duminică, 13 martie 2022

Evvie Drake o ia de la capă

 Evvie Drake o ia de la capăt

de Linda Holmes

O carte  bună, ușor de citit, apărută la Editura Nemira.
E o carte romantică, cu o poveste de dragoste, dar nu e nici pe departe siropoasă. Nu e o siropoșenie, deși așa pare după descrierea de pe copertă.  Dimpotrivă. 
O carte bună, o carte care vorbește despre toate: căsătorie, doliu, frică, trac, emoții negative și pozitive în căsnicie și în sport, abuz emoțional, presiune, puterea de a cere ajutor, de a te desprinde de trecut și de a o lua de la capăt, sport, mult sport profesionist și de amatori, prietenie statornică, devotament,  părinți buni, părinți toxici, obiceiuri și sărbători americane. Și nici gând să fi epuizat toate temele. Ar mai fi și despre efectele pe care le are social media și media în general asupra oamenilor, despre plăcerea de  a asculta podcasturi și radio, despre cum poate un animăluț (un câine) să îți schimbe starea de spirit, despre bucuria pe care ți-o aduce o pâine de casă bine făcută, despre cum poți încerca să te agăți de ceilalți în drumul tău spre vindecare, dar cum conștientizezi că te poți vindeca doar singur, despre farmecul aparte al orașelor mici, despre puterea de a-ți da încă o șansă.  Un amestec plăcut, ca o shaorma cu de toate, dar bine stăpânite și bine asezonate, ca să zic așa, de arta scriitoarei.
Am avut senzația că poate fi ca o carte pe care o recomandă profesorii elevilor care citesc puțin , dar sunt nevoiți să trateze și să cunoască cât mai multe teme. 
În plus, e o poveste cu final fericit :) 



miercuri, 2 martie 2022

Grigore Vieru - atât de actual.

 A fost război.
Ecoul lui
Și-acum mai este viu.
Cămăși mai vechi, mai noi
Amară amintire de la fiu.
De-atâtea ori fiind
Pe la izvor spălate
S-a ros de-acum uzorul
Și, alb, bumbacul
S-a rărit în spate
Și nu le-a îmbrăcat de mult
Feciorul.
Cămăși mai vechi, mai noi
A fost război.
Ci maica lui
De ani prea lungi de-a rândul
Tot vine la izvoare:
Ea și gândul.
Și iar luând cămășile în poală,
De cum ajunge sâmbăta,
Le spală.
Căci mâine
Fac băieții horă-n sat,
Și fete multe-s:
Câte-n flori albine.
Și-atunci băiatul ei, cel drag băiat,
Cu ce se-mbracă, bunul,
Dacă vine?

Cămașa ta e la fel
Cu cea a soldatului,
Ah, firule de iarbă!
Cum de nu bocânești pământul cu talpa
Și tu,
Cum de n-ai și tu general
Fiind la fel îmbrăcat
Ca soldatul?
Cum de-ți păstrezi mirosul,
Frumosul tău miros de iarba?
Cum de nu miroși
A bocanc, bunaoară,
A bocanc mărșăluind?
Încotro, soldățeilor verzi,
Subțireilor?
Încotro țineți calea
Neauziți, nesimțiți?
Spre toamnă, poete,
Spre galbenul ei liniștit,
Generale!

Stau înfipte în glob
Săbioarele
Ca în pieptul pernuței
Acele.
Ce mai cârpim azi,
Omule?!
Cămașa verde
A verii,
Cămașa alba
A iernii,
Rupte și una și alta?!
Pamântul zdrențuit
De puhoaie,
Spintecat de cutremure?!
Sufletul rănit?!
Stau înfipte în glob
Săbioarele.
Și-aproape că
Nu mai e loc
Pentru pana poetului.
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.