Minciuna are picioare scurte, spune un vechi proverb.Ne place sau nu, minciunile întotdeauna ies la iveală, cu sau fără voia noastră. Oricât de mult am încerca să ignorăm sau să negăm acest lucru. Cam acesta e adevărul despre adevăr: Doare. De aceea minţim. De aceea ne ascundem. De aceea ignorăm sau ne ignorăm. Deşi trâmbiţăm sus şi tare că ne place adevărul şi sinceritatea, suportăm mai bine un milion de minciuni decât să facem faţă fie unui singur adevăr dureros.
Fiecare dintre noi e puţin superstiţios, fie că recunoaşte sau nu. Superstiţia se află la graniţa dintre ceea ce putem controla şi ceea ce nu putem controla. Atunci când găseşti o monedă pe jos, o ridici din instict, indiferent de valoare şi toată ziua ai noroc. Când îţi taie calea o pisică neagră deja ziua e compromisă. Spunem că nu ne pasă şi nu credem în prostii, dar aproape toţi copii noştri sunt legaţi la mânuţe cu aţa roşie. Iar acum în martie, că tot suntem în plin sezon al mărţişoarelor, preferăm oricând un trifoi, coşar, potcoavă, în locul a orice altceva. Cine nu îşi doreşte să fie norocos? Citeam undeva că ne bazăm pe superstiţii, pentru că suntem suficient de inteligenţi pentru a realiza că nu deţinem adevărul absolut, şi că viaţa te poate duce pe căi nebănuite.
Ce ai patit de ai scris mesajul pe tema asta? O primavara frumoasa cu multe clipe minunate si numai ganduri bune!
RăspundețiȘtergereLoredana am invatat si eu pe parcursul acestei vieti sa las superstitiile si sa cred mai mult in Dumnezeu.Dar, imi aduc aminte ca aceste superstitii enumerate de tine existau si in copilaria noastra.Chiar erau foarte credibile de catre noi copiii.
RăspundețiȘtergereAlinutza, bine ai venit!
RăspundețiȘtergereSa stii ca pe una dintre cele mai bune prietene ale mele o cheama la fel ca pe tine si e tot din Iasi.
NU am patit nimic. Pur si simplu imi trec asa prin minte tot felul de ganduri, legate de cele mai neasteptate teme. Si ele sunt declansate de foarte multe lucruri, de la discutiile cu cei apropiati pana la deybaterile de la tv.
Corina, sa stii ca si eu am invatat sa las deoparte superstitiile. Numai ca unele le urmey din instinct, cum spuneam, sunt atat de inradacinate in mentalul nostru colectiv, ca uneori nici nu sesiyam ca e doar o superstitie si nimic mai mult.
RăspundețiȘtergereExact cum a scris si Corina, si eu am inceput sa renunt la superstitii de cand am inceput sa Il descopar pe Dumnezeu. Dar, cum ai scris si tu, unele sun inca bine implementate in cap si le fac ca pe un vechi obicei, chiar daca nici nu mai cred in ele. Spre exemplu: daca ma mananca nasul, rog pe cine este preajma mea sa im dea trei palmute usoare, pentru a nu manca bataie mai mare mai tarziu... :)
RăspundețiȘtergereIuliana, pe asta chiar nu o stiam E amuzanta.
RăspundețiȘtergere