Recunosc, eu sunt din fire mai tradiţionalistă şi mai conservatoare, dar îmi place să admir sincer şi sărbătorile celorlalţi, în limitele decenţei şi ale bunului gust şi simţ.
Dintre toate perioadele anului, cea de la sfârşit e mai plină de sărbători şi evenimente frumoase. Unele ale noastre, cu hramuri şi sărbători, altele, cum spuneam, importate. Observ, că mai ales din punct de vedere comercial, celor importate li se dă o pondere mai amplă. Acum, în octombrie, e nebunie mare cu Halloween-ul.
Ca şi creştin nu ai cum să sărbătoreşti aşa ceva, iese din orice discuţie, deşi cei mici, dar şi cei mari, sunt deseori ataşi de recuzita de care se înconjoară.
Întotdeauna am crezut că în orice sărbătoare, om sau loc, poţi să găseşti şi părţile bune, frumoase, folositoare... Mie personal îmi place la Halloween frenezia asta a dovlecilor. La noi în familie aşa o vedem sau vrem să o vedem, doar o sărbătoare a dovlecilor.
De mic copil, încă de acu 30 de ani, când nu se ştia la noi nici de picior de Halloween, toamna venea, printre foarte multe altele, cu bucuria de face felinare din bostan (aşa îi spuneam, că felinarele se fac din dovleac din ăla furajer, care se dă de mâncare la animale), de a decora casa cu tărtăcuţe (dovlecei din aceia mici decorativi) şi de a mânca plăcintă cu dovleac, preferata mea. De atunci şi până acum nu cred că a fost vreo toamnă în care să nu facem plăcintă cu dovleac sau să nu facem din dovleac regele neîncoronat al bucătăriei autumnale.
De aceea, sunt oarecum fascinată de bucătăria altor popoare, care de acum şi până la ziua recunoştinţei, ne asaltează cu tot felul de bunătăţi, care de care mai fanteziste, mai delicioase şi mai apetisante.
Îmi place să admir fantezia şi imaginaţia culinară a altora, chiar dacă nu sunt sărbătorile noastre.
Şi, trebuie să recunoaştem, când e vorba de răsfăţ (şi dezmăţ) în bucătărie, avem ce admira:
O toamnă delicioasă şi plină de arome vă doresc!
Si mie imi place tot ce aduce toamna, inclusiv dovlecii. Din copilarie inca mai simt in palma tzepii de pe cotorul dovlecilor (bostanilor) pe care ii culegeam de pe camp cu bunicii pentru animale. Acum abia astept sa-mi decorez casa cu ei, chiar astazi i-am dat de grija sotului meu sa-mi procure niste dovleci mici ca, pana acum, nu am decat unul in hol... Placinta cu dovleac nu tin minte sa fi mancat vreo data, dar recunosc ca ma tenteaza cand vad dovleac de placinta pe la supermarket; n-am cumparat niciodata, ca nu stiu nici o reteta, dar ma gandesc sa incerc...
RăspundețiȘtergereCat despre sarbatorile importate, recunosc ca le cam matur din calendar, dar pe cele ale toamnei la americani le admir. Imi place cum dovleacul e peste tot toamna si imi mai place ideea de Thanksgiving. De la familiile de americani ortodocsi am invatat sa fac feliare de Sfantul Martin cu baietelul meu si abia astept sa decupez si anul asta.
O toamna insorita iti doresc, draga mea!
Vai, Cristina, cat de frumos ai spus. Partea cu ţepii mi-o amintesc şi eu, şi la noi se cultivau foarte mulţi bostani din aia galbeni şi ritunyi care se dadeau la porci, în mod special, dar din care noi faceam felinare si le luam seminţele şi le coceam. La noi insa se cultiva si dovleacul placintar, mare, alb, care atingea dimensiuni impresionante. Era foarte folosit mai ales in post.
RăspundețiȘtergereCe preparate aratoase ! Pacat ca mie nu-mi place dovleacul, in nici un fel. In schimb sotul meu se da in vant dupa placinta cu dovleac si zice ca numai mama mea stia sa faca o astfel de placinta cu adevarat buna. De aia nici n-am incercat sa fac, ca sa poata sa faca o comparatie ! :))
RăspundețiȘtergereZina, placintele mamei sunt fara cusur, stim asta, Incontestabil.
RăspundețiȘtergereTotusi, incercam si noi sa ne facem propriile traditii si placinte :))))
Sunteti deosebite in lucrarile faurite!
RăspundețiȘtergereAm tot admirat varietatea prajiturelelor confectionate dar mi-a placut si tortul e superb!
O toamna calda si tie!
Apropo vineri am fost in Cluj! :)
Ma bucur ca ai trecut. Sper ca ti-a placut Clujul. Intr-o posibila data viitoare mi-ar face placere sa te vad :)
RăspundețiȘtergereMultumesc draga Loredana, Clujul il cunosc deoarece sotul se trage de langa Cluj. Iar rudeniile din partea lui sunt toate acolo. Nasii Patrisiei traiesc tot la Cluj.
RăspundețiȘtergereAsa ca, nu se stie vreodata... :)
Corect. Bunica mea spunea ca in viata asta deal cu deal s-ajunge, darmite om cu om.
RăspundețiȘtergere