marți, 9 septembrie 2014

Toamna noastră cea de toate zilele

Aşa cum am mai spus de-atâtea ori, iubesc toamna.
Aproape pătimaş... da, ştiu, sună ciudat, dar aşa e.
O aştept cu emoţie, cu bucurie, cu nerăbdare, cu vise, cu jocuri, cu planuri...
Însă nu fără teamă. 
De câte ori vorbesc de ea, mă cutremur.
Mi-am amintit că acum 5 toamne am scris un articol despre tot ce a însemnat toamna pentru mine, despre toate toamnele care au venit, au plecat şi m-au marcat definitiv. La câteva zile după ce am scris postarea aceea am aflat că voi fi din nou mamă. Tot toamna.
De atunci toamna mi-a mai luat câţiva oameni dragi şi tot atâtea bucăţi din inimă, mi-a adus alţii în cale, mi-a dat bucuria de a-mi duce prima dată la şcoală puştoaica cu ghiozdanul în spate.
Anul trecut, în ultimele zile de toamnă făceam biopsia care avea să-mi aducă un diagnostic cumplit.
Anul ăsta, în primele ei zile,  am început radioterapia, dar nu pot scăpa de sentimentul că nu acesta va fi evenimentul marcant.
Deocamdată însă... niciodată toamna nu fu mai frumoasă... dacă ar fi să citez un poet preferat.
 E  toamnă caldă, aurie, cu o lumină mierie, ca toate toamnele din amintirea mea.
O  toamnă în care am fost deja cu cortul, deşi l-am plimbat toată vara cu noi, dar vremea a fost prea capricioasă pentru a-l folosi; am făcut câteva expediţii prin chei cunoscute şi prin altele despre care nici nu ştiam că există, dar care m-au subjugat cu farmecul lor; am cules ghinde şi am pregătit ghiozdănelele.
Astăzi am fost prin piaţă şi nu mă mai săturam de privit perele, strugurii, prunele, roşiile, gogoşarii, vinetele, conopida, crizantemele...
 Am cumpărat însă doar struguri, prune, pepene, pe care nu l-am decorat chiar aşa, ci aproape...
dar dacă vă face cu ochiul farfuria asta apetisantă, puteţi vedea aici alte câteva decoruri numai potrivite pentru bunătăţile de pe masă.

După ce termin de scris voi merge la şcoala fetiţei pentru a mai pune una alta la punct prin clasă (de fapt, doar soţul pune, eu doar dau indicaţii) şi pentru a o cunoaşte pe noua doamnă  învăţătoare, pentru că da, toamna asta ne-a adus şi o învăţătoare nouă.
Şi e abia începutul...
Toamna voastră ce-a adus?

12 comentarii:

  1. Si eu am fost o mireasa "tomnatica" si-mi place toamna la nebunie.
    Te pup!
    Vera.

    RăspundețiȘtergere
  2. Gand la gand- cu bucurie, draga Loredana! :) Tu exprimi mai multe decat mine, dar simtim cam la fel...

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu nu iubesc toamna... Daca stau bine si ma gandesc imi place tare mult, dar nu ma pot bucura cu totul de ea caci e semnul ca vine iarna, pe care aproape o urasc. Frigul ma scoate din minti.
    Toamna ne-a adus bucate in camara si multe emotii caci pentru prima data Andrei va pune ghiozdanelul in spate in calitate de scolar. :)
    Sa ai o toamna frumoasa si linistita... fara evenimente triste! Va pup!

    RăspundețiȘtergere
  4. Andreea Ileana, da, gand la gand cu bucurie, cum bine spui. Sa ai o toamna frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Catrinel, bafta multa Andreiutului la scoala. Va pup!

    RăspundețiȘtergere
  6. Și eu sunt iubitoare de toamnă dar fără evenimente neplăcute. Sper din suflet ca și tu să ai în toamna asta numai bucurii! De-alea mari! Pup!

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc mult de gandul bun, Marilena. Sa dea Domnul sa fie asa!

    RăspundețiȘtergere
  8. Evenimentul deosebit al acestei toamne va fi reinceperea anului scolar, cu bataile de cap aferente.
    Te pup!
    Stefi

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi place de tine ca esti optimista :))))))))))))))))
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  10. Realista se zice :)
    Te pup, iubito!
    Stefi

    RăspundețiȘtergere
  11. Si mie imi place toamna tare tare de fapt numai septembrie si octombrie. Mama mea spune ca tot timpul roata se intoarce si daca anul trecut ai primit asa o veste aiurea, acum sper si asa trebuie sa-ti fie numai lapte si miere:* pentru tine, pentru voi. Un inceput de an scolar minunat pentru tine si fete:*

    RăspundețiȘtergere

Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.