vineri, 27 decembrie 2013

Casuta din turta dulce

          Georgia si-a dorit de Craciun o casuta de turta dulce. Nu ma intrebati, habar nu am de unde ii vin asemenea idei, dar tot timpul are cate o idee care mai de care mai complicata. De data aceasta a fost casuta de turta dulce.
         Am tot cautat un kit cu o casuta gata facuta, sa trebuiasca doar montata, dar nu am gasit nicaieri. In schimb, bunica a fost cea care a vrut sa indeplineasca dorinta nepoatei sale si i-a facut o minunatie dulce si apetisanta.

 casuta are usa si intare, cum spune proprietara


 
 si multe ferestre in forme diferite, ba chiar si un pic de zapada



si chiar si niste locatari dulci la balcon, care se bucura si ei de priveliste...

          Daca sunteti pofticiosi, va asteptam la o portie!

joi, 26 decembrie 2013

Din seara de Ajun

           Ajunul asta, la fel ca toate celelalte de cand avem fetele, l-am petrecut la bunici. Aici e locul unde petrecem de fiecare data cu prieteni dragi, unde ne sintim minunat, ne cream amintiri extraordinare, si, cel mai important, locul unde stie Mosul sa vina...
           Cu fiecare an care trece am avut tot mai putine pretentii de la batranul mos Craciun. De fiecare data am cerut doar sanatate, ca-i mai buna decat toate. Dar cum anul asta Mosul a lasat asta in grija Iepurasului de Paste, mi-a adus totusi, via amazon, un kindle, asa ca mai toti au dorit sa faca schimb de cadou cu mine...
          Paula a primit si ea un microscop profesional, spre marea ei mirare si incantare, tati o pereche minunata de bocanci, iar Georgia si-a primit papusica dorita si un set de biberoane. De la niste foarte buni prieteni a primit o chitara mica ca si ea, la care canta de parca asta a facut toata viata ei...
         Cam asa a fost la noi seara serilor. Cu Mosul in carne si oase, cu povesti, colinde, prieteni, prajituri, cu gofre belgiene facute de vecina la miezul noptii, cu cantece si veselie, cu multa bucurie in suflete...
           Craciun fericit va doresc din toata inima!

sâmbătă, 21 decembrie 2013

un gând

  • Viaţa este o curgere, este un fluviu, este o mişcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Iar o viaţă abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă. – Osho

  • Jurnalul unei femei simple

    Pentru astăzi (data/ora)... 21 decembrie, după-amiaza, zi cu încărcătură specială pentru cei ce ştiu să îi respecte pe martirii care s-au jertfit pentru libertatea celor mulţi.
    Afară ... e frig. Nu ninge, deşi ştiu că în perioada aceasta toată lumea tânjeşte după puţină zăpadă.
    Mă gândesc ... că abia aştept să mă reîntâlnesc cu prietenii mei dragi de sărbători.
    Din locurile de unde învăţăm ... unii de la alţii, în fiecare zi câte puţin.
    Sunt recunoscătoare pentru ...  fiecare zi minunată şi pentru că sunt răsfăţată aproape în fiecare zi cu câte un dar frumos...
    Cu ce sunt îmbrăcată ... cu o rochie albastră.
    Citesc ...  cărţi pentru copii având ca tematică sărbătorile de iarnă....
    Ceea ce aştept (sper) ... să trecem cu bine peste perioadele mai puţin roz şi să fim sănătoşi cu toţii.
    Ce mai meşteresc ... decoraţiuni pentru Crăciun. Paula face acum felicitări pentru sărbători, iar bradul deja l-am împodobit.
    În casă ... e linişte, doar Georgia împrăştie pinguinii pe care i-a primit în dar.
    Din bucătărie... nu am început să fac nimic din mâncarea festivă. În primul rând, pentru că întotdeauna îmi place, oricât ar fi de obositor, să o fac în ajun, să fie proaspătă. În al doilea rând, pentru că anul ăsta probabil vom fi musafiri de profesie, aşa că voi fi ajutor de bucătar în deplasare.
    Unul dintre lucrurile mele preferate ... să mă pregătesc de sărbătoare.
    Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

    plus mai mulţi brăduţi
    Idee preluată de la Corcodusa
    Mai participă la acest proiect:
    Un weekend frumos şi spor la pregătiri să aveţi!

    joi, 19 decembrie 2013

    Sunt un inger...

             Săptămâna aceasta am fost un îngeraş, adică am avut grija de cineva. În cazul meu, a fost vorba despre o colegă. 
              La sfârşitul săptămânii trecute, fiecare dintre colegii care au vrut, au tras la sorţi o persoană pe care a trebuit să o ocrotească toată săptămâna, să o facă să se simtă bine, să aibă grijă de ea. Eu am avut în grijă o colegă de matematică.
             Bineînţeles, am avut şi eu ingeraşul meu. Toată săptămâna m-a răsfăţat cu dulciuri.  Oricât am vrut, nu am reuşit să îl prind asupra faptului, deci nu am nici cea mai vagă idee cine ar putea fi.
             În seara asta, cum altfel decât la o petrecere, ne deconspirăm şi trebuie să facem un cadou persoanei căreia îi suntem protector. Evident, m-am gândit că nu ar fi rău să îi iau ceva drăguţ şi celui/celei care m-a îndulcit toată săptămâna.
            Mie personal mi-a plăcut teribil toată povestea asta cu îngerul. Dacă ar fi după mine , aş duce-o măcar până în martie...
            Acum să fim sinceri, cui nu i-ar plăcea să aibă pe cineva care să aibă grijă de el? Voi aţi simţit vreo binefacere deosebită săptămâna asta? Aţi fost îngerasul din umbră al cuiva?


    luni, 16 decembrie 2013

    Vremea serbarilor

             Am cam lipsit in ultima vreme, dar nici nu stiu cand a zburat saptamana aceasta. 
             Tot intr-o serbare si intr-un spectacol am dus-o.
             Ultima serbare (a copiilor proprii si personali) am avut-o chiar astazi.
            A fost neasteptat de bine, tinand cont ca  protagonista este in grupa mica si se afla pentru prima data pe scena. Dar a fost foarte cuminte, s-a simtit bine, a dansat, a cantat, a stat lipita de mosul cand acesta a venit, ba chiar i-a facut declaratii de iubire cum numai copiii mici si nevinovati stiu sa ii faca lui Mos Craciun.
             Nu a vrut in nici un fel sa isi tina caciulita de mos pe cap, dar asta e, poate la urmatoarea serbare...
            De acum il asteptam sa vina si acasa!


    marți, 3 decembrie 2013

    Jurnalul plus o îmbrăţişare

    Pentru astăzi (data/ora)... 3 decembrie, seara.

    Afară ... e frig. La sfârşitul săptămînii, la Piatra Fântânele, era zăpada mare. Fetele au făcut îngeraşi în ea.

    Mă gândesc ... că prea puţine putem controla în viaţă.

    Din locurile de unde învăţăm ... unii de la alţii, în fiecare zi câte puţin.

    Sunt recunoscătoare pentru ...  fiecare zi minunată...

    Cu ce sunt îmbrăcată ... cu o rochie neagră.

    Citesc ...  cărţi pentru copii având ca tematică sărbătorile de iarnă....

    Ceea ce aştept (sper) ... să trecem cu bine peste toate hopurile şi să fim sănătoşi cu toţii.

    Ce mai meşteresc ... decoraţiuni pentru Crăciun.

    În casa ... e linişte, doar Georgia împrăştie jucăriile.

    Unul dintre lucrurile mele preferate ... să mă pregătesc de sărbătoare.

    Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:


     


    şi altele de aici, într-o notă la fel de iernatică.
    Idee preluată de la Corcodusa
    Mai participă la acest proiect:
    şi pentru că suntem îndemnaţi de Cristina să ne trimitem o îmbrăţisare virtuală,  vreau să le felicit pe aceste fete care participă mereu la acest jurnal şi să le trimit un gând bun şi o îmbrăţişare caldă.
    O săptămână frumoasă şi liniştită să aveţi!

    luni, 2 decembrie 2013

    O toamnă de temut

                  Istoria mea personală notează toamna ca un anotimp de care să ţii cont. Pentru că ea, toamna, vine cu bune, cu rele, cu examene, cu rezultate, cu toane, cu un tumult de veşti, cu de toate, cu orice, dar nu trece nicicând indiferentă. Aşa s-a întâmplat, ca pe parcursul vieţii mele, toamna să mi se nască părinţii şi tot toamna să moară, ei, dar şi toţi cei dragi din neamul nostru, toamna m-am căsătorit cu un bărbat născut tot toamna, toamna am aflat de fiecare dată că voi fi mamă, toamna mi-am pierdut puiul pe care nu am apucat să îl ţin niciodată în braţe, toamna am avut reuşitele la şcoală, toamna mi-am început munca, mi-am publicat prima carte şi am primit primul premiu, toamna am iubit şi toamna am plâns mai mult ca oricând. Nu este sărbătoare de toamna, începând de la Naşterea Maicii Domnului, trecând prin Înălţarea Sfintei Cruci, Cuvioasa Parascheva, Sfinţii Arhangheli şi terminând cu Sfântul Andrei, la care să nu îmi fi murit cineva. De fiecare dată când începe toamna am o strângere de inimă, că nu ştiu niciodată la ce să mă aştept de la ea. Toamna se întâmplă întotdeauna ceva ce ştiu că mă va marca.
                 Toamna aceasta a început relativ bine, aranjând lucrurile la muncă destul de frumos şi chiar şi operaţia mezinei a decurs fără nicio problemă. Părea o toamnă care va trece făcând doar frunzele să cadă, nerupând crengi. Şi a venit şi ultima săptămână. Am început de marţi cu o veste pe care încă o mai diger, că nu ştiu precis de unde şi cum să o apuc. Apoi miercuri seara am primit lovitura de graţie, a murit unchiul meu pe care l-am îngropat de Sfântul Andrei.
                 Eu, după moartea mamei, am crescut în casa bunicilor. Mie unchii şi mătuşa mi-au fost mai mult decât simpli unchi: mi-au fost fraţi, mi-au fost prieteni, mi-au fost părinţi. La nunta mea, el a ţinut loc de tată. Iar acum nu mai e. A lăsat 3 copii, doi un pic mai mari, unul de doar trei ani, orfani. Mă dor baierele sufletului de durere. Încă sper să mă trezească cineva. Să fi fost un coşmar de noiembrie. 
                Astăzi Paula m-a întrebat cum e posibil ca moartea unui om să aducă atâta tristeţe pentru aşa de mulţi oameni. Şi tot ea a continuat spunând că poate că îngeraşii sunt veseli că li s-a adăugat cineva de pe pământ. La asta nădăjduim cu toţii, asta ne e singura mângâiere, că poate îngeraşii sunt veseli.
              Aseară, când veneam spre casă, am văzut o stea căzătoare. Cea mai mare şi cea mai apropiată stea căzătoare pe care am văzut-o vreodată. Avea coadă, ca o cometă şi s-a descompus în faţa noastră, deasupra munţilor înalţi.
                Acum a început iarna. Sper să aştearnă un strat mare şi curat peste toată mocirla din suflet!

    Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
    Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
    "Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.