De aseara nu ma uit la nici o stire fara ca lacrimile sa mi se adune in barba. Numai cand ma gandesc mi se strange carnea pe mine. Nu exista cuvinte pentru a descrie tragedia de acolo, durerea pe care o pot simti parintii ai caror copii se aflau atunci in maternitate.
Cred cu tarie ca nu exista pe lumea asta durere mai mare decat aceea de a pierde un copil. De a muri copilul tau inaintea ta. Iar intr-un asemenea moment, imediat dupa nastere, cand bucuria se topeste la propriu, durerea e cu atat mai mare. Sa stii ca au murit dragii de ei in asemenea dureri, iar cei ramasi se zbat intre viata si moarte, mai ales ca ei erau si asa atat de fragili. Eu am avut ambele fetite internate la terapie intensiva, prima nu a fost un prematur propriu-zis ca s-a nascut la termen doar ca era foarte mica, a doua s-a nascut la 8 luni si tot micuta, asa ca stiu ce inseamna fragilitatea acelor ingerasi de acolo. Cum plangi ca mama zi si noapte si te rogi ca puiul tau mic sa invinga si sa reziste, sa creasca un pic sa poti sa il tii si tu in brate. Si asta in conditiile in care micutii veniti in lume cu sanse mai mici decat restul bebelusilor au de infruntat anumite greutati specifice, fara a le se adauga altele suplimentare. Iar arsura e una din cele mai grave... Nici nu vreau sa ma gandesc. Cumplit! Absolut cumplit! Doamne, da-le putere tuturor!
Numai ei stiu cata durere e in sufletele lor, cata disperare, furie, teama, frustrare, neputinta si speranta. Eu nu pot decat sa ma rog sa le dea Dumnezeu putere si tarie atat lor cat si intregilor familii aflate in acest moment de cumpana, dar si medicilor si personalului medical care munceste pentru a-i salva. Sa-i aiba bunul Dumnezeu in paza pe toti!
ai dreptate, draga Loredana, si eu am plans pentru bietii micuti, halal stistem medical avem, e tare trist ce se intampla, o tragdeie nationala
RăspundețiȘtergereCumplit, cumplit, cumplit... Cata durere...
RăspundețiȘtergereDegeaba cautam vinovati...nimeni si nimic pe lumea asta nu va alina durerea parintilor .Nu o sa inteleg niciodata DE CE se intampla asemenea tragedii si , mai ales, DE CE TREBUIE SA PLATEASCA ACESTI INGERASI? Nici macar nu au deschis ochii in viata asta si li s-a luat orice drept.Dumnezeu sa le odihneasca sufletele curate...
RăspundețiȘtergereMie mi-a fost tare greu, Anna mea a stat chiar în încăperea incendiată timp de 10 zile după ce a venit pe lume. Am văzut și copii nenorociți acolo din cauza mizeriei, dar am văzut și vieți salvate în mod minunat. Păcat de secție, era una dintre cele mai bine dotate din țară, mulți copilași au fost salvați cu mila Domnului acolo (acolo se salvau copii de 500 g care plecau acasă după câteva luni când ajungeau la o greutate mai bună)! Mie mi s-au născut acolo și nepoțeii, cam toți copilașii din cercul nostru (din București) s-au născut acolo. Nu mai spun că știu și ceva medici și asistente care pe vremea când am avut nevoie, ne-au ajutat enorm. Îmi pare tare rău pentru micuți, pentru părinții distruși, pentru toți cei care nu au avut nici o vină...
RăspundețiȘtergereE o mare durere in inimile tuturor. Asta cred ca e ceea ce conteaza, cum sa alinam un pic durerea. Pe termen lung are importanta sa cautam vinovatii, dar acum ce e cel mai important e ca parintii si copilasii lor sa gaseasca un pic de alinare. Asa cred eu.
RăspundețiȘtergereNu cred ca exista durere mai mare pentru un parinte care-si pierde copilul, el nu se numeste nici orfan, nici vaduv...nu stiu cum... dar nu are nume...
RăspundețiȘtergereDomnul sa ne intareasca pe toti!