Briose de toamna

          Reteta aceasta nu e neapărat de toamnă, e reţeta mea clasică de brioşe, pe care le fac în orice anotimp şi-n orice timp. E o reţetă simplă, gustoasă, uşor de făcut. E o reţetă pentru începătoare, dacă vreţi, nu foarte sofisticată, dar cu succes garantat. Dar pentru că nu am poze la ele, că brioşele mele se termină, de regulă, cu mult înainte de a apuca să aduc aparatul în bucătărie, iar pe net am găsit nişte brioşe foarte frumos aranjate în ton  cu anotimpul, şi pentru că eu oricum nu prea le ornez pe ale mele, m-am decis să ataşez atributul acesta, de toamnă, brioşelor mele cele de toate anotimpurile, lunile şi zilele anului.

          Ingrediente: 400 g iaurt, 4 ouă, 400 g făină, 200 g zahăr, 200 ml ulei, 1 linguriţă praf de copt, zeama de la o lămâie, 2 linguri miere lichidă nu zaharisită, 100 g nucă tăiată bucăţi mici, opţional: 1 lingură de cacao, nucă de cocos de diferite culori.
         Preparare: Se amestecă bine cu mixerul gălbenuşurile cu zahărul, apoi se adaugă iaurtul. Se încorporează uleiul puţin câte puţin, apoi mierea şi se amestecă uşor cu un tel. Separat se bat albuşurile spumă şi se amdaugă peste compoziţia din gălbenuşuri. Se amestecă până se omogenizează compoziţia. Peste ea se adaugă făina şi praful de copt stins cu zeama de lămâie, şi bucăţile de nucă  tăiate foarte fin.  Compoziţia se poate împărţi în două părţi, în una dintre ele adăugându-se cacao. Se pregătesc formele de brioşe şi se toarnă compoziţia în ele. Se pun în cuptorul preîncălzit şi se coc. Eu fac întotdeauna testul cu scobitoarea să văd dacă sunt gata. La final se pot pudra pu zahăr pudră sau se pot presăra cu nucă de cocos.
          Sunt delicioase!
          Pentru reţeta din fotografie aveţi nevoie, în plus, de biscuiţi oreo (am observat că e o adevărată manie cu biscuţii aceştia, se pun în tot felul de dulciuri, în combinaţii care de care mai trăsnite, se adaugă în ciocolată, în gogoşi, în îngheţată, în torturi, peste tot, prin urmare nu puteau lipsi nici din brioşe),  frişcă, puţin colorant alimentar sau un pic de şofran pentru galben, şi de multă îndemânare.
          Reţeta aceasta pleacă din căsuţa mea şi este trimisă spre Alexandrina, gazda înbrăţişărilor virtuale, cu o cu dedicaţie pentru Vicky, cu toată părerea mea de rău că atunci când a găzduit ea parada, timpul nu a fost atât de darnic cu mine.
         Să aveţi poftă!