Buna Vestire în picturi celebre

 În ajun de Buna Vestire, sărbătoare care mie îmi place foarte mult și am constatat de-a lungul anilor că rezonez mult cu ea,  am găsit câteva icoane și picturi celebre pe care le-am fotografiat anul tecut când am fost la Florența. Sunt picturi cunoscute în întrega alume, din Galeria dell Academia și Galeria Uffizi. 

M-au fascinat încă  de la început și știu că, deși, cel puțin în Galeria dell Academia, eram cu ochii după David, să nu, feri Doamne, să-l ratez pe David, de parcă ar fi fost posibil așa ceva, tot am remarcat chiar de la prima sală în care am intrat că icoana predominantă în care apărea Maica Domnului era Buna Vestire. 

Acestea sunt din Galeria dell Academia, un muzeu de neratat. Bine, întreaga Florența e de neratat și e un muzeu în aer liber, iar muzeele amenajate pur și simplu sunt printre cele mai impresionante din câte am văzut. Și recunosc că am avut norocul să văd câteva.  

Evident fotografiile îmi aparțin și nu au chiar cea mai bună calitate. Pe site-ul lor cred  că se găsesc mult mai multe  și mai bine fotografiate. :)

Mie însă mi-au plăcut acestea în mod deosebit și m-a impresionat că fiecare artist, din fiecare perioadă, a văzut evenimentul în mod unic. Fiecare și-a imaginat în mod diferit ceea ce a citit în Scriptură, de la imaginea Fecioarei Maria îmbrăcată în haine contemporane pictorilor, până la imaginea îngerului, a florilor de crin sau a contextului spațial. 

Aceasta iarăși m-a impresionat, deoarece Fecioara Maria e văzută cumva ca o călugăriță care își lasă sau iese din haina de călugărie la aflarea veștii și care efectiv se predă. Mi-a adus aminte instant de acel „Fie mie după cuvântul tău!”. Mi s-a părut foarte interesant modul în care pictorul a ales să spună povestea. Și, bineînțeles, nu s-a lăsat oprit de un detaliu mărunt, că nu erau cărți în perioada aceea. 

Ultimele două sunt de la Uffizi și sunt poate cele mai cunoscute dintre picturi. 

Prima e un detaliu dintr-o pictură mai mare de Botticelli, o pictură care are mai bine de 500 de ani și impresionează și acum, iar a doua e din aproximativ aceeași perioadă și  îi aparține lui Leonardo da Vinci, deși inițial a fost atribuită altcuiva. 

Bucurie!

Encaustic painting sau pictura în ceară

         Am descoperit întâmplător, tot hoinărind pe net în căutare de cu totul alte lucruri, o tehnică interesantă de pictură. 
         Aparent nu e nimic complicat, este necesar un fier de călcat şi ceară colorată, iar rezultatul este uimitor. Dacă urmăreşti maeştrii în acţiune, impresia este că poţi termina un tablou în câteva minute. 
        Merită să urmăriți:

         În acesta se pot vedea şi alte ustensile folosite. Dacă vă tentează tehnica, am văzut că au apărut kit-uri de vânzare şi în magazinele de la noi.

        Căutând detalii, am aflat că de fapt este o tehnică foarte veche, pe care o foloseau și iconarii noștri, dar la care s-a renunțat. Iată ce-am descoperit despre:

          Pictura în ceară

        Aceasta este o tehnica la care s-a renunțat, cu toate ca era folosita încă din antichitate. Pentru aceasta tehnica se folo­seşte ceara de albine expusa 10-20 de zile la soare, apoi topita repetat în apa curata. Diluata cu esență de terebentina, ceara astfel pregătită se amesteca pe paleta cu pigmenții.   Icoanele sau tablourile în ceara aveau avantajul ca prezentau culori mate, catifelate care nu se îngălbeneau în timp și nu se crăpau. Erau însă sensibile la zgârieturi, lovituri și temperaturi ridicate. 
      Tot o tehnica pierdută, dar mult mai complicata era pic­tura cu ceara calda, numita encaustica. După unele studii s-a ajuns la concluzia ca suportul folosit trebuia sa fie cald. Culorile amestecate cu ceara, de asemenea se mențineau ca o pasta tot cu ajutorul căldurii. Chiar și încăperea, unde se lucra, trebuia sa aibă o temperatura ridicata constant, iar cu­loarea se aplica cu spatule sau pensule aspre "din prima" fără reveniri. Astăzi, datorita condițiilor pretențioase, nu se mai folosește pictura în encaustica. (sursa)

         Recunosc, eu am fost vrăjită de tehnică. Sper să găsesc răgazul necesar să experimentez cât mai repede posibil. Voi ce ziceţi de tehnică? O cunoaşteţi?