Oameni şi vise

         Nu am avut niciodată un caiet de vise. Acu câţiva ani,  o prietenă chiar s-a ţinut de mine să îmi fac, dar tot nu l-am făcut, pe principiul: doar îmi cunosc eu dorinţele, ce rost mai are să le înşir pe hârtie, că oricum le ştiu. La începutul anului acesta, când toată lumea îşi făcea planuri peste planuri, promisiuni peste promisiuni, pentru prima dată mi-am făcut şi eu caietul meu de vise/planuri/dorinţe/aspiraţii. Pentru fiecare lună în parte am scris ce îmi doream să fac. Unele lucruri simple, comune, fireşti, altele mai îndrăzneţe, altele  cu adevărat din sfera visurilor. Le-am coborât din lumea gândurilor şi le-am aşezat pe toate pe hârtie.
           În seara aceasta, tot răsfoind şi rătăcind pe net, am dat peste această poză

şi atunci mi-am dat seama: asta a fost singura dorinţă pe anul acesta care nu s-a împlinit (bine, ar mai fi una legată de kilograme, dar n-am de gând să-mi stric acum buna dispoziţie). Cu toate că, deşi nu am făcut nimic în sensul acesta, acum câteva săptămâni era cât pe ce să se împlinească. Nu aia cu kilogramele, acolo chiar nu merge cu nefăcutul nimic, ci asta cu excursia. Nu chiar exact în locul cu pricina, dar pe aproape. Sper ca la anul să fac totuşi ceva şi să nu mai rămână doar un vis. Să se împlinească. Ba mai mult, sper să ajung acolo cu două fete tare dragi inimii mele, alături de care am clădit visul la începutul anului.
          Şi ieri şi astăzi am fost la câte o înmormântare, iar în clipele astea, ştiţi voi bine, simţi mai mult ca oricând că nu e timp de amânat visele. Dar ele există acolo în noi, gata oricând să ne facă se ne depăşim starea de inerţie şi latenţă. 
           Şi ştiţi ce e ciudat? Uitându-mă în caiet, mi-am dat seama că dacă nu aş fi scris atunci, la momentul aceala, aceste dorinţe importante, îndrăzneţe, ciudate, dacă nu aş fi revenit în fiecare lună asupra caietului sau nu aş fi alimentat lista şi cu alte dorinţe-nevoi-mofturi-speranţe, probabil că majoritatea dintre ele ar fi fost trecute cu vederea, umbrite de zeci de alte mărunţişuri zilnice, lăsate pentru o viitoare listă...
          Spuneţi şi voi: nu-i ăsta un loc demn de a consuma un vis pe el?