Nu stiu cum imbatranesc toate mamele, stiu doar cum m-am consumat eu.
Intamplarile ultimelor zile ar putea fi numite drept povesti despre vizita la spital sau cum am imbatranit 10 ani in 2 zile.
Motivul pentru care am ajuns cu mezina in sectia de chirurgie il tinem deocamdata aici, in sanul familiei noastre, nu de alta, dar nu vreau sa-mi aud reprosuri de genul: mami, tu chiar nu stii sa tii nici un secret?
Dar intamplarea in sine a fost mult prea traumatizanta pentru a fi tinuta sub tacere. Am trecut prin clipe aproape de groaza, de aceea simt nevoia de confesiune, sa mai eliberez si eu macar un pic din tensiunea acumulata. Mi s-a parut ca traiesc asa ca prin vis, ca e un cosmar din care nu pot iesi, ca nu mi se poate intampla mie.
Desi sunt femeie in toata firea si chiar ajunsa proverbiala pentru calmul si rabdarea mea, urasc senzatia de panica incontrolabila care ma domina atunci cand imi sunt copii in primejdie.
Dar zambetul ei permanet, bucuria ei continua, starea ei de binedispunere, faptul ca ea nu a simtit nici o clipa pericolul si, prin urmare, nu a reactionat absolut deloc rau, lipsa celui mai mic semn ca ar fi suparata, toate astea m-au facut sa trec mai usor peste durere. Peste frica paralizanta. Peste sentimentele de vinovatie si neputinta.
Iar cand esti parinte si nu poti nicicum sa iti ajuti copilul bolnav, sentimentul de neputinta e atat de mare, atat de palpabil, ca ai putea sa il tii de mana. Eu si neputinta - surori in acelasi salon.
Ea a trecut foarte simplu peste experienta aceasta. Cred ca a simtit agitatia mea ca a adormit destul de greu, dormea agitata si se tot foia atat de mult in somn ca s-a lovit de cateva ori de tablia patului, in timpul noptii. In rest, nici nu cred ca a constientizat ca e la spital.
Eu, nici nu are importanta ce am simtit sau cum m-am simtit, important e ca acum e bine.
Si desi am fost internate la chirurgie, nu am avut nevoie pana la urma de bisturiu, totul s-a rezolvat natural.
Acum suntem acasa amandoua. Sanatoase.
Oooof, chiar ma gandeam aseara ca e neobisnuita tacerea ta, am zis insa ca sunteti ocupati cu lucruri frumoase...imi pare rau ca ati trecut prin asta, ma bucur insa ca totul e acum bine. Sanatate multa! Si sa nu mai aveti nevoie de spital niciodata. Pup
RăspundețiȘtergereImi pare asa de rau pentru ca ati trecut prin astfel de clipe...inteleg prea bine panica de care vorbesti, eu ma transform (in cineva care nu-mi place, cineva slab)cand ceva nu e in regula cu puiutul meu.
RăspundețiȘtergereVa doresc multa sanatate si putere pe mai departe si sa dea Dumnezeu sa fiti bine si sa nu mai aveti probleme de sanatate! Va imbratisez cu drag.
Imi pare nespus de rau ca a trebuit sa treci prin asa spaima. Slava Domnului ca acum sunteti bine, va imbratisez cu mult drag si sunt alaturi de tine, cu toata inima,chiar daca nu stiu ce inseamna grija de parinte,din pacate,insa imi pot imagina ca nu e deloc usor sa iti vezi copilasul bolnav
RăspundețiȘtergereOf, sa dea Dumnezeu sa fie bine si ma bucur din suflet ca sunteti acasa, sanatoase.E groaznic sentimentul ce te cuprinde cnd copilul e bolnav!Multa putere , sanatate si zile linistite va dorim.Pupici de la noi!
RăspundețiȘtergereSa dea Domnul sa nu mai treceti prin astfel de clipe si ma bucur ca sunteti bine. Va doresc din tot sufletul asa sa fie mereu.Va pupam cu drag.
RăspundețiȘtergereImi pare rau, astfel de clipe sunt ingrozitoare. Ma bucur insa ca s-a terminat cu bine :) Va imbratisam, cu drag, de la distanta.
RăspundețiȘtergereBine ca acum sunteti in regula!Sa va dea Dumnezeu multa sanatate si sa treceti cu bine peste toate!Va pupam!
RăspundețiȘtergereImi pare rau de ceea ce am citit, multa sanatate si multumiti ca sunteti bine. Si eu sunt foarte panicoasa si la o simpla raceala imi trec prin cap numai lucruri negre, as putea sa fiu mai optimista si mai reala, nu stiu de ce m-a schimbat atat de tare statutul de mama, inainte eram destul de tare la fire. In fine, va doresc numai bine. Pupici
RăspundețiȘtergereTe inteleg perfect! Si eu am trecut acum vreo 12 ani printr-o intamplare similara cu baietelul meu, care pe atunci avea 9 luni si, din cauza ca nu mi-a dat prin cap sa ii pun un supozitor cu glicerina la timp, era cat pe-aci sa fie operat de ocluzie intestinala. Am petrecut atunci o noapte de cosmar in spital, dar noroc cu o asistenta isteata, care i-a pus un supozitor baiatului si a rezolvat problema!
RăspundețiȘtergereTotul e bine cand se termina cu bine! Sa dea Domnul sa nu mai trecem niciodata prin situatii neplacute!
Sanatate multa ingerasilor tai!
Sanatate micutei! Imi pare tare rau ca ati trecut prin asa ceva.Bine ca sunt acasa acum!
RăspundețiȘtergereUn sfarsit de saptamana cu pace!
as vrea sa va multumesc la fiecare in parte, m-au coplesit atatea ganduri bune de la voi toate!
RăspundețiȘtergerece a fost greu a trecut!
acu suntem acasa si ne rugam Domnuli sa nu mai trcem prin asa ceva niciodata!
Loredana am citit gandurile tale si tot ce-ai scris,..... am retrait astfel si eu cele doua episoade din spital cu Cristian din sept si oct 2010...stiu la ce te referi cand folosesti cuvinte ca traumatizant, a te consuma,neputinta, cosmar si alte cele....si nici eu nu vreau sa-mi amintesc ce-am trait si ce-am vazut, si te inteleg pe deplin......bine ca sunteti acasa si sa aveti grija de voi, pt ca tu esti puternica si micuta ta este alaturi de tine...si voi la randu-va suntei in sanul familiei dragi, unde toate ranile se vindeca.
RăspundețiȘtergereSa auzim de bine.
Slava Domnului ca s-a terminat cu bine!Acum e momentul sa intineresti la loc.
RăspundețiȘtergereOf, Doamne, bine ca sunteti bine! Sanatate multa si aveti grija de voi. Pe mine episodul cu internarea Annei la numai cateva saptamani de viata m-a marcat irevocabil, e cumplit ...
RăspundețiȘtergereMultumesc Laurita, sa dea domnul sa auzim numai de bine.
RăspundețiȘtergereDana, tu stii cel mai bine ca ai fata mare, dar oare mamele mai si intineresc?
Alina, ai dreptata, evenimentele astea te marcheaza pt multa vreme.
Doamne, acum am citit prin ce-ai trecut! Bine ca acum fetita e bine si ca sunteti acasa tefere. Nu fi suparata, mai incearca Dumnezeu pe mamici... Bine ca n-a fost mai rau. Slava Domnului pentru toate ! Pupici dulci, dulci.
RăspundețiȘtergereSănătate!
RăspundețiȘtergere