V-am povestit că duminica trecută am fost în Oraşul Lampioanelor şi vă rămăsesem datoare cu pozele.
Să stiţi că ne vedem şi noi aici, chiar destul de bine. Dar să-mi încep povestea....
La începutul anului, undeva prin februarie- martie, nu mai ştiu precis, a fost o seară magică la noi în oraş, când s-au înălţat foarte multe lampioane. Era o vineri seara, tocmai ieşisem cu toată familia de la dentist şi am vrut să mergem la o plimbare în centru, dar fiindcă era cumplit de frig, am renunţat la idee. A doua zi tot netul era plin de lampioane şi aveam să aflăm că s-au înălţat imediat ce am plecat noi acasă. Nu vă spun, ne-a cuprins pe toţi o tristeţe iremediabilă, vorba lui Topârceanu.
Am mai văzut apoi şi la mare lampioane, le-am admirat urcuşul şi zborul, iar dragostea pentru ele tot creşte.
Când am aflat că duminica care a trecut aveau să fie lampioane, am zis că nu mai putem rata un asemenea moment. Paula şi-a făcut chiar şi un afiş pe care l-a pus pe dulap, să nu care cumva să uite, dar apoi am luat afişul că a venit la noi bunica şi am vrut să-i face o surpriză din spectacolul lor.
A fost şi de data asta un pic frig, dar ne-am bucurat că nu a plouat şi am putut să le admirăm, iar atmosfera a fost atât de frumoasă şi entuziasmul atât de mare, încât nici nu a contat vremea.
Procedeul în sine este foarte simplu, trebuie doar să aprinzi şi să aştepţi vreo 3-4 minute, până se umple el cu aer cald, înainte de a-i da drumul.
Nu am înălţat doar unul, ci trei, contribuind şi noi la spectacolul pe care l-a văzut oraşul.
Pentru noi, a fost o seara de neuitat. În altă ordine de idei, în seara aceasta, la Timaf (Festivalul Internaţional de Muzică şi Artă Transilvania), cântă Vama. Deci e rost de o altă seară memorabilă.
O săptămână frumoasă vă doresc!
duminică, 29 septembrie 2013
sâmbătă, 28 septembrie 2013
Traditionala inima de castane
În toamna aceasta am reluat tradiţia familiei şi am făcut iar o inimă de castane. Noi de făcut facem mai des tot soiul de lucruri frumoase, doar că suntem un pic mai zgârciţi cu fotografiile. Ultima inimă pe care v-am arătat-o e aceasta. De atunci au trecut câţiva ani, dacă atunci o ţineam pe Georgia în braţe, că era bebeluşă, astăzi ne-a ajutat din plin, de aceea şi inima a fost un pic mai generoasă anul acesta.
Inima am făcut-o relativ repede, am nimerit sub un castan foarte darnic din parcul mare, aşa că am avut de unde strânge. Deşi am adăugat un mesaj, Pune şi tu o castană!, doar trei temerari, un baiat cu cască de motociclist şi două fete au fost receptivi la el. Alţi trei, de data asta doi băieţi şi o fată, au mers un pic mai departe şi au pus şi ei în aplicare ideea, doar că în altă formă. În rest, toată lumea a venit şi s-a fotografiat cu ea. Chiar glumeam cu soţul, că am zis că mâine jumătate din cei ce "locuiesc" pe Facebook, vor zice că a lor e inimioara.
Fetele s-au bucurat tare mult şi au strâns şi pentru acasă şi pentru la şcoală, din belşug.
Eu mă bucur că am reuşit să ne bucurăm de inimioara noastră de castane şi anul acesta!
O toamnă pe placul inimii voastre vă doresc!
Inima am făcut-o relativ repede, am nimerit sub un castan foarte darnic din parcul mare, aşa că am avut de unde strânge. Deşi am adăugat un mesaj, Pune şi tu o castană!, doar trei temerari, un baiat cu cască de motociclist şi două fete au fost receptivi la el. Alţi trei, de data asta doi băieţi şi o fată, au mers un pic mai departe şi au pus şi ei în aplicare ideea, doar că în altă formă. În rest, toată lumea a venit şi s-a fotografiat cu ea. Chiar glumeam cu soţul, că am zis că mâine jumătate din cei ce "locuiesc" pe Facebook, vor zice că a lor e inimioara.
Nu ştiu cum s-a întâmplat, că anul acesta tot fără aparat de fotografiat am plecat la drum, dar noroc că am reuşit să surprindem ceva şi cu telefonul, deşi nu e cea mai bună calitate posibil.
Eu mă bucur că am reuşit să ne bucurăm de inimioara noastră de castane şi anul acesta!
O toamnă pe placul inimii voastre vă doresc!
joi, 26 septembrie 2013
Superman, Spiderman or Batman
Auzisem mai de mult de el, dar nu apucasem sa il vad. Rar am vazut scrut metraj mai frumos. E exceptional.
Superman, Spiderman or Batman, realizat de Tudor Giurgiu, spune o poveste aparent banala a unui pusti de patru ani, Aaron, care se pregateste sa mearga undeva cu tatal sau.
Pentru a afla unde merge si, mai ales, ce duce in punga, merita sa urmariti cele 11 minute. Pe cuvant!
P.S. : Pregatiti-va o batista!
Superman, Spiderman or Batman, realizat de Tudor Giurgiu, spune o poveste aparent banala a unui pusti de patru ani, Aaron, care se pregateste sa mearga undeva cu tatal sau.
Pentru a afla unde merge si, mai ales, ce duce in punga, merita sa urmariti cele 11 minute. Pe cuvant!
P.S. : Pregatiti-va o batista!
luni, 23 septembrie 2013
Oraşul lampioanelor
Aseară în Cluj.
Revin cu poze.
Sper să vă placă...
O săptămână cu bucurie să aveţi!
Revin cu poze.
Sper să vă placă...
O săptămână cu bucurie să aveţi!
duminică, 22 septembrie 2013
Jurnalul unei femei simple
Pentru astăzi (data/ora)... 22 septembrie. Am ajuns şi la echinocţiu de toamnă, de acum e toamnă cu acte în regulă :). Ma îngrozeşte gândul cât de repede fuge timpul, până ne lămurim noi bine deja vine Crăciunul.
Afară ... e plăcut. E un doare dulce de toamnă, cu o lumină mierie, dar bate totuşi un vânticel rece, altfel ar fi chiar feeric.
Mă gândesc ... că ne aşteaptă o săptămână grea, în care trebuie să operăm fetele, dar sperăm să trecem cu bine, să nu se mai lungească aşteptarea.
Din locurile de unde învaţăm ... câteodată
din propria viaţă, câteodată din viaţa altora, câteodată nu învăţăm
nimic, indiferent cât de bine ne-ar fi "predată" lecţia.
Sunt recunoscătoare pentru ... că am un loc de muncă unde merg cu plăcere.
Din bucătărie ... tocmai vin de acolo cu un pahar de must. De fapt, must e un fel de a spune. Am fost ieri la un târg de toamnă cu producători locali şi am cumpărat nişte must, dar toată lumea a râs de mine, spunând că e suc de mere. Adevărul e că are cel must gust de struguri de masă, în niciun caz de struguri de vin. Mă rog, asta e părerea mea, alte păreri spun că gustul e de mere şi pace...
Cu ce sunt îmbracată ... o fustiţă neagră şi o bluză roşie.
Citesc ... testele iniţiale ale celor de clasa a V-a. Sunt interesante, serios :)))
Ceea ce astept (sper) ... să trecem cu bine peste toate hopurile şi să fim sănătoşi cu toţii.
Ce mai meşteresc ... am făcut tot felul de tablouaşe din seminţe, iar Paula a făcut ieri o floare din hârtie.
Ascult ... Tudor Gheorghe.
În casa ... suntem doar noi fetele mai mari.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... să mănânc plăcintă cu dovleac.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... unele le-am făcut, altele au venit ele peste noi, aşa ca întotdeauna.
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
şi încă una de aici, într-o notă ceva mai romantică.
Mai participă la acest proiect:
Un weekend frumos să aveţi!
joi, 12 septembrie 2013
Indiferenţa noastră cea de toate zilele
În fiecare zi se întâmplă încă o atrocitate. În fiecare zi dintr-un alt domeniu, alt registru al vieţii, ca şi cum cineva ar dori să verifice cât ne este de mare indolenţa, nepăsarea, lipsa de implicare. Faptul că nu mă uit la ele, că ţin fereastra televizorului închisă şi nu le las să-mi invadeze casa şi sufletul, nu înseamnă că ele nu există, că nu se întâmplă.
Articolul acesta chiar m-a răscolit. Ca femeie, ca mamă de două fete, ca om.
Articolul acesta chiar m-a răscolit. Ca femeie, ca mamă de două fete, ca om.
Următoarea va fi femeia pe care-o iubeşti
luni, 9 septembrie 2013
Gândul de luni
"Pentru ca răul să învingă pe pământ, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic." Edmond Burke
"Bun cu adevărat este numai acela care nu lasă a se săvârşi răul împrejurul lui. Adevărata bunătate e vitează" Nicolae Iorga
"Bun cu adevărat este numai acela care nu lasă a se săvârşi răul împrejurul lui. Adevărata bunătate e vitează" Nicolae Iorga
duminică, 8 septembrie 2013
În zi de sărbătoare
Astăzi nu mă pot bucura pe deplin, deşi iubitul meu soţ îşi sărbătoreşte ziua de nume. Astăzi avem un pui bolnăvior. Puiul cel mic a vomat toată noaptea. Chiar şi acum doarme, se vede că e biruită de boală şi noi nici măcar nu ştim de la ce i se trage, tot mai avansăm o ipoteză, o întorcem pe toate feţele şi o abandonăm.
Iar ca şi cum nu ar fi fost suficient, imediat trebuie să plec şi să o las cu tati. De tati nu îmi fac griji, că la cum a îngrijit-o şi vegheat-o toată noaptea, se descurcă el cu brio, dar e un sentiment ciudat care mi s-a instalat în inimă, ca să nu îmi tihnească toate câte ar fi trebuit.
Dar nu despre ale mele voiam să vă spun, că să urez un călduros La mulţi ani tuturor celor ce astăzi se sărbătoresc! Să fiţi sănătoşi!
Iar ca şi cum nu ar fi fost suficient, imediat trebuie să plec şi să o las cu tati. De tati nu îmi fac griji, că la cum a îngrijit-o şi vegheat-o toată noaptea, se descurcă el cu brio, dar e un sentiment ciudat care mi s-a instalat în inimă, ca să nu îmi tihnească toate câte ar fi trebuit.
Dar nu despre ale mele voiam să vă spun, că să urez un călduros La mulţi ani tuturor celor ce astăzi se sărbătoresc! Să fiţi sănătoşi!
joi, 5 septembrie 2013
Cu gandul la vineri...
Ma regasesc in imaginea asta.
De cand am inceput munca, cam asa sunt si eu, tot cu ochii dupa ziua de vineri. Abia astept sa vina weekend-ul, iar cuvantul de baza de aici e Am inceput. Pe la mijloc, urc girafa pe-un hipopotam ceva sau chiar într-un cocotier, depinde...
Weekend frumos să aveţi!
De cand am inceput munca, cam asa sunt si eu, tot cu ochii dupa ziua de vineri. Abia astept sa vina weekend-ul, iar cuvantul de baza de aici e Am inceput. Pe la mijloc, urc girafa pe-un hipopotam ceva sau chiar într-un cocotier, depinde...
Weekend frumos să aveţi!
vineri, 30 august 2013
Jurnalul unei femei de ziua ei
Pentru astăzi (data/ora)... 30 august, la ceas de seară şi răgaz...
Afară ... e răcoare şi plăcut. Vecinii de alături se pregătesc de nuntă, aşa că de afară răzbat tot felul de sunete de voie-bună.
Mă gândesc ... că sunt o femeie norocoasă, cu un trecut "foarte complicat" ca să o citez pe înţeleapta mea fetiţă mare, cu un prezent senin şi bine aşezat în albia lui, şi care speră la un viitor tot mai frumos.
Din locurile de unde învaţăm ... de la însăşi viaţa noastră, cu bune, cu rele, cu frumoase şi minunate lucruri, dar şi cumplit de urâte clipe care ne mai răscolesc din când în când inima. De la tot ce ne înconjoară, de la tot ce nu ne doboară, de la tot ce nu ne face înţelepţi, deşi unele guri spun că aşa ar trebui.
Sunt recunoscătoare pentru ... că până acum viaţa a fost destul de bună cu mine. M-a zgâlţâit foarte tare la început, m-a călit ca pe un spartan, m-a rănit şi m-a sfărâmiţat in mii de bucăţi, m-a făcut să nu (mai) reacţionez decât la lovituri de topor, m-a făcut la un moment dat să gândesc că "toţi cei care puteau să moară, mi-au murit". Şi totuşi, când totul părea un capăt de drum, mi-a arătat că abia e începutul, că inima sfărâmată şi risipită în zeci de cioburi se poate aduna, poate iubi, poate primi în ea suflete, gânduri şi poveşti despre care nici nu-şi putea închipui că i se pot ei dărui. Sunt recunoscătoare pentru că acum am pe cine iubi, am cine să mă iubească, am pe cine purta în inimă şi cine să mă poarte în inimile lor. Sunt recunoscătoare că, atunci când am pierdut întreaga familie, am primit o nouă familie în dar. O familie unită prin legăturile de sânge şi o familie unită prin darul sfânt al prieteniei. Sunt recunoscătoare pentru că acum am cu adevărat motive să mă tem că aş putea pierde ceva.
Din bucătărie ... brioşe cu zmeură, melcişori cu brânză şi măsline, o supă cu tăiţei, un tort în formă de inimioară pe care, numai mie cred că mi se putea îmtâmpla, l-am uitat în frigider şi nu l-am tăiat. Dar şi mâine e o zi!
Cu ce sunt îmbracată ... o rochiţă neagră..
Citesc ... felicitările primite de la prieteni, de la foarte mulţi prieteni cărora le mulţumesc din tot sufletul că îşi rup din toate ale lor ca să îmi facă mie zilele mai pline de nepreţuite clipe minunate.
Ceea ce aştept (sper) ... cele bune să se-adune...
Ce mai meşteresc ... la acest capitol doar soţul şi Paula excelează, ea face tot felul de faraoni în cutie, tot soiul de creatii Art Attack..
Ascult ... cu atenţie prin casă doar doar vom auzi hamsterul pe care tocmai l-au pierdut fetele. Sper să îl identificăm la timp, să nu păţească dragul de el ceva.
În casă ... e linişte. Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud/ cum se izbesc de geamuri razele de lună, ca să citez un poet preferat. Şi chiar e linişte. Nici măcar hamsterul nu se aude :)
Unul dintre lucrurile mele preferate ... să gătesc pentru cineva care să se bucure de ceea ce am făcut.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... s-au cam aglomerat planurile, sunt o mulţime de treburi de terminat, dar sperăm să ne descurcăm cu bine, mai ales că începem weekend-ul cu o nuntă.
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
un buchet de flori pe care l-am primit ieri, de cealaltă zi a mea, cea din suflet, nu din buletin, de la nişte prietene bune, inimoase, care ştiu că mă poartă în gândul şi-n inima lor.
Un weekend frumos să aveţi!
vineri, 23 august 2013
Jurnalul unei femei simple
Pentru astăzi (data/ora)... 23 august, la prânz. Acum, când scriu data, îmi dau seama că e o zi cu importanţă istorică, dar cum nu mai defilează nimeni pe străzi, e cam uitată şi nesărbătorită.
Afară ... e plăcut. Tocmai am făcut o plimbare prin răcoarea dimineţii şi a fost tare bine şi plăcut.
Mă gândesc ... că timpul trece tare repede. La începutul vacanţei, dacă mă întrebai ce planuri am, le înşiram pe nerăsuflate, ca un arc ţâşnit din resort, acum sunt ceva mai potolită.
Din locurile de unde învaţăm ... câteodată din propria viaţă, câteodată din viaţa altora, câteodată nu învăţăm nimic, indiferent cât de bine ne-ar fi "predată" lecţia.
Sunt recunoscătoare pentru ... că până acum a fost vara visată.
Din bucătărie ... doar o supă cu tăiţei, că e preferata fetelor. Săptămâna trecută m-am întrecut pe mine, saăptămâna aceasta iar s-a lucrat la gaz vreo două zile şi mi s-a mai diminuat cheful.
Cu ce sunt îmbracată ... o rochiţă deschisă la culoare.
Citesc ... Feminitate pusă deoparte, de Leslie Ludy.
Ceea ce astept (sper) ... să primesc un cadou frumos de ziua mea. O iau aşa, din vreme, să aibă timp să se prindă ideea :))))
Ce mai meşteresc ... la acest capitol mai mult am început decât am terminat, dar perseverez.
Ascult ... violoncelul Paulei.
În casa ... suntem doar noi fetele.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... să vorbesc cu oamenii.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... încă nu le-am făcut..
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
pentru că mi s-a părut atât de haioasă şi merge de minune cu fondul sonor pe care mi-l asigură întâia mea născută :)
şi încă una de aici, într-o notă ceva mai romantică.
Mai participă la acest proiect:
Un weekend frumos să aveţi!
luni, 19 august 2013
un gând
”Femeile sunt de două categorii: unele sunt mai ales mame, altele
iubite. Dacă le compari cu anotimpurile, femeia mamă este ca anotimpul
ploilor, îți dă hrană, te potolește, îți înlătură toate lipsurile, te
mulțumește prin sacrificiile sale proprii. Iar femeia iubită este ca
primăvara, misterul ei e de nedestăinuit, farmecele ei sunt dulci și
nelinștea ei îți trezește valuri în sânge.”
Rabindranath Tagore
Rabindranath Tagore
miercuri, 14 august 2013
La Nicula colo-n deal
La Nicula colo-n deal
In frumosul nostru Ardeal...
sau cum arată o cu totul altfel de excursie cu cortul
In mijlocul codrului
Şade Maica Domnului.
(Imaginile au fost făcute astăzi şi sunt luate de pe site-ul Radio Renasterea)
Şade Maica si asteaptă
Caci spre mila ei se-ndreaptă,
Tot poporul credincios
Şi cu trenul şi pe jos.
In frumosul nostru Ardeal...
sau cum arată o cu totul altfel de excursie cu cortul
In mijlocul codrului
Şade Maica Domnului.
(Imaginile au fost făcute astăzi şi sunt luate de pe site-ul Radio Renasterea)
Şade Maica si asteaptă
Caci spre mila ei se-ndreaptă,
Tot poporul credincios
Şi cu trenul şi pe jos.
luni, 12 august 2013
Prima excursie cu cortul
Sambata dimineata, dupa o scurta vizita in pod, sotul meu venit cu ideea unei excursii cu cortul, pe principiul: daca tot l-a descoperit, macar sa il folosim.
Noi nu mai fusesem cu cortul de cand eram foarte tineri si mergeam cu el la Costinesti. De atunci a stat bietul de el exilat in pod, unde a asteptat cuminte sa ne revina dorul de duca, de duca din aceea spontana, fara griji, fara asteptari, doar cu multa bucurie si pofta de viata. Dupa aproape 10 ani de cand a tot stat singurel in pod, a apucat in sfarsit sa ne cunoasca si copiii.
Bucuria lor a fost deplina. Atat au asteptat, sa zicem ca vrem sa mergem. Nici nu iesisem bine din pijamale, cand a venit el cu ideea, dar in mai putin de doua ore eram cu bagajele in masina, porniti spre aventura.
O vreme am zburat pe deasupra muntilor, in cautare de un loc pe masura asteptarilor
Evident, atunci cand am renuntat la zbor (si la masina), tot greul l-a dus tati, noi doar ne chicoteam si-l radeam pe la spate.
Am gasit un loc frumos, pe malul unui raulet linistit, unde am campat. Am gasit si niste vecini de cort tare draguti, care ne-au ajutat cu o pompa, ca altfel ne dadeam sufletul pana umflam salteaua. Dar nu doar pompa am primit, ci si un fundal sonor pana pe la 2 dimineata (asigurat de alti vecini), dar muzica a fost buna si bine venita. Iesind prima data cu fetele la cort, nu am indraznit sa ne izolam, ci ne-am oprit acolo unde am mai vazut cateva corturi.
Am prins si o ploita de vara, dar cortului i-a placut; s-a imbujorat si el si i-au revenit culorile.
Dimineata ne-am trezit in cort cu vreao 75 mai multi decat ne-am culcat. Toti ceilati aveau deja cafeaua bauta si luau micul dejun. Acesta era halvita unei anume fetite mai mari care o pusese intr-o hartiuta langa usa, nestiind ca in imprejurimi sunt o multime de pofticiosi si pofticioase. Dupa cum cred ca v-ati dat deja seama, ne-au invadat furnicile.
Apoi am pornit intr-o alergare usoara, nu ca sa scapam de ele, ci ca sa ne ventilam plamanii.
Apoi am aflat ca trebuie sa plecam acasa si am fost foarte dezamagite. Daca era dupa noi, acolo am fi stat pana pe 15 septembrie, daca nu si mai mult...
Dar avem promisiunea lui tati ca vom mai face asemenea iesiri. Momentan avem mai multe planuri decat zilele verii.
Voi ce v-ati propus sa faceti de Sf, Maria? Ne intalnim undeva?
Noi nu mai fusesem cu cortul de cand eram foarte tineri si mergeam cu el la Costinesti. De atunci a stat bietul de el exilat in pod, unde a asteptat cuminte sa ne revina dorul de duca, de duca din aceea spontana, fara griji, fara asteptari, doar cu multa bucurie si pofta de viata. Dupa aproape 10 ani de cand a tot stat singurel in pod, a apucat in sfarsit sa ne cunoasca si copiii.
Bucuria lor a fost deplina. Atat au asteptat, sa zicem ca vrem sa mergem. Nici nu iesisem bine din pijamale, cand a venit el cu ideea, dar in mai putin de doua ore eram cu bagajele in masina, porniti spre aventura.
O vreme am zburat pe deasupra muntilor, in cautare de un loc pe masura asteptarilor
Evident, atunci cand am renuntat la zbor (si la masina), tot greul l-a dus tati, noi doar ne chicoteam si-l radeam pe la spate.
Am gasit un loc frumos, pe malul unui raulet linistit, unde am campat. Am gasit si niste vecini de cort tare draguti, care ne-au ajutat cu o pompa, ca altfel ne dadeam sufletul pana umflam salteaua. Dar nu doar pompa am primit, ci si un fundal sonor pana pe la 2 dimineata (asigurat de alti vecini), dar muzica a fost buna si bine venita. Iesind prima data cu fetele la cort, nu am indraznit sa ne izolam, ci ne-am oprit acolo unde am mai vazut cateva corturi.
Am prins si o ploita de vara, dar cortului i-a placut; s-a imbujorat si el si i-au revenit culorile.
Dimineata ne-am trezit in cort cu vreao 75 mai multi decat ne-am culcat. Toti ceilati aveau deja cafeaua bauta si luau micul dejun. Acesta era halvita unei anume fetite mai mari care o pusese intr-o hartiuta langa usa, nestiind ca in imprejurimi sunt o multime de pofticiosi si pofticioase. Dupa cum cred ca v-ati dat deja seama, ne-au invadat furnicile.
Apoi am pornit intr-o alergare usoara, nu ca sa scapam de ele, ci ca sa ne ventilam plamanii.
Ne-am masurat cu muntele.
Si am inotat alaturi de pestisori.Apoi am aflat ca trebuie sa plecam acasa si am fost foarte dezamagite. Daca era dupa noi, acolo am fi stat pana pe 15 septembrie, daca nu si mai mult...
Dar avem promisiunea lui tati ca vom mai face asemenea iesiri. Momentan avem mai multe planuri decat zilele verii.
Voi ce v-ati propus sa faceti de Sf, Maria? Ne intalnim undeva?
vineri, 9 august 2013
Jurnalul unei femei simple
Pentru astăzi (data/ora)... 9 august, la ceas de seară.
Afară ... este o căldură înăbuşitoare. Peste 35 de grade.
Mă gândesc ... că n-ar strica să plouă. O poaie de vară, cu bulbuci. Se vede că mai mult visez decat gandesc, dar asta e.
Din locurile de unde invatam ... câteodată din propria viaţă.
Sunt recunoscătoare pentru ... că fetele sunt fericite.
Din bucătărie ... doar un compoţel de mere m-am învrednicit să fac. Pe vremea asta, aragazul nu e prietenul meu cel mai bun.
Cu ce sunt îmbracată ... o fustiţă şi un maiouţ subţire.
Citesc ... Trăirea creştină în familie, de Jay Adams.
Ceea ce astept (sper) ... să se schimbe vremea. Nu vreau să fie rece, doar respirabil.
Ce mai meşteresc ... momentan doar adun idei.
Ascult ... cum cântă Georgia. E tare haioasa. O imită în toate pe surioara mai mare şi, cum cântecul preferat al familiei e Perfect fără tine, cântă şi ea cât o ţine gura: "nu mă doare, draga mea, draga mea"...
În casa ... cea mare se uită cu tati la un film, cea mică desenează lângă mine şi cântă.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... să vorbesc cu oamenii.
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... nu avem nimic concret, dar noi nu suntem greu de urnit, dacă e cazul în jumătate de oră suntem cu bagajele la uşă.
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
pentru că mi s-a părut atât de haioasă, e în ton cu anotimpul, dar şi cu starea mea de spirit
şi încă una de aici, care, pe lângă răcoare, are şi o doză de nostalgie...
Mai participă la acest proiect:
Un weekend frumos să aveţi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Păstrez ceva din filozofia salcâmului, înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară. (Valeriu Butulescu)
Fiica este imaginea mamei! (proverb grecesc) Iar eu am două...
"Cei născuţi de noi ne sunt dragi nu numai pentru virtutea lor, ci şi dintr-o necesitate naturală." Sf. Ioan Gură de Aur.