11 septembrie
Acum 25 de ani a fost o zi neagră. O zi cumplită. Îmi amintesc că vedeam imaginile la televizor și mi se părea halucinant. Bine, înainte de a vedea imaginile am auzit zvonurile. peste tot în oraș lumea vorbea, Ai auzit? Un avion s-a părbușit peste Pentagon... Un avion a intrat in Turnurile gemene. Ceva ce nu putea fi crezut. Cum să intre cineva cu avionul în simbolul New Yorkului? Cum să încerce cineva să intre cu avionul in Pentagon, în cea mai de temut clădire din lume? Suna ca o glumă... O glumă a sorții la care nu a răs nimeni.
Atunci America a experimentat, și lumea întreagă alături de ea, un rău inimaginabil. Era greu să te gândești că e posibil așa ceva.
Acum e o simplă zi de vineri, Să sperăm totuși că oamenii nu vor uita.
O imagine compusă din chipurile tuturor celor care au murit în acel dureros 11 septembrie. E un omagiu adus memoriei lor. Știu că nu ia din durerea familiilor, dar contează mult că oamenii păstrează vie amintirea eroilor lor și a oamenilor care au murit fără nico vină.
Sunt mii de fețe, bărbați și femei, care și-au pierdut atunci viața.
Evident, s-au scris cărți despre asta, s-au făcut filme, s-au compus cântece...Pentru noi, multe nu au mai fost la fel. Nici pentru americani, nici pentru afgani, și acolo o altă rană vie...
Pentru copiii noștri e o poveste de demult, din amintirle noastre. Să dea Domnul ei să nu cunoască niciodată o altă zi atât de dureroasă.
