În Munții Rodnei ninge greu, tăcut -
zăpada cade jos cu dușmănie;
zăpada cade jos cu dușmănie;
ninsoare cum e asta n-am văzut,
din vremea cândningea-n copilărie!
Pun lemnele pe foc deși nu-i frig -
mi-e frică ănsă focul că se stinge,
și-mi vine, din senin, așa să strig,
dar strigătul îngheață-n gât.
Și ninge.
„Ninge”, de Lucian Valea.
Mai multe gânduri de-ale mele din această perioadă găsiți aici, pe blogul nou, dar și aici sau aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu