Sambata dimineata, dupa o scurta vizita in pod, sotul meu venit cu ideea unei excursii cu cortul, pe principiul: daca tot l-a descoperit, macar sa il folosim.
Noi nu mai fusesem cu cortul de cand eram foarte tineri si mergeam cu el la Costinesti. De atunci a stat bietul de el exilat in pod, unde a asteptat cuminte sa ne revina dorul de duca, de duca din aceea spontana, fara griji, fara asteptari, doar cu multa bucurie si pofta de viata. Dupa aproape 10 ani de cand a tot stat singurel in pod, a apucat in sfarsit sa ne cunoasca si copiii.
Bucuria lor a fost deplina. Atat au asteptat, sa zicem ca vrem sa mergem. Nici nu iesisem bine din pijamale, cand a venit el cu ideea, dar in mai putin de doua ore eram cu bagajele in masina, porniti spre aventura.
O vreme am zburat pe deasupra muntilor, in cautare de un loc pe masura asteptarilor
Evident, atunci cand am renuntat la zbor (si la masina), tot greul l-a dus tati, noi doar ne chicoteam si-l radeam pe la spate.
Am gasit un loc frumos, pe malul unui raulet linistit, unde am campat. Am gasit si niste vecini de cort tare draguti, care ne-au ajutat cu o pompa, ca altfel ne dadeam sufletul pana umflam salteaua. Dar nu doar pompa am primit, ci si un fundal sonor pana pe la 2 dimineata (asigurat de alti vecini), dar muzica a fost buna si bine venita. Iesind prima data cu fetele la cort, nu am indraznit sa ne izolam, ci ne-am oprit acolo unde am mai vazut cateva corturi.
Am prins si o ploita de vara, dar cortului i-a placut; s-a imbujorat si el si i-au revenit culorile.
Dimineata ne-am trezit in cort cu vreao 75 mai multi decat ne-am culcat. Toti ceilati aveau deja cafeaua bauta si luau micul dejun. Acesta era halvita unei anume fetite mai mari care o pusese intr-o hartiuta langa usa, nestiind ca in imprejurimi sunt o multime de pofticiosi si pofticioase. Dupa cum cred ca v-ati dat deja seama, ne-au invadat furnicile.
Apoi am pornit intr-o alergare usoara, nu ca sa scapam de ele, ci ca sa ne ventilam plamanii.
Ne-am masurat cu muntele.
Si am inotat alaturi de pestisori.
Apoi am aflat ca trebuie sa plecam acasa si am fost foarte dezamagite. Daca era dupa noi, acolo am fi stat pana pe 15 septembrie, daca nu si mai mult...
Dar avem promisiunea lui tati ca vom mai face asemenea iesiri. Momentan avem mai multe planuri decat zilele verii.
Voi ce v-ati propus sa faceti de Sf, Maria? Ne intalnim undeva?
Vai, ce iesire frumoasa si ce fetite fericite! Pana si furnicile au fost fericite :))
RăspundețiȘtergereDe Sf Maria ne intalnim la Sibiu, Alba Iulia sau Transfagarasan, pe undeva pe-acolo :))
Ce frumooos, ce frumos ca aveti curaj sda dormiti in cort...eu sunt mai fricoasa...dar as alerga dimineata cu voi in fiecare zi asa suntgeti de tonici si veseli! O saptamana minunata!
RăspundețiȘtergereIuliana, observ ca nici voi nu stati rau la capitolul planuri :)
RăspundețiȘtergereDin supărarea de la sfârșit, văd cât de bine v-ați simțit înainte!
RăspundețiȘtergereEu stau acasă și fac 2 prăjituri, iar pe 19 plec la Zărnești.
Anca, nu trebuie sa fii fricoasa. Sa stii ca noi am asteptat toata noaptea un pui de zombi (voi povesti despre ei curand), dar nu a aparut. :)))
RăspundețiȘtergereIuliana, ce harnicuta esti. Doua prajituri, suna tare delicios :)))
RăspundețiȘtergereFerice de voi! V-ati plimbat vara aceasta. anul viitor poate mergem impreuna. Pupici
RăspundețiȘtergereDa, ne-am plimbat un pic. Doamne-Doamne a tinut cu noi :)
RăspundețiȘtergereCe fericire pe voi şi cât de scumpe sunt fetiţele. Ultima fotografie îmi place enorm!
RăspundețiȘtergereBună treabă aţi făcut, şi pe mine mă bate-un gând să cumpăr un cort. Am însă o uşoară teamă, pe care am văzut că puţin, puţin ai simţit-o şi tu. Dar pe lângă alte corturi, ar fi mai uşor. La mine, problema cea mai mare este că nu ştiu cum s-ar descurca Mihai pe cărări de munte, cu vederea lui. Sigur, lui Mihnea i-ar plăcea enorm. Este ceva foarte inedit, pentru el şi gustă genul acesta de activităţi.
Pe 15 suntem tot aici, dar sâmbătă plecăm două săptămâni la mare. Voi mai veniţi?
Cea mică (mii de scuze, dar i-am uitat din nou numele!) este o dulceață! Și Paula, dar ei știu cum trebuie să îi zic... Paula sau Teodora, dacă nu greșesc, nu? Ei, în orice caz, sunt niște păpușele! Îmi place de Paula când se măsoară cu munții! E foarte drăguță!
RăspundețiȘtergereEu voi merge săptămâna care vine în tabără la Poiana Mărului, la Zărnești. Cred că va fi frumos!
Vă pup! Vacanță frumoasă în continuare, Loredana!
A fost o iesire pe cinste! Si noi am avut o experienta asemanatoare, acum 5 ani!Insa nu am rezistat decat o noapte in cort;terenul unde am campat, langa lacul Siriu era in panta si noaptea a f atat de rece, ca stateam mereu sa invelim copii;eu baiatul, intr-un cort si sotul, fetele,in altul!
RăspundețiȘtergereAsa ca l-am exilat in debara! Tu mi-ai facut pofta de iesit la munte... dar vara asta nu se mai poate!
Ce taaaare! Dac nu as simti ca ma sufoc in cort mi-ar placea si mie o astfel de excursie. Ma bucur tare mult ca v-ati distrat atat de fain! Poza cu fetele in rucsac este dementiala :D. Va pup! Vacanta placuta in continuare!
RăspundețiȘtergerece frumos!!! bravo voua! Vai,ce suparatele au fost fetele ...
RăspundețiȘtergeremi-ați luminat ziua și am numai zîmbete, zîmbete, zîmbete
RăspundețiȘtergereMihaela, concediu placut sa aveti!
RăspundețiȘtergereMaria, vacanta in continuare!
Nicol, si al nostru a avut yile mai bune, apoi a fost exilat in pod, dar acum l-am spalat si vrem sa il mai folosim.
RăspundețiȘtergereCatrinel, aia a fost si poza mea preferata.
RăspundețiȘtergereAna, ele sunt intotdeauna suparate cand se termina excursia. :)
Cella, pastreaza-te asa, cu zambete multe multe...