duminică, 3 aprilie 2011

din grijile copilăriei...

Aseară, în timp ce tata freca cu spor mâinile săpunite ale Paulei (după o sedinţă de pictură) am auzit un glăscior îngrijorat:
"Tati, ai grijă să nu-mi dai jos alunițele!"
A trebui să continui eu operaţiunea, deoarece tati nu mai putea de râs.

9 comentarii:

  1. Ce draguti sunt copiii!:)) Ma intreb daca si eu cand eram mica m-am gandit ca alunitele mele se pot spala .

    RăspundețiȘtergere
  2. Hahaha! Copiii spun lucruri traznite! Si sunt atat de dulci cand le spun!

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa fiti mai atenti va rog pe viitor.Astea sunt treburi serioase,nu de ras.Nu stiti voi ce greu este sa fii copil.Pup fetele frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  4. Chiar asa, ce v-a venit sa ii dati fetei alunitele jos? Ea s-a infrumusetat si voi ii stricati opera!
    Cred k si eu as fi ras pe rupte la o faza asemanatoare. Rad acum, daramite daca as fi fost implicata intr-o astfel de patanie!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce fete frumoase ai..... Ochioase foc.
    Pupici cu lipici pentru intraga saptamana si de la noi.

    RăspundețiȘtergere
  6. In ce lume frumoasa traiesti...Pretuieste anii astia ca trec foarte repede...
    Binecuvintari familiei tale...

    RăspundețiȘtergere
  7. multumim ca ati rezonat la grija noastra. vom avea grija sa fim ceva mai finuti si delicati data viitoare.
    intoarcem si noi inzecit pupicii.

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.