Encaustic painting sau pictura în ceară

         Am descoperit întâmplător, tot hoinărind pe net în căutare de cu totul alte lucruri, o tehnică interesantă de pictură. 
         Aparent nu e nimic complicat, este necesar un fier de călcat şi ceară colorată, iar rezultatul este uimitor. Dacă urmăreşti maeştrii în acţiune, impresia este că poţi termina un tablou în câteva minute. 
        Merită să urmăriți:

         În acesta se pot vedea şi alte ustensile folosite. Dacă vă tentează tehnica, am văzut că au apărut kit-uri de vânzare şi în magazinele de la noi.

        Căutând detalii, am aflat că de fapt este o tehnică foarte veche, pe care o foloseau și iconarii noștri, dar la care s-a renunțat. Iată ce-am descoperit despre:

          Pictura în ceară

        Aceasta este o tehnica la care s-a renunțat, cu toate ca era folosita încă din antichitate. Pentru aceasta tehnica se folo­seşte ceara de albine expusa 10-20 de zile la soare, apoi topita repetat în apa curata. Diluata cu esență de terebentina, ceara astfel pregătită se amesteca pe paleta cu pigmenții.   Icoanele sau tablourile în ceara aveau avantajul ca prezentau culori mate, catifelate care nu se îngălbeneau în timp și nu se crăpau. Erau însă sensibile la zgârieturi, lovituri și temperaturi ridicate. 
      Tot o tehnica pierdută, dar mult mai complicata era pic­tura cu ceara calda, numita encaustica. După unele studii s-a ajuns la concluzia ca suportul folosit trebuia sa fie cald. Culorile amestecate cu ceara, de asemenea se mențineau ca o pasta tot cu ajutorul căldurii. Chiar și încăperea, unde se lucra, trebuia sa aibă o temperatura ridicata constant, iar cu­loarea se aplica cu spatule sau pensule aspre "din prima" fără reveniri. Astăzi, datorita condițiilor pretențioase, nu se mai folosește pictura în encaustica. (sursa)

         Recunosc, eu am fost vrăjită de tehnică. Sper să găsesc răgazul necesar să experimentez cât mai repede posibil. Voi ce ziceţi de tehnică? O cunoaşteţi?