Dimineață, mai erau vreo 6 minute până începea ora, am luat-o val-vârtej și am pornit spre școală. Eu eram valul și vârtejul, ea era foarte calmă și relaxată. În intersecție am prins roșu la semafor, evident, așa că nu aveam nimic altceva de făcut decât să așteptăm cumințele să ne vină rândul. Deodată trece prin fața noastră o mașină foarte colorată.
Ea analizându-i desenele zice: Serios? Un cal albastru? Cine a mai văzut un asemenea cal? Doamne, câtă imaginație au și adulții!
Ei, ca să vezi!
Corect, deja logica celor mici e mai dreaptă și mult mai echilibrată decât fanteziile adulților!
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAșa e, Marilena :)
RăspundețiȘtergereCe bine ar fi sa fim si noi prezenti ca si copiii, probabil noi nu observam nici calul, dar nici intr-un caz ca era albastru. Si nu ni s-ar fi parut nimic in neregula sau nu ne-ar fi atras atentia pentru ca eram prea obositi ca sa mai gandim...
RăspundețiȘtergereBine spui...
RăspundețiȘtergerecat de misto comentariul!:))
RăspundețiȘtergere