Ziua învățătorului

„Un profesor influenţează pentru veşnicie;
el nu poate spune niciodată unde se opreşte influenţa sa.”
– Henry Broke Adams

"Un invatator trebuie sa raspandeasca in jur o atmosfera de respect si sa umble plin de sine, ca si cum ar fi uimit de a fi el insusi."
Walter Bagehot

"Invatatorii iti deschid usa, insa numai tu insuti poti trece dincolo de ea."
Proverb chinezesc

Eu am avut trei învățătoare in școala primară.
Am mers la școală în satul bunicilor, un sat situat destul de departe de oraș, unde exista o școală frumoasă, cu opt clase, și in care, la vremea aceea, dar cred că și acum e la fel, erau două învățătoare. Pentru că erau copii puțini, învățătoarele își împărțeau clasele astfel: clasa I și clasa a III-a, clasa a II-a cu clasa a IV-a.
Evident, nu prea puteai să îți alegi învățătoarea, cea care se nimerea aia era. Bineînțeles, dacă totuși insistai pentru o anumită învățătoare puteai să lași copilul nedat un an la școală până venea rândul cui doreai.
Dar nu a fost cazul meu. Eu am mers la 7 ani împliniți la școală și, teoretic, prindeam cea mai bună învățătoare din sat: doamna Grădinaru.
Și astăzi îmi amintesc prima zi de școală, cum stăteam timizi lângă ceilalți elevi mai mari și cum doamna ne-a citit Capra cu trei iezi. A fost o zi memorabilă.
Din nefericire, clasa noastră era destul de mare, eram 19 copii, ceilalți erau și ei destul de mulți, astfel încât a venit o altă doamnă învățătoare doar pentru noi.
Nici nu-mi amintesc cum o chema pe doamna care ne-a învățat în clasa I. Era o tipă tânăra, dar care habar nu avea ce înseamnă didactică, pedagogie, psihologie, nimic. Îmi amintesc de ea că ne bătea mult, ne bătea până își rupea arătătorul de palmele noastre și, de nervi, ne bătea cu penarul de lemn. Horor!
Din fericire clasa I nu a ținut decât un an. Fac și eu haz de necaz, dar asta e, așa a fost atunci.
În clasa a II-a, ne-a luat cealaltă învățătoare din sat, doamna Lupu, care ne-a și dus până am terminat a IV-a.
Pentru mine, adevărata învățătoare a fost ea, când spun învățătoare mă gândesc întotdeauna la doamna Lupu. A fost modelul suprem de dascăl. O femeie deosebită, care a fost mai mult decât învățătoarea noastră. Pentru noi, niște copii sărăcuți dintr-un sat uitat de lume, ea a fost sursa noastră de lumină și cunoaștere. Ne citea atâtea povești, ne învăța atâtea lucruri minunate, ne arăta o lume la care nici nu îndrăzneam să visăm.
Pentru mine, doamna Lupu a fost cea mai bună învățătoare pe care și-o poate dori un copil.
Din nefericire, am aflat că doamna pe care multă vreme am considerat-o un model, a abandonat lupta cu nedreptățile vieții. Pentru mine insă, va rămâne mereu în amintire ca un model de îvățătoare desăvârșită.
La anul voi privi cu emoție la o altă doamnă învățătoare, dintr-o nouă perspectivă, aceea de mămică de învățăcel; de invățăcea, in cazul nostru.
Pentru toți învățătorii mai vechi sau mai noi, de atunci și de acum, un sincer La mulți ani!

P.S.: Vă mă amintiți de primul vostru învățător?