admirand cerul...

In serile din urma, ne-an petrecut timpul, pana tarziu in noapte, admirand cerul instelat de vara. E atat de frumos si e un moment de ragaz binemeritat dupa agitatia zilei. Paula ne-a convins, a fost ideea ei sa ne uitam la stele toti trei, mai putin bebelusul, care de obicei doarme. Si apoi tot uitandu-ne am depanat amintiri si povesti stiute sau inventate despre stele, constelatii si nemarginirea albastra.
Am vazut stele cazatoare si ne-am pus dorinte, care au ramas secret de familie. Paula a si adormit afara in racoarea noptii, in bratele mele sau a lui tati, pe rand, tot incercand sa numere puzderia de stelute lucitoare.
Paula vorbind despre stele:
"Mami, eu cred ca fiecare stea e un inger!"
"Cerul parca e o bunicuta care coase din lana stele."
"La Cluj, stelele care se misca sunt avioane."
Uneori, traind asemenea momente, mi-as dori sa incremeasca timpul si sa ramanem asa, macar pentru o vreme, bucurandu-ne de clipele astea si de anii acestia atat de frumosi. Voi nu?
So apropo de lucruri frumoase, va ofer tuturor amicilor mei virtuali, un premiu dragut, pe care si eu l-am primit de la Ana (Jurnalul Anei).

Va doresc o zi si o seara de neuitat!