Invitatie la sezatoare

            Pentru doamnele si domnitele din Cluj, dar nu numai, pasionate de tot ce inseamna lucru de mana, am gasit o invitatie la o şezătoare initiată de Muzeul Etnografic.
            Mie recunosc că mi-a plăcut tare mult imaginea de pe afis cu tânăra ţărăncuţă care îşi ia firul direct din oiţă şi împleteşte din el un covoraş/brâu/preş cu modele tradiţionale. Mi s-a părut suficient de amuzantă încât să-mi stârnească interesul.

               Când eram copiliţă, cam tot aşa cum sunt fetele mele acum, mergeam la şezătoare, la clacă în sat cu bunica mea. Ei bine, ea era cea harnică, eu eram mai mult un copil de gheme. Seara, mai ales în serile de iarnă, dar şi ziua uneori de după prânz şi până pe-nserate, se adunau femeile şi lucrau. Pe vremea aceea se torcea, se depăna, se împletea mult în special ciorapi de lână, diverse vestuţe sau ilice cum le spuneam noi când eram mici. 
               Am foarte multe amintiri de la asemenea şezători, unele învăluită într-o atmosferă aparte, că pe atunci nu erau în toate serile curent electric, ci stăteam mai mult la lumina lămpilor şi a flăcărilor din plitele pe care coceam mere sau cartofi copţi. 
                Sper să apuc să fac şi eu un drum pănă acolo sămbătă. Chiar sunt curioasă câtă lume mai este interesată de ideea de şezătoare...