Afară ... este soare cu dinţi. Din spatele perdelelor pare tare frumos.
Mă gândesc ... la o mulţime de lucruri, dar nu sunt în stare să mă apuc de nimic. Încă sunt într-o stare totală de letargie. Abia ieri, de dragul finutei mele, am iesit pentru prima dată din casă, după doua saptamani. Bine, mai iesisem si lunea trecuta, dar nu cred ca se pune, ca atunci ma externasem din spital. A fost mai mult o urcare si o coborare din masina, decât o iesire.
Invăţ ... ca există oameni deosebiţi lângă noi, trebuie doar să fiu cu inima un pic mai deschisă, mai receptivă. Niciodată nu m-am gândit că e infinit mai uşor să ajuţi decât să accepţi că ai nevoie de ajutor.
Sunt recunoscătoare pentru ... tot ce mi se întâmplă! (mai putin partea cu boala, recunosc ca nu am ajuns să fiu recunoscătoare pentru aşa ceva)
Din bucătărie ...din bucatariile altora vin acum bunatatile. Gratie unor gospodine deosebite de pe aici, de prin Zalău, vin si la noi tot felul de minunatii facute. Numai ca in ultima vreme am fost ca in povestea lui Creanga cu "muieti-s posmagii?" Pe langa faptul ca am mâncarea in bucatarie, imi trebuia adusa si langa mine, altfel când mă ridicam muream din nou şi tot aşa.
Cu ce sunt îmbrăcată ...cu haine din tinereţe :) Când slăbesti 9 kg in 2 luni iţi permiţi :) Glumesc, desigur... Prima dată când am început tratamentul hormonal am fost avertizată că voi respira şi mă voi îngrăşa. Deocamdată nu s-a întâmplat asta, dar încă nu ştiu la ce să mă aştept.
Citesc ... puţin, că ameţesc.
Vreau ... să vă mulţumesc fiecăreia în parte pentru fiecare gând bun pe care mi l-aţi spus, pentru toate încurajările pecare le-am primit. Voi aţi fost atât de dragute, iar eu nici măcar nu m-am învrednicit de un răspuns, deşi să ştiţi că v-am citit pe fiecare în parte, m-am bucurat pentru fiecare mesaj în parte. M-a întărit grija şi dragostea pe care am simţit-o dincolo de toate cuvintele. Din nefericire, după ultima postare, nu am mai fost în stare să mă adun, nu am mai reuşit să găsesc atât de uşor întrerupătorul prizei. Până acum fiecare perfuzie cu citostatice făcută a avut un cu totul alt efect asupra mea. Ultimul a fost cel mai devastator. Iar vestea că mai am încă 4 de făcut, când au credeam că le-am terminat, m-a dat total peste cap. Încă tot mai sper să se poată face altcumva. Sunt într-un punct în care cred că organismul nu va putea duce mai mult. Dar asta cred de peste 30 de ani şi despre suflet şi cu toate astea....
Ce mai mesteresc ... gaşca mea a făcut nişte coşuleţe parfumate superbe, foarte de sezon, sper să vi le arăt curând..
Ascult ... cum se joacă fetele de-a prinţesele.
În casa ... este curat şi ordonat, pentru ca sotul meu a fost foarte harnic.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... e să mă uit la olimpiada de iarnă, dar cu starea mea am cam ratat patinajul artistic :(
Mai participă la acest proiect:
O săptămână uşoară şi frumoasă să aveţi!
iti doresc sa ai multa rabdare si sa lasi totul sa treaca prin tine fara sa te impotrivesti, caci va trece
RăspundețiȘtergerenu trebuie sa te fortezi sa faci nimic daca tu nu simti asta
din pacate ultimile sedinte de chimio sunt cele mai grele, dar, repet vor trece, iar peste ceva vreme iti vei aduge doar vag aminte de cat de greu ti-a fost
concentreazate pe clipa de acum, ia totul pas cu pas, pt. o perioada renunta sa te mai gandesti la maine, canalizeaza-ti energia doar pe ziua de azi
trebuie sa faci abstractie de orice alceva; eu am ales singura sa-mi "suspend" existenta de dinainte si nici dupa aproape doi ani nu m-am intors complet la viata de dinainte, si poate in anumite privinte nu o voi face niciodata
stiu ca in situatia ta e mult mai dificil pt. ca ai fetitele, eu am avut "avantajul" ca nu aveam copii, dar in acelasi timp o aveam pe mama si coincidenta ca atunci cand eu eram internata pt. prima sedinta de chimio mama era internata in alt spital pt. a doua operatie dupa recidiva; asa ca a trebuit sa ma ocup de vindecarea mea si in acelasi timp sa fiu langa mama la nevoie, ea nestiind de problemele mele (i-am spus la cateva luni, dupa ce doctorii mi-au spus ca sunt bine)
Of, draga mea, multumesc pentru tot ceeace imi spui. Stiu ca sunt situatii mult mai grele decat ale mele, dar deocamdata ma rog sa am si eu puterea a depasi etapa asta.
RăspundețiȘtergereLoredana draga mea, mi-au dat lacrimile. Puiut frumos prin ce treci. Ma rog Domnului sa te intareasca si sa te faca sanatoasa. Te imbratisez:*
RăspundețiȘtergereMi-e greu să găsesc ceva potrivit de zis... ceva care să te aline, să te încurajeze, să te facă să te simţi mai bine... În acelaşi timp nu pot să trec pe aici fără să spun nimic şi să "închid uşa" în urma mea ca şi cum n-aş fi fost. Mă rog pentru tine să îţi dea Dumnezeu putere multă şi să te faci bine de tot şi apoi să priveşti în urmă la toate astea strict ca la o experienţă de viaţă. Mă rog la Dumnezeu să îi dea putere şi răbdare soţului tău şi tuturor celor dragi de lângă tine şi pe fetiţele tale să le ocrotească. Dacă va exista vreun moment în care să consideri că te pot ajuta cumva cu ceva nu ezita şi spune. Te îmbraţişez din toată inima! Aştept cu nerăbdare fiecare postare a ta să văd că eşti mai bine sau să ştiu ce mai faci... Vă pup pe toţi!
RăspundețiȘtergereȚin minte că odată am avut o boală care a fost cam așa; 1 săptămână la pat, una la școală, cu amețeli, și încă una la pat. 3 săptămâni consecutive.... După aceea nu am mai putut să depun efort (cu alergatul nu pra mă mai împac nici acum)... Sper să devii cât mai sănătoasă! Privește un film cu prințesicile și te vei înveseli, uitând pentru un timp de bolicică... Numai bine și vă pup!
RăspundețiȘtergereMi-e greu sa ma gandesc la tine asa indurerata.Boala asta a ta este ceva cumplit si nu pot accepta ca persoane dragi mie au asa ceva.Stii doar ca si eu vad nenumarate persoane care vin la mine cu speranta si sunt convinsa si ii conving si pe ei ca-i pot ajuta.Si se intampla! Dar stateam si analizam la un moment dat ca pentru cei dragi din jurul meu nu ma stiu comporta si am impresia ca tot ce as vrea sa fac parca nu-si gaseste rostul.Nu stiu daca ma intelegi , dar mama mea zicea ca-i fac chiar rau acum.Cand eram mica ii alinam orice durere doar prin simpla atingere.Discutam acest aspect si cu prietenul meu Octavian Rusu , care si el in calitate de medic , in fata celor apropiati se simte neputincios.
RăspundețiȘtergereStiu ca etapele pe care le ai cu chimioterapia sunt grele , dar stiu cum povesteste o pacienta de-a mea care a invins boala acum 20 de ani : " acum am uitat tot si multumesc la Dumnezeu ca m-a ajutat!" Ca dupa rau vine bine si asta se stie , dar mai stiu ca asteptarea pentru cei in cauza e prea lunga. Timpul se decomprima si nimic nu ne consoleaza si trebuie sa asteptam cu mult greu sa vina din nou starea de bine. Eu stiu ca vine starea de bine si la tine dar sufar cand te vad chinuita acum. Scriu acum dar parca nu sunt eu si nu ma pot exprima. Si pe mine a ajuns sa ma supere incurajarile de genul "las' ca trece!" Dar din fericire asa e.Te pup si sper sa mai vedem aici si alte postari cu "din ce in ce mai bine"
Draga mea, iti trimitem imbratisari si putere.
RăspundețiȘtergereProbabil cuvintele au cu totul alt sens acum, dar asa cum ai zis puteri nebanuite stau in special intr-o mama.
Sper din toata inima ca ce a fost mai greu a trecut. Te pup si multa multa sanatate!
Am citit tot ce ai scris dar nu stiu daca pot gasi cuvintele potrivite. Nu pot scrie decat ca ma rog sa te ajute Dumnezeu sa depasesti momentele astea grele, sa te intareasca si sa iti dea putere.
RăspundețiȘtergereDraga mea prietena draga. Cuvintele tale m-au facut sa te simt aproape...desi sunt neputincioasa ca nu te pot ajuta. Dumnezeu te iubeste mult...sa nu uiti. Si eu ....as vrea sa-midai o parte din durere ca sa iti vina mai usor. Fetele le pupa pe printesele tale. Putere. Te imbratisez cu drag
RăspundețiȘtergereDraga mea,
RăspundețiȘtergereToate trec si va fi bine. Tu esti o luptatoare, de cand te stiu.
Te imbratisez!
Stefi
O sa vin sa te vizitez ca sa ma apuce invidia ca tu esti slaba si eu tot grasa.
Tu esti calma, dar eu sunt furioasa...furioasa pe soarta...de ce tocmai tu? Noi eram cele "rele, egoiste si invidioase" ....
RăspundețiȘtergereStii ca te iubesc, nu?
Draga Loredana, am citit din scrierile precedente ca esticea care lupti si la care eu nu am avut curajul sa iti scriu, nu am stiut ce sa scriu, m-am intristat si m-am blocat... voi tine rugaciuni pentru tine si familia ta, fii tare si nu inceta sa rapandesti dragoste, idei, ganduri bune celor ce te iubesc!!!
RăspundețiȘtergereCu toata dragostea
Liuba
Scumpa si draga mea, abia acum am citit postarea asta si apoi pe cea anterioara si am descoperit prin ce treci. Sunt fara cuvinte, dar imi inalt inima si rugaciunea catre Cer si ma rog si o sa ma rog de acum inainte sa te faci bine si, mai ales sa ai curaj. Tu stii ca o sa te faci bine, asa ca lasa deoparte alt fel de ganduri. Maicuta Domnului e puternica si nu te lasa la greu. Stiu ca ai primit deja o gramada de sfaturi, dar imi permit si eu unul: tatal meu care a avut si el cancer a inceput lupta prin a renunta total la carne. Te sarut si te imbratisez cu mare drag si sper sa simti ca suntem multi care te iubim.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ai revenit!
RăspundețiȘtergereDraga mea, aş vrea să adun toată puterea lumii şi să o trimit să-ţi facă însănătoşirea cât mai rapidă şi mai uşoară. Timid, am scris astăzi câteva rânduri, în încercarea de a aduna cât mai multe rugăciuni şi gânduri bune trimise spre tine. Sper din suflet să nu fi greşit cumva şi să-ţi fie de ajutor!
RăspundețiȘtergereLoredana, am ramas fara cuvinte :( Te imbratisez cu drag si iti trimit numai ganduri bune! Iti doresc multa putere si sa treci cu bine de aceasta incercare. Pupici!
RăspundețiȘtergereMa gandesc foarte des la tine, la noi, femeile, la multe pe care le percep altfel in ultima vreme...
RăspundețiȘtergereStiu ca vei avea putere sa lupti si sa treci peste toate astea, doar ca acum probabil e atat de greu...
Esti in gandurile si rugaciunile mele. Te imbratisez.
Te imbratisez si te port in slabele mele rugaciuni! Domnul sa te intareasca si sa-ti dea vindecare!
RăspundețiȘtergereLoredana, sa auda Dumnezeu micile noastre rugaciuni! Suntem multi alaturi de tine cu gandul bun si sa avem nadejde ca asta poate fi doar o lectie din care mai tarziu vei vedea invatamintele! Dumnezeu nu ne da nimic din ce nu putem duce si mai ales nu o face niciodata fara dragoste, chiar daca pe moment nu simtim asta! Intarire, draga mea, si iarta cuvintele sarace...
RăspundețiȘtergereLoredana, azi te salut cald de mult mai de aproape, se pare ca fb este prea mare pentru asa intalniri, sa ai o saptamana buna!
RăspundețiȘtergereCuraj ! Am citit de sucul de grau verde si de orz verde. Sunt sigura ca ti-ar face bine . Te imbratisez cu nadejde.
RăspundețiȘtergereMultumesc mult, fete frumoase si degrab saritoare. Va imbratisez strans.
RăspundețiȘtergere