Câteva coronițe (via google, via facebook) care mi-au plăcut mult și care mi-au colorat planurile și ideile.
vineri, 17 decembrie 2021
Coronițe...
sâmbătă, 20 noiembrie 2021
Note muzicale de lemn
Creativitate și pasiune și un pic de zgomot, toate la noi în casă (sau în beci, ca să fiu corectă):
luni, 15 noiembrie 2021
Domnul Ibrahim și florile din Coran
Am citit-o anul trecut și am fost fascinată de ea. M-a atras la ea titlul exotic și trimiterea clară la o altă lume, la o altă cultură, la o altă religie.
Oscar și tanti roz a fost o carte pe care am dăruit-o, într-o vreme, oricui se sărbătorea. Mi se părea un cadou cum nu se poate mai potrivit, deși nu e nici pe departe o carte ușoară.
Ultima citită a fost Felix și izvorul invizibil. Cred că aici am simțit prima dată efortul, forțarea, căutarea, goana după subiectul despre care nu s-a mai scris. Dar asta am simți eu, nu e obligatoriu să simtă și altcineva. Altfel, cartea e plină de fraze frumoase, inclusiv se termină cu una, cum ar fi: „De ce-și iau păsările zborul? Oamenii serioși îți vor spune că pentru a se deplasa, a-și căuta de mâncare, a explora cerul, pe scrut, chestii utile. Ce oribil! Nu, păsările zboară tot așa cum cântă, de plăcere, pentru frumusețea gestului, pentru euforia clipei”.
Revenind la Domnul Ibrahim și florile din Coran, deși e foarte scurtă, nici 100 de pagini, cartea e pur și simplu fascinantă prin ușurința cu care intră în subiect șiprin felul în care umanizează o lume confruntată cu multe, multe probleme. Iar Domnul Ibrahim e unic, ce să mai vorbim...
Există inclusiv un film cu același nume, din 2003. Filmul pierde puțin din înțelepciunea cărții, dar compensează prin distribuție. Domnul Ibrahim, vecinul arab de un farmec memorabil, este nimeni altul decât Omar Sharif. Dacă încă nu ați văzut filmul, merită pe deplin să o faceți, cum merită să citiți și cartea. Asta desigur, dacă nu ați citit-o deja, pentru că e o carte mai veche, apărută în 2013, la Humanitas, dacă nu a fost și reeditată. Dar cum nu citim fiecare carte chiar în anul în care apare, niciodată nu e prea târziu să te bucuri de ea.
Omului căruia Dumnezeu nu i-a revelat viaţa în mod nemijlocit, nu cărţile au să i-o reveleze.
duminică, 31 octombrie 2021
Am citit și mi-a plăcut
Acum, că tot se termină octombrie, voi face un mic rezumat a ceea ce am citit frumos in ultimele zile pe blogurile pe care tot le vizitez și la care revin mereu.
- Mi-a plăcut optimismul Corinei care își face planuri la final de octombrie pentru meniul de Crăciun.
- Am citit un gând despre cum știm dacă măsurăm corect sau nu și despre faptul că s-a schimbat ora și am trecut cu toții la ora de iarnă.
- Am aflat că mai sunt femei pasionate de oracole și de răspunsurile lor, dar și de modul în care îți poți transforma mereu căsuța ta într-un colț de rai în care să revii cu bucurie.
- Și pentru fanii k-pop-ului, un articol foarte bine scris și cu multă pasiune.
- De mâine începe o lună nouă: La revedere, Octombrie! Bun venit, Noiembrie!
duminică, 17 octombrie 2021
La noi la Cluj....
La noi la Cluj se mâncă slana crudă,
La noi la cluj e gura cea de rai.
Și melcii trec pe lângă noi în goană,
Da nouă-așe ne place și nu-i bai.
La noi la Cluj e vorba mai domoală
Iar oamenii-s cu fața luminată.
Și nu-i bai de-i veni cu straița goală
Te-om omeni că este, nu se gată.
La noi laCluj pe dealuri cântă cucii
Și doinele frumoase pe la noi,
Prin urbea noastră trece ddrumul crucii
S-aducă veșnicia inapoi.
La noi la Cluj, de Ovidiu Vasile.
miercuri, 29 septembrie 2021
Crăițe.
O toamnă parfumată și înmiresmată ca parfumul acestor crăițe și flori de toamnă târzii, asta vă doresc și vouă și mie. Eu iubesc crăițele. Dintotdeauna le-am iubit.
Îmi amintesc de copilăria mea la țară, când nu vedeam prea multe flori, doar pe alea pe care le puteam cultiva în grădină. Mă rog, grădina noastră și-a vecinilor.
Noi nu aveam crăițe în grădină, dar de câte ori le vedeam mi se păreau nespus de frumoase și de-a dreptul fascinate.
Acum le avem și-n grădină și-n ghiveci.
Noi aveam în schimb gladiole și ochiul boului de toate culorile, că acelea erau florile preferate ale bunicii mele.
Și poate cu mai mult soare să fie zilele ce vor veni, că la noi stă ascuns de câteva zile după o perdea groasă de nori și ceață deasă
Mai multe gânduri de-ale mele găsiți aici, aici si aici joi, 2 septembrie 2021
luni, 19 aprilie 2021
Osho
Mi-am amintit că în tinerețe îl citeam destul de des pe Osho. Acum abia mai am timp să citesc câte un citat- două.
“Mai devreme sau mai târziu lucrurile se vor aranja de la sine. Nu e nevoie să le aranjezi tu; nu trebuie decât să te pui pe tine în ordine… De îndată ce tu eşti în ordine, întreaga lume e în ordine. De îndată ce tu eşti în armonie, întreaga lume e în armonie!”
Osho
un gând senin
„Sufletele frumoase sunt chipuri ale luminii care ştiu a da aripi cuvintelor.”
Pr. Hrisostom Filipescu
vineri, 15 ianuarie 2021
de Eminescu...
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele -
Noapte bună!
Graur
Societatea Ornitologică Română.
luni, 4 ianuarie 2021
Sorcova-vesela
Sorcova, vesela,
Să trăiți, că trebuiți,
Ca un măr,
Ca un păr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca sageata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
Să fiți veseli și voioși,
Credincioși și sănătoși,
Bucuroși și generoși,
Iar la pungă cât mai groși,
Să aveți tot anul spor
Și în casă și-n ogor,
S-aveți viața cât mai bună:
Totul să vă meargă strună!
La anul și la mulți ani!
miercuri, 16 decembrie 2020
Tu...
Bradul de Crăciun ești tu...
când reziști împotriva vânturilor și greutăților vieții.
Globurile pomului de Crăciun ești tu...
când îți colorezi viața cu cele mai frumoase calități.
Luminițele de Crăciun ești tu...
când luminezi drumul celorlalți cu bunătate, veselie, răbdare și generozitate.
Urarea de Crăciun ești tu...
când ierți și restabilești pacea și atunci când suferi...
Papa Francisc.
marți, 15 decembrie 2020
poem
Noapte liniştită, noapte desfătată,
Naşti în toată vremea ce-ai rodit odată.
Steaua călătoare, leneşă’n amiezi,
Din genunea clipei ritmic o’ntrupezi
Şi mi-o urci în tindă, lumea s’o cuprindă
Ca o nestemată prinsă pe oglindă.
Cine te citeşte, cine mi te-arată,
Noapte liniştită, noapte desfătată?
Fluier cu ciobanii, cânt cu ei din flaut
Şi pe la’nceputul cronicii te caut,
Mintea să mi-o stâmpăr, cum de încăpuşi
În măsura vremii dintre doi ţăruşi?
Umblu’n cartea toată, eşti mereu în carte.
Foaia te desparte, faţa nu te’mparte.
Îmi surâzi din slova paginii deschise
Şi din tot cuprinsul filelor nescrise,
Zilnic dăruindu-mi viaţa pintenoagă,
Ca o rugaciune scrisă pe zăloagă.
Şi cantări de leagăn cânţi ca şi-a altădată,
Tot atât de vie şi adevărată,
Limpede’n vecie, limpede’n clipită,
Noapte minunată, noapte liniştită!
(de Bartolomeu Valeriu Anania)
marți, 8 decembrie 2020
Numărătoare inversă
Foto: 2 Roses Handmade Jewelry & Fun
Mai multe gânduri în ton cu sărbătorile găsiți aici, aici si aici
miercuri, 2 decembrie 2020
La poartă la Ștefan Vodă
La poartă la Stefan-Vodă, Lerului, Domnului,
Boierii s-au strâns la vorbă...
Poarta asta minunată deschide calea spre o lume cu totul aparte. O lume plină de culoare și de multiple binecuvântări. Binecuvântări pe care le simțim pe loc și altele pe care le simțim după o anumită perioadă, binecuvântări la care nădăjduim și binecuvântări despre care nici măcar nu suntem conștienți.
Poarta asta minunată, care poartă pe ea însemnele unei lumi trecute, e poarta Voronețului.
Noi i-am trecut pragul de multe, multe ori. De fiecare dată ne-am lăsat cuprinși de vraja lumii pe care o ferește de privirea indiscretă și o ține ascunsă. O lume la care râvnim.
Nu am scris de tare, tare mult pe acest blog și mă bucur din inimă că am revenit cu o asemenea imagine, cu un asemenea simbol. Parțial nu am scris din lipsă de timp, parțial pentru că scris pe blogul nou, deși nici acolo nu exagerez scriind. Cred că pănă la urmă tot timpul e cel care mă prigonește.
Să ne fie timpul prieten!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)