Un dar floral

          Astăzi am primit un strop de bucurie de departe, tocmai din dulcele târg al Iaşului. Un buchet de flori ce a trecut munţii şi mi-a adus atâta bucurie, atâta seninătate, atâta emoţie. L-am primit de la un suflet cald de fată, un suflet care ştiu că se gândeşte la mine, deşi ne apropie doar cuvintele şi visele.  Uneori mă tot gândesc câţi oameni minunaţi cunosc fără şă îi ştiu în carne şi oase, dar poate nici nu e necesar. Important e că sufletele noastre se cunosc şi nu doar se cunosc, dar sunt şi receptive unele la altele.
          Anca, draga de ea, mi-a făcut o surpriză tare plăcută. Acum, mie ca mie, dar să vezi soţul ce ochi a făcut când s-a trezit la uşă cu un tip ferchezuit cu trandafiri în mână. S-a uitat atât de tăios că şi mesagerul a început să se bâlbâie. Acum, între noi vorbind, nu cred că pentru el e primul soţ pe care îl vede surprins că nevasta îi primeşte flori din altă parte...
          Acesta e buchetul împricinat, care a venit dintr-o căsuţă de poveste să poposească în altă căsuţă cu poveşti.

         Paula a fost cea mai curioasă şi mai dornică să ştie de unde avem florile.

        Mulţumesc mult, Anca, pentru gestul tău.
        Mulţumesc mult, fetelor dragi, pentru toate cuvintele vostre de încurajare, de îmbărbătare.   Pentru toate clipele pe care le rupeţi de la voi ca să mă sprijiniţi pe mine. Nici nu ştiţi cât de mult contează!
        Voi îmi faceţi  zilele mai senine!