sambata, duminica, luni...

Sambata...
Am participat, doar cu privirea, la Ziua Europeana Impotriva Obezitatii, unde nu ne-am zbantuit cum faceai cei care aveau o conditie fizica de invidiat, ci doar ne-am lasat masurati, intepati, analizati...
Ne-am plimbat un pic cu fetele, carutul si vreo cinci animalute de plus, prin orasul deja incins de caldura.
Ne-am imbracat in rochita toate trei fetele familiei.
Am constatat ca vara si-a intrat in drepturi depline.
M-am mirat si amuzat in acelasi timp, cand am vazut ca a fost ridicata din centru o masina a Politiei. Poate s-o fi prins si astia intr-un final ca a fost parcata neregulamentar si a incurcat circulatia, cine stie...
Am hranit cu piscoturi, placintele si alte bunatati, porumbeii orasului.
Am impartasit fetita mare la Catedrala.
Am sunat toti sarbatoritii zilei. Bine, nu chiar pe toti, doar pe cei de care ne-am amintit la timp; pe ceilalti ii rugam sa faca cinste mai des cu ocazia onomasticii lor, sa putem avea si noi repere mai clare :)
Duminica...
Am ingrosat randurile celor care au iesit sa stea la iarba verde cu burta la soare.
Ne-am rasfatat la poalele padurii nu cu gratare si mici ci, un pic mai neconventional, cu pizza si cu inghetata de caramel.
Ne-am jucat, alergat, ne-am balacit prin apa.
Ne-am bucurat ca am petrecut impreuna o zi frumoasa.
Am revazut, la ceas de seara, Colectionarul de oase. Superb film! Superba Angelina, orice ar zice clevetitorii...
Luni...
Am fost intampinata cu replica: "Stiai ca Nicoleta (profesoara de dans) m-a pus sa conduc majoretele la serbare?"
Nu stiam ca am fata majoreta, nici nu credeam ca in urmatorii zece ani voi auzi acest cuvant in casa noastra, dar viata e mereu surprinzatoare.
Mi-am revenit repede din extazul ce m-a cuprins vazand demostratia ei de dans, cand am constientizat ca ii trebuie si costumatie de majoreta, ca doar nu danseaza in costumul de Alba ca Zapada.
Am rascolit o jumatate din pod in cautarea cizmuletelor motanului incaltat, care nu intrebati cum, ca nici eu nu sunt deplin elucidata, a cazut in sarcina noastra sa il facem si imbraca, desi fetita noastra face parte din cu totul alta poveste. Dar, stiti si voi, la carnaval lucrurile nu sunt niciodata cum par a fi...
Nu am tuns, nici ieri, putinul par razlet al mezinei, desi e atat de rar si crescut inegal in doar unele parti ala capusorului ei.
M-a apucat nostalgia cand am vazut ca i s-a facut un zuluf, un carliont atat de dragut, desi, cum spuneam, in cea mai mare parte a capului e chelioasa.
Ne-am plimbat, in racoarea inserarii, pe strazile inca neprafuite.
Am simtit parfumul puternic al salcamilor.
Ne-am pregatit pentru o saptamana noua...