achitand facturi

Cine spune ca plata facturilor nu e o activitate placuta, se inseala. Pentru noi a fost. Pentru mine si pentru Paula.
Am luat-o de la gradinita si am mers, doar noi doua, sa ne ocupam de cateva treburi administrative. Pe tati am reusit sa il pacalim sa stea cu mezina, asa ca am avut o dupa-amiaza doar a noastra. Unele fete ar intelege printr-o dupa-amiaza pe placul lor, una la restaurant sau la spa, dar nu a fost cazul nostru.
Ne-am prezentat la ghiseu sa platim factura telefonica.
In fata ghiseului Paula se alinta, asa cum se pricepe ea mai bine: Sunt atat de fericita ca sunt aici. E locul meu preferat.
Doamna din spatele ghiseului astepta sa auda ce imi putea face fiica atat de fericita.
Are si delfin si fluture. E atat de frumos si de romantic.
Doamna a zambit. Nici nu stia ca lucreaza intr-un loc atat de special. Sau poate ca stia. Oricum, a facut-o pe printesa mea un pic mai fericita, daruindu-i un rucsacel. Unul fara fluturas sau delfin, ci cu pinguin.
Evident, a trebui sa il desfac, l-a pus pe Nemo in el si l-a pus in spate. Era super incantata. Cand a aflat ca de acolo mergem si la librarie, mi-a zis: E cea mai frumoasa zi din viata mea! (Are cate o asemenea cea mai frumoasa zi cam in fiecare saptamana)
Povestea asta s-a petrecut vineri. Ieri, cand a aflat ca mergem sa platim bancile, deja topaia de incantare. Ieri a primit placinte cu ravase. Si tot la aceeasi banca are ea o doamna care o serveste intotdeauna cu ciocolata.
Asa ca, pentru noi, plata facturilor nu e o corvoada, ci o indelenicire nu doar placuta, ci chiar romantica, ca sa o citez pe mult prea fericita surioara mai mare.