pilat şi Caiafa cu trei cuie,
cât trebuia pentru El.
Atunci a plâns ea, cea care a zis: "Să fie!"
Căci sabia se afunda cu fiecare cui,
acum îi plânge icoana.
Ciocanul loveşte în inima de mamă
purtat de făuritorii de cuie
căci unii zic sunt trei iar alţii patru
dar fiecare ştie câte cuie
a zămislit prin propriul păcat.
Şi atunci plânge icoana
căci sabia i-a rămas
nevăzută
cum se afundă în inima ei şi a Lui
cu fiecare cui.
Plângea o icoană şi plânge mereu
căci în Ierusalim toţi fierarii
se ceartă de la tehnologia
făuririi unui cui -
al cui?

Al meu sau al tău,
dacă vrei, al oricui.
(Ioan Chirilă)