duminică, 30 septembrie 2012

Mere glazurate

De câte ori mergem prin parcul mare și ne apropiem de locul unde se vinde vată de zahăr, fetița mea cea mare își amintește automat că ea vrea mere glazurate, fie că le vede acolo, fie că nu. De cumpărat nu am cumpărat niciodată din parc, din motive lesne de înțeles, dar pentru ea a devenit aproape un gest reflex să spună cât de mult își dorește să facem mere glazurate.
De obicei facem o rețetă a noastră de mere la cuptor: merele spălate se taie în două, se curăță căsuța cu sâmburi și în locul ei adaug un pic de zahăr. Se lasă la cuptor până se rumenesc un pic și se caramelizează zahărul. Se pot servi ca atare sau, dacă stați bine cu glicemia și nici nu numărați fiecare calorie, puteți să adăugați peste ele, când se răcesc, o cupă de înghețată. Sunt un deliciu.  Sunt un răsfăț acum toamna și nu numai.
Dar pentru că acum am avut mere ceva mai tari, a venit în sfârșit și momentul să facem mere glazurate.
Nu am pornit de la ideea că trebuie să fac 4 mere, 6 mere, 10 mere, cum am văzut în unele rețete, eu am făcut întâi siropul și câte mere au ieșit atâtea au fost. Am făcut chiar și o nectarină glazurată, așa de dragul distracției.
Vă trebuie: zahăr, mere, apă și bețe.
Se face dintr-un pahar de apă și zahăr un sirop care se fierbe până se leagă foarte bine. Eu nu am măsurat zahărul, dar am folosit cu aproximație o lingură plină pentru fiecare măr. În toate rețetele folosite am văzut că se adugă în compoziție și colorant roșu. Eu aveam merele roșii și m-am gândit inițial că nu e nevoie, apoi pentru că am văzut în ceva rețetă americană că mai adăugase pe lângă apă și un sirop incolor despre care nu m-am elucidat exact ce conținea, am adăugat pe lângă apă o jumătate de pahar de sirop concentrat de zmeură.
Când caramelul a fost gata, le-am trecut rapid prin glazură și le-am pus pe o tavă tapetată cu hârtie de copt.

De pe hârtie se dezlipesc foarte ușor când se răcesc, spre deosebire de farfuria pe care le-am pus neinspirat, pentru impresia artistică.
Sunt un dulce parțial sănătos, foarte potrivite pentru sărbătorile toamnei și ale iernii, dar nu este recomandabil să abuzați de ele, dacă nu vreți să vă încărcați factura de la medicul stomatolog.
Vă servesc cu mare drag și pe voi!

6 comentarii:

  1. oooooo,mi-ai amintit de clasa 1 a mea :)) ce circ aveau mama si mamaie cu mine,caci in curtea scolii erau niste tiganci care vindeau asa ceva si bineinteles ca se lasa cu scandal ca nu voiau sa imi cumpere, din aceleasi motive din care nu cumperi nici tu :))ajunsesera sa imi zica ca tigancile le fierb in ligheanul unde isi spala lenjeria dar cui ii pasa??? eu voiam atunci ,acolo,asa cum mancau colegii meipe care nu venea nimeni sa ii ia de la scoala,deci faceau ce voiau ei cu banii de buzunar.
    Si mie imi facea mamaie acasa,dar tot cu gandul la cele de acolo stateam :))
    Cred ca fac si eu,si pun sirop de agave in loc de zahar,o iesi ceva? Pupici,dragele mele!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sigur iese ceva, daca nu treci si tu la categoria experiment si gata...

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumim de sugestie, adevarul ca si mie de mult mi-e pofta dar n-am indraznit sa cumpar din Mamaia sau Satul de Vacanta;ce sa mai zic de la cei ce vand pe plaja...
    Cum e in clasa I?S-a obijnuit scumpica ta?

    RăspundețiȘtergere
  4. Nicol, e tare bine in clasa I, cel putin deocamdata. Nu a avut probleme de nicio natura, a mers de la inceput tare optimista si fericita.

    RăspundețiȘtergere
  5. Arata foarte.. glazutrate merele tale :))
    Am o sugestie ptr merele la cuptor. Daca le faci doar o scobitura si bagi nuca in mijloc in locul semintelor.. si apoi le bagi la cuptor ... sunt extraordinare.
    Incerca numa'
    Eu prima data am mancat asa ceva in tortul facut de fratwele meu. o minunatie ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Sakura, ideea ta e minunta. O vom pune cat de curand in aplicare.

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.