Traditionala inima de castane

          În toamna aceasta am reluat tradiţia familiei şi am făcut iar o inimă de castane. Noi de făcut facem mai des tot soiul de lucruri frumoase, doar că suntem un pic mai zgârciţi cu fotografiile. Ultima inimă pe care v-am arătat-o e aceasta. De atunci au trecut câţiva ani, dacă atunci o ţineam pe Georgia în braţe, că era bebeluşă, astăzi ne-a ajutat din plin, de aceea şi inima a fost un pic mai generoasă anul acesta.
          Inima am făcut-o relativ repede, am nimerit sub un castan foarte darnic din parcul mare, aşa că am avut de unde strânge. Deşi am adăugat un mesaj, Pune şi tu o castană!, doar trei temerari, un baiat cu cască de motociclist şi două fete au fost receptivi la el. Alţi trei, de data asta doi băieţi şi o fată, au mers un pic mai departe şi au pus şi ei în aplicare ideea, doar că în altă formă. În rest, toată lumea a venit şi s-a fotografiat cu ea. Chiar glumeam cu soţul, că am zis că mâine jumătate din cei ce "locuiesc" pe Facebook, vor zice că a lor e inimioara.

 

 

         Nu ştiu cum s-a întâmplat, că anul acesta tot fără aparat de fotografiat am plecat la drum, dar noroc că am reuşit să surprindem ceva şi cu telefonul, deşi nu e cea mai bună calitate posibil.

          Fetele s-au bucurat tare mult şi au strâns şi pentru acasă şi pentru la şcoală, din belşug.
          Eu mă bucur că am reuşit să ne bucurăm de inimioara noastră de castane şi anul acesta!
          O toamnă pe placul inimii voastre vă doresc!