„Creația nu poate fi descrisă prin prea multe adjective. Ea pur și simplu ființează înlăuntrul nostru. Ne pătrunde în vene și ne inundă. Creația ne locuiește și, cred că, odată ce i-am deschis ușa și ne-a trecut pragul, nu o mai putem face să iasă vreodată.
Dacă creația ar fi o parte de vorbire, cu siguranță ea ar fi un verb. Pentru că ea este fără dar și poate. Are puls, are forță, are ochi să ne privească în nopțile lungi și apăsătoare, are mâini să ne strângă și să ne conducă prin abisurile cunoașterii, are picioare să pășească prin noi în momentele noastre de exaltare, are dreptul să ne locuiască sufletele prin faptul că, odată cu noi, în fiecare dimineață, creația țâșnește din tenebroasele noastre gânduri și sentimente. Este parte din noi și are aceleași drepturi ca și noi.
Uneori creația e o luptă continuă cu noi înșine. Uneori e un război. Alteori e o tragedie sau o piesă demnă de aplauze. Deseori între creație și scriitor se încheagă amintiri ale unor nopți de dragoste nebună.
La urma urmei, toți suntem scriitori, arhitecți și creatori ai propriei noastre vieți.”
Fragment din celebra povestire „Winnie the Pooh”, de A. A. Milne, ilustrată de Ernest H. Shepard, povestire care anul acesta împlinește 100 de ani.
