Petrecerea de 10 ani

              Petrecerea de 10 ani am făcut-o la iarbă verde, la picnic, iar mai apoi acasă, în a doua parte a ei. Toată lumea ne-a întrebat cum de au fost aşa puţini copii invitaţi, dar ne-am temut de ploaie, că toate ştirile şi previziunile nu erau deloc îmbucurătoare şi nu ştiam, dacă trebuia să venim acasă, unde să încapă toţi. Prin urmare, cu toată părerea de rău, lista a fost scurtă. De fapt, au fost cu trei copii mai mult decât apar în poze, dar asta e un alt defect de-al meu, nu stau cu aparatul după mine, m-am trezit când plecaseră deja unii dintre ei.
               Am ales un parc foarte aproape de noi, un parc un pic mai sălbatic, nu foarte aglomerat, unde am putut sta liniştiţi pe iarbă, să ne jucăm raţele şi vânătorii, fotbal, volei şi tot ce ne-a mai trebuit. Am avut parte de toată intimitatea necesară. Copiii s-au mai plimbat pe alei,  au avut şi un loc unde au făcut desene mari cu creta, unde au jucat şotron.
              Vremea a ţinut cu noi, a ţinut cu ea, sărbătorita, în ciuda tuturor avertizărilor. A fost soare şi foarte cald şi plăcut. O vreme de mai superbă. După tort au venit şi primele picături de ploaie,  ocazie cu care ne-am mutat acasă cu toţii. Evident, am încăput fără probleme şi copiii s-au simţit cu toţii foarte bine. Atât de bine încât, deşi primii învitaţi au sosit înainte de ora 1, ultimii au plecat cu mult după 8 seara.

                                           alături de colegi de clasă şi prieteni totodată

                     şi, apropo, deşi i-am explicat cum e cu îmbrăcămintea la iarbă verde,
                                    nu am putut să o fac să renunţe la rochiţă şi pace bună,
                        de cea mai mică nici nu mai spun, am o bănuială că pe ea mama ei a
                                       născut-o cu rochiţă cu tot :)))

 

      şi mari şi mici ne-am relaxat cu toţii şi fiecare a făcut ce i-a plăcut mai mult

                                echipa de exploratori merge  în acţiune, în recunoaştere...

                             cu verişorul ei preferat, Iulian, la nunta căruia viseză în fiecare zi
       că va fi domnişoară de onoare, mă rog, intre noi fie vorba, el încă nu visează
                                                      (la nuntă, nu la domnişoara de onoare)

                                dacă priviţi cu atenţie veţi observa un hoţ mic prins la furat
                                     cu degeţelul în tortuleţul surioarei

 

                                      aceeaşi hoţoaică făcuse nevăzută prima inimioară

                                     gaşca de copii şi gaşca de ursuleţi

                                     presimt că vom avea cândva o petrecere pentru întâlnirea de
                                                     10 ani a ursuleţilor.

              La mulţi ani, iubita noastră! Să ai un an spornic, cel puţin la fel de frumos ca ziua de mai în care te-ai aniversat!