Si totusi, vine toamna

Şi totuşi, vine toamna
Şi tu o ştii  şi  o îngâni...



Cojoacele n-au coborât din poduri
Iubirile n-au coborât din vis,
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le muşca e încă interzis.

Versurile astea sunt splendide, pur şi simplu. Sunt perfecte. Îmi amintesc, o dată în plus, de ce m-am îndrăgostit de poezia lui Păunescu, încă de când eram în clasa a IV-a. Ştiu şi acum prima poezie pe care am învăţaţ-o şi care mi-a mers la inima. Se numeşte Pământului şi vai cât suflet am mai pus recitând-o.
Şi totuşi, vine toamna... Simţiţi?