marți, 29 iunie 2010

La multi ani de Sf. Apostoli!


Potrivit statisticilor, astazi, de Sf. Apostoli Petru si Pavel, o jumatate de milion de romani isi sarbatoreste ziua numelui.
Le urez tuturor celor sarbatoriti, care poarta numele de Petru, Petrica, Petruta, Petronela, Paul, Paula, Pavel un sincer La multi ani din toata inima!
Printre ei se numara si pustoaica mea cu ochi albastri, Paula.
La multi ani, iubita mamei, sa cresti mare!

luni, 28 iunie 2010

o bijuterie de film

In ultima vreme in casa noastra televizorul, atunci cand e deschis, sta numai pe Minimax. Noroc ca astia sunt buni la suflet si grijulii cu nevoile parintilor si nu mai transmit de la ora 20. Asa ca mai apucam si noi sa vedem din cand in cand cate o stire. Nu ca ar merita in ultima vreme stirile sa fie vazute, dar pentru buna noastra pastrare in limitele normalitatii ca oameni cat de cat conectati la realitatile societatii, e absolut necesar.
Iar din cand in cand pe langa stiri mai apucam sa vedem si cate un filmulet sau o emisiune buna. Bine ca In gura presei si Garantat 100% se dau si in reluare.
Eu, sincer vorbind, decat sa vad emisiuni din astea de scandal sau in care invitatii se fac de ras tot timpul, de mi-e mie rusine de rusinea lor(dar lor nu) prefer sa vad pentru a 15-a oara un episod din Prietenii tai.
Eu seriale nu prea urmaresc, decat foarte putine. Imi place acum Anatomia lui Grey, mi se pare un serial foarte bun, pe care il urmaresc cu placere.
Anul trecut urmaream un serial rusesc, Foc si Gheata, un serial despre patinaj in care jucau patinatori mari ai Rusiei, era o adevarata placere sa ii urmaresti. Mai ales ca mie imi place patinajul artistic foarte mult, a fost o relaxare si o incantare sa vad filmuletul acela. Cine spune ca doar latinii sunt pasionali si vulcanici se vede ca nu a cunoscut sufletul slav. Numai ca se difuza la o ora mai putin accesibila, era pe la 14, cam asa ceva, ora la care mai toata lumea e la serviciu.
Am vazut chiar si un serial turcesc. 1001 de nopti.Nu l-am vazut chiar tot, dar am prins esentialul. Imi placea respectul pe care si-l acordau sotii intre ei.
E frumos si interesant sa vezi filme bine facute despre cultura si traditiile unor tari care altfel nu ne sunt accesibile.
Acum am descoperit un serial coreean, Giuvaerul Palatului. E un film deosebit, transmis de TVR1, pe la 7 seara. Acum orarul e dat peste cap din cauza fotbalului. Dar e un film care merita vazut. E facut frumos ca o bijuterie bine lucrata, ca o opera de arta. e un film despre traditia, cultura si obiceiurile vechi coreene. Mai ales in prima parte a filmului, personajul principal (care am inteles ca a trait in realitate si a fost prima femeie medic din istoria Corerei) lucra la bucataria regala, si era o placere sa vezi cate condimente foloseau in pregatirea bucatelor, ce tehnici de lucru aveau si cum foloseau diferite alimente. Mie mi-a placut filmul. Chiar daca mai pierd cate un episod, pe mine nu ma intereseaza intriga neaparat, ci modul in care este prezentata cultura si traditia coreeana. Eu sunt deja fascinata.

sâmbătă, 26 iunie 2010

cum am scapat eu...

Cum am scapat eu fara sa fiu mancata.
Varianta Paulei:
"Tati a spus ca ma mananca. Si pe mine si pe Georgia. Dar pe tine nu te manaca, ca asteapta sa ii faci si alte fetite pe care sa le manance!"

vineri, 25 iunie 2010

o poveste cu broscute

Avem de cateva zile doua broscute testoase aduse de tati de la mare. Noi am mai avut o broscuta asa ca ne plac broscutele si chiar ii duceam dorul uneia. Asa ca ne-am bucurat mult cand le-am vazut umbland prin casa. In special Paula s-a bucurat tare mult. Si pentru ca doua broscute erau cam mult pentru noi, care si asa facem casa plina, am dat una vecinutei noastre.
Ieri, broscuta data a fost un pic cam agitata. Nu stiam ce este cu ea de umbla prin toata casa si numai nu isi gaseste locul, dar am aflat destul de repede, dupa ce a fost pusa intr-un acvariu cu nisip si s-a mai linistit un pic, a facut doua oute. Eu pana ieri nu am vazut niciodata oute de broasca. Acum am vazut si asta.
Va amintiti cantecelul acela: Omleta din oua de broasca testoasa, e alba, e moale si foarte pufoasa... Glumesc... Ne-am limitat doar la cantec. Outele sunt in siguranta. Desi habar nu avem ce sa facem cu ele, ca nu prea vad cum ar iesi puiuti din ele in conditiile in care broscutele nu sunt in natura.

luni, 21 iunie 2010

revenire

A fost foarte cald si am fugit din oras.
De fapt am fugit din alte motive. Ne-a lasat tati singurele, asa ca ne-am hotarat sa nu stam acasa si sa ne mutam cu toate dupa noi la bunici. Acolo a fost destul de bine, chiar foarte bine, daca facem abstractie de ultima saptamana cand bunicul, bunica si nepotica au fost internati cu totii. Au stat toata familia in aceeasi rezerva, iar fiimea a decretat chiar ca spitalul e cel mai frumos din lume. Rar mi-a fost dat sa vad un copil atat de fericit ca e in spital. Ca sa suporte mai usor perfuziile a inventat chiar o poveste prin care dadea apa la fluturasul din manuta. Dar in tot raul a fost si un bine, deoarece optimista mea pustoaica si-a facut o prietena asistenta. Si, bineinteles, a venit foarte fericita acasa ca pana acum nu avea prietena asistenta.
Acum suntem in sfarsit si noi acasa.
Dar, cum noi suntem (dupa definitia Paulei) o familie de furnicute pupatoare si foarte plimbarete, nu va dura mult pana ne vom face din nou bagajele.

sâmbătă, 15 mai 2010

o saptamana speciala

Pentru noi saptamana care a trecut a fost una speciala. Pentru ca frumusica noastra cea mare a implinit 5 ani. Si chiar daca aniversarea mult asteptata a sosit la pachet cu o amigdalita de toata frumusetea, cu febra, puroi in gat si toate celelalte, tot ne-am distrat, chiar daca mai moderat decat preconizasem.
A fost o saptamana cu doua aniversari. Avem o fetita de o luna, scuze deja de 5 saptamani, si o fetita de 5 ani.
Ea a implinit 5 ani de viata, de bucurii si mereu noi descoperiri, noi am implinit 5 ani de cand nu incetam sa ne minunam ca suntem parinti, ca puii astia mici si isteti de inger care sunt in casa noastra sunt cu adevarat ai nostri.
Asa ca am sarbatorit cum se cuvine, cu tortulet cu capsune, ci bicicleta la care a ravnit primita cadou si cu prieteni pe langa noi.

miercuri, 5 mai 2010

De ziua ta...

Astăzi e ziua bărbaţilor.
Nu ştiu daca e oficial sau nu, nici nu ma prea interesează să fiu foarte sinceră. Eu nu am nevoie de o zi oficială pentru a+mi sărbători bărbatul din casă, nici de o zi specială pentru mine, nici pentru dragostea dintre noi, deşi îmi plac oarecum zilele astea, mai ales că vin la pachet cu flori şi ciocolată.
Ziua de 5 mai a fost aleasă pentru a ne sărbători bărbaţii din viaţa noastră, mai mult de către o firmă producătoare de bere, din câte ştiu eu.
Soţul meu nu bea bere, decât foarte rar. El nu bea alcool în general, nici nu fumează, nici nu are prea multe preocupări tipic bărbăteşti de genul mers la pescuit, turat motoare sau jucat fotbal cu gaşca de băieţi. Şi cu toate astea e un bărbat adevărat. Cel mai bun pe care eu îl cunosc.

Pentru că mă iubeşti cu aceeaşi pasiune ca acum 10 ani, pentru că mi-ai acceptat raspunsul meu ciudat cînd tu stăteai îngenunchiat in faţa mânăstirii Curtea de Argeş, pentru că nu te sfieşti să scrii poezii dar nici să stai cocoţat să ştergi geamuri, pentru că ştii să scrii te iubesc din flori de salcâm pe covorul din cameră, pentru că nu te-ai supărat că ţi-am aruncat inelul în mare, pentru cele 5 minute (da, îţi recunosc oficial supremaţia) în care gandeşti mai repede ca mine, pentru cele două fetiţe superbe pe care mi le-ai dăruit şi pentru toate momentele extraordinare pe care le petrecem împreună, pentru toate astea şi pentru multe altele pe care mă sfiesc să le scriu ( nu vreau să roşească tastatura) îţi spun La mulţi ani, soţul meu!

vineri, 30 aprilie 2010

frumusetea lui aprilie

Desi a trecut repede, aprilie ramane pentru noi o luna foarte frumoasa, care ne-a adus multe bucurii.


duminică, 25 aprilie 2010

...de duminica

Dimineata de duminica. nu una obisnuita ci prima duminica a noastra, acasa, cu doua fetite. dimineata cu miros de lapte. cu miros de bebelus. cu miros de panselute proaspat plantate in fata casei si de pamant reavan.
dimineata cu trei fete singurele, cu tata plecat sa fotografieze mirese, cum spune Paula. dimineata cu tot felul de desene. si cu telefoane primite.
dimineata cu timp mult petrecut langa patut si promisiunea ca voi rezerva timp si pentru colindatul pe net.
dimineata cu capsuni, cu tort si cu mult alint.
dimineata cu dragoste si ciocolata.
dimineata cu bucurie, cu joc si veselie si fericirea de a-mi vedea visul cu ochii larg deschisi...

marți, 20 aprilie 2010

Tradiţie în familie


Ieri, în ziua în care am împlinit 7 ani jumătate de la căsătorie, am adus-o acasă pe Georgia Sebastiana. E un îngeraş mic de copil, numai un picuţ de fată, nici ce ţine bine în braţe nu avem. Deocamdată.
Deşi s-a născut oricum destul de micuţă, a mai şi scăzut un picuţ în greutate. Ne-am externat la 2360 de grame, la fel ca şi cu Paula. Am zis că facem o tradiţie din a ieşi din spital cu această greutate. Exact aceeaşi greutate a avut şi Paula în ziua externării şi tot 46 de cm ca şi mezina. Numai că la Paula am stat mult mai mult în spital până a făcut greutatea respectivă, ea născându-se şi mai suplă. Se pare că aşa e modelul în familia noastră, de fetiţe micuţe şi firave. Dar creştem noi mari...
Deocamdată e tare cuminţică, doarme şi papă sânuleţ toată ziua. Iar prima noapte a trecut uşor, fără peripeţii.
Paula e foarte încântată de surioara ei, mai ales că a primit un cadou frumos de la ea, pe care i l-a adus de bun venit. Şi ea i-a pregătit împreună cu tati pătuţul şi a venit după noi la maternitate. Era foarte încântată că venim acasă cu surioara ei şi nu mai trebuie să vină doar puţin în vizită la spital.Toată ziua a mângâiat-o şi a stat pe lângă ea. Trebuie să fiu mereu cu ochii pe ele.
Deocamdată e linişte în casă aşa că mă duc şi eu lângă puiuţul meu să profit cât încă se mai poate...

luni, 19 aprilie 2010

apartenenţă

Îţi dai seama că eşti din Cluj dacă...

1. ...te-ai săturat să vezi statuia lui Matei Corvin acoperită de schele;
2. ...nu știi care sunt străzile Bolyai Janos, Hermann Oberth sau I.C. Brătianu, deși treci zilnic pe ele; numești strada I.M. Klein – strada cu Bulgakovu’ și Iuliu Maniu – strada în oglindă;
3. ...ajungi mai repede la Viena decât la București;
4. ...faci diferența dintre Nico și Big Apple;
5. ...știi de ce a ars de fapt Janis Stuf;
6. ...ai trăit experiența șaselui de dimineață;
7. ...te-ai enervat când ai văzut „noua” Piață a Unirii;
8. ...știi înjura la fel de bine, atât în română, cât și în maghiară;
9. ...numești Bucureștiul „Lamitici” ;
10. ...știi cine își dă întâlnire noaptea în Parcul Mare și în Pădurea Hoia-Baciu;
11. ...știi tot felul de povești ciudate despre catacombele din Piața Unirii, Anna Báthory, sau casele de toleranță de pe actuala stradă Dragalina;
12. ...trăiești într-un oraș cosmopolit: tramvaiele sunt nemțești, autobuzele franțuzești etc.;
13. ...ai auzit de locuri precum Someșul Rece, Șuncuiuș, Poiana Zânelor;
14. ...asculți „Radio Impuls” de dimineață;
15. ...faci diferența dintre moți și mocani;
16. ...știi ce este un mitic și un sudist;
17. ...te întâlnești cu prietenii „la clopot” sau „la coada calului”;
18. ...îți duci prietenii străini în Janis;
19. ...când vrei să-ți faci abonament pe transportul în comun, ai nevoie de poză, bani (mărunți!), și mult timp la dispoziție;
20. ...eviți mașinile cu numerele IF, IL, MH, DB și știi că toate mașinile cu număr de București sunt, de fapt, luate în leasing;
21. ...respecți așa cum se cuvine o Varză á la Cluj, o sticlă de Ursus și un Vargabéles;
22. ...te întrebi de ce e orașul atât de aglomerat la ora la care oamenii ar trebui să fie la serviciu;
23. ...habar n-ai de ce pe dealul care oferă cea mai mare vizibilitate din oraș e o cruce imensă;
24. ...știi cine au fost Lulu, Ionică şi Generalu și apariția unui individ îmbrăcat din cap până-n picioare în culori fosforescente nu te mai surprinde;
25. ...numele a peste jumătate dintre colegii tăi de clasă se termina în „-an”;
26. ...știi ce înseamnă lucicoș, a duhăni, fercheș, mintenaș și a țuca;
27. ...când erai mic, te dădeai în „hintă”, trăgeai linii drepte cu un „liniar” și jucai mâță fără să știi ce-i aia „leapșă”;
28. ...recunoști „boactării” înainte să se suie în troleibuz;
29. ...ești student la / ai absolvit / predai la / lucrezi pentru / ai avut cel puțin de câteva ori în viață de-a face cu Universitatea Babeș-Bolyai;
30. ...știi că Piezișa nu e o stradă, e o atitudine;
...faci diferența dintre „servus” și „servustoc”, știi ce înseamnă „Szia!”și te uiți ciudat dacă cineva te salută cu „Bună!”;
31. ...ai fost cel puțin o dată la băut pe Cetățuie;
32. ...90% din călătorii de pe autobuz au peste dublul vârstei tale;
33. ..știi ce este kürtős kalács și chiar îți place;
34. ...ai fost pe platoul Sălii Sporturilor, la Festivalul Berii;
35. ...știi cel puțin 5 moduri de ajunge din Piața Avram Iancu în Piața Păcii;
36. ...ești convins că Clujul e cel mai „fain” oraș din țară și ai spus cel puțin o dată că ar trebui să fie capitala României;
37. ...îți amintești de când s-a schimbat traseul șaptelui și de toți cei care încurcau troleibuzele;
38. ...toate locurile au pentru tine două silabe: Memo, Doro, Cetă, Inso, Matei;
39. …știi că U e mai mult decât o literă din alfabet;
40. ...te întrebi zilnic dacă avionul ăsta o să aterizeze în capăt pe Dorobanților;
41. ...„îți iei palme” dacă trimiți o fată pe Calea Turzii;
42. ...știi că Avram, Matei și Mihai nu sunt simple nume;
43. ...folosești „no” și „ioi” ca semne de punctuație;
44. ...ai mâncat cel puțin o dată pită cu unsoare și ceapă în baruri;
45. ...când spui de unde ești, lumea te întreabă de Funar;
46. ...cunoști locuri precum B-dul Petru Groza, Str. 6 Martie, Piața Libertății sau Parcul Engels;
47. ...ai colegi „de facultă”, cu care ai cursuri „pe 8”;
48. ...România de dincolo de Apahida are pentru tine o existență mai mult teoretică;
49. ...toate mărcile par a începe cu „ Napo ” sau a se termina în „de Cluj”;
50. ...ai murit de râs când ai auzit primele 3 reclame de la ERDEESH și restu' ți s-au părut comerciale;
51. ...rostești „oa” într-un singur sunet;
52. ...îți amintești când Diesel era singurul bar nou din centru, iar Metro singurul magazin mare de lângă oraș;
53. ...asculți Paprika Radio, chiar dacă nu știi ungurește;
54. ...știi că Bulgaria nu e o țară, Observatorul nu-i observator, Irisul nu-i neapărat o parte a ochiului, Bună Ziua e mai mult decât un salut, Dâmbul nu-i un dâmb oarecare, Chios nu e o insulă din Grecia, iar Borhanci nu-i un nume de țigan;
55. ...ai șezut vreodată pe o bancă „tricoloră”;
56. ...cel puțin o treime din oraș se află în spate la Sora;
57. ...schimbi avioanele la Budapesta;
58. ...folosești denumiri prescurtate – BCU, UBB, FSEGA și te aștepți ca toată lumea să știe ce înseamnă;
59. ...mergi la Tarnița ca la piscină, numa’ că mai off-road;
60. ...ai auzit de Rozi și de Rabă și-ți pare rău că nu mai sunt la televizor;
61. ...nu ești surprins când cineva îți spune că locuiește „în groapă”;
62. ...dacă ştii că la tăţi ni-i greu ;)

vineri, 9 aprilie 2010

3 + 1

Salutari tuturor!
Azi la ora 13.00 a deschis mai intai gurita si apoi ochii Georgia Sebastiana.
Supla - doar 2,300 - dar plina de viata.
Mama e la terapie intensiva dupa cezariana.
Pupici multi tuturor!!!!!!!
Yupiiiii.....

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Hristos a inviat!


Ziua Invierii, sa ne luminam, popoare,
Pastile Domnului, Pastile!
Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cantam cantare de biruinta.

Va doresc tuturor un Paste fericit alaturi de familiile voastre si de toti cei dragi! Fie ca sufletele vostre sa pastreze Sfanta lumina a Invierii Domnului cat mai mult timp!

Pregatiri de sarbatoare

Anul acesta nu am facut exagerat de multe, dar tot nu am putut sta linistiti stiind ca vin Srabatorile. Macar asa un pic, in limita bunului simt, tot am incercat sa ne primenim casa. Mai ales ca Paula e foarte incantata ca vine Pastile si canta toata ziua cantecele inventate de ea pentrru Paste. Asa ca nu am vrut sa o dezamagesc, in plus mi-am amimtit cu cata nerabdare asteptam si eu Pastele cand eram copil.
Asa ca am implicat-o in mai tot ce am facut, iar ea ne-a ajutat nespus de incantata.
joi seara am vopsit ouale de Paste impreuna. Le-am ales de la bunica conform unui ritual pe care il respect de pe vremea copilariei mele, sa fie ascutite , sa putem castiga competitia de ciocnit si cat mai ciudatele cu putinta.
Din dorinta de a fi cat mai naturale le-am facut cu coji de ceapa pe care mi le-am adunat chiar eu. Dar cred ca am facut prea concentrat amestecul ca au iesit mai mult negre decat rosii. Noroc ca am cumparat ceva actibilduri cu scena Invierii si unele cu animalute vesele pentru copii si le-am schimbat putin aspectul.
Acu merg sa ne apucam amandoua de pascauta cu branza dulce si stafide. Sper sa nu avem surprize si sa ne iasa totul bine de data asta.
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.