Bucuria de ieri, bucuria de azi

         Ieri a fost Izvorul Tămăduirii. Pentru mine, sărbătoarea asta are o semnificaţie mult mai personală.
          Dat fiindcă data ei nu e stabilă ci depinde de data în care este Paştile, acum trei ani aduceam pe lume, de Izvorul tămădurii, o fetiţă mică-mică şi bruneţică. Un pui de arici cu ochii mici.
          O fetiţică care, deşi era şi ea cât o sticlă de cola, a luat 10 la naştere, că avea o gură... Are o poftă de viaţă care s-a simţit de la prima gură de aer trasă în piept.
           Acum nu mai e bruneţică şi nici atât de mică. Are deja trei ani şi-o lună.
          Dar nu despre ziua de ieri mă pornisem să scriu, deşi m-a luat valul, ci despre ziua de astăzi.
          Pentru că astăzi am încă un motiv de bucurie. Da, da, mă puteţi invidia. Astăzi sunt din nou la ceas aniversar.
          Acum 8 ani însă nu eram atât de fericită, deşi am fost senină, calmă şi liniştită toată ziua.  Liniştea mea s-a zdruncinat însă cu totul când la un control de rutină o asistentă a spus că s-a stricat aparatul. Dar nu în acel moment s-a produs declicul, ci atunci când doctoriţa care o supraveghea a spus că aparatul nu are absolut nimic şi să alerge să-mi cheme doctorul de urgenţă. Nici mai târziu nu ne-a revenit bucuria, că ni s-a spus să ne pregătim sufleteşte că nu se ştie dacă va supravieţui peste noapte. Dar a rezistat, puiul mamei. Din primii zori ai vieţii ei şi până astăzi, ne-a tot adus fericirea în inimi.
          Astăzi e ziua ei, ziua primei mele fetiţe, ziua surioarei mai mari.
          Astăzi împlineşte 8 ani.

 

          Fetele noastre. Una de 3 ani şi alta de 8. Alaltăieri, când se alintau pe covor, cea mare i-a spus celei mici: "Georgia, fii liniştită, eu voi fi totdeauna alături de tine!"
          Să creşteţi mari, iubitele noastre!
          La mulţi ani!