Ca ciupercile dupa ploaie...

Zilele astea, ne-am rasfatat destul de mult, ca tot suntem la final de concediu. Cum a tot plouat seara si a fost foarte cald la amiaza, ne-am gandit ca e numai bine sa purcedem la cules de ciupercute. Asa ca am fost pe munte toata familia, inclusiv bebelusul. In prima zi am mers pe un traseu mai abrupt, chiar periculos pe alocuri, mai ales ca erau multe drumuri facute de apa, pe care pamantul era instabil. A doua zi am ales carari ceva mai line, pante mai putin solicitante, desi a fost o expeditie, cum o numeste Paula, deloc lipasita de peripetii.
Ciupercute erau foarte multe in padure, dar eu nu cunosc prea multe dintre ele. Si cum eram singurul culegator de baza al familiei, am cules doar cele la care ma pricepeam (adica hribi, vinetele, galbiori) si le-am lasat pe celelalte acolo. La intoarcere am aflat ca gasisem mai multe soiuri comestibile, dar cum nu eram sigura de ele am zis ca nu are rost sa risc. Oricum cand intalneam ciuperci despre care stiam precis ca nu sunt bune nu culegeam nici din celelalte pe o anumita raza in jurul lor. Dat fiindca suntem sanatosi si in siguranta dupa ce am mancat din ele, pot spune ca ma pricep. Glumesc...
In fotografii se regasesc si ciupercute bune si mai putin comestibile, cu forme ciudate. Unele erau chiar foarte mari, desi, fiind luate de aproape, nu se evidentiaza asa bine marimea lor.