Aniversarea căsătoriei

Nu putem trăi singuri.

Eu nu pot trăi singură, asta e părerea mea, și nici măcar nu îmi doresc ca noi doi să fi fost  suficient de curajoși sau de puternici pentru a trăi singuri.

Avem nevoie de cineva care să ne spună, măcar din când în când, cât suntem de minunați, de grozavi, de talentați, de buni în tot ceea ce facem. Avem nevoie de cineva care să ne spună cât suntem de necesari. Avem nevoie de cineva care să ne valideze alegerile.

Când suntem singuri ne putem păcăli mult mai ușor ochii, mintea, inima.  Dar inima omului care stă lângă tine, care ține la tine, căruia îi pasă de ceea ce faci și de ceea ce simți, care suferă sau se bucură alături de tine cu fiecare prilej, inima lui este mult mai greu de păcălit. Inima unui astfel de om este, de cele mai multe ori, imposibil de păcălit.

Nu suntem suficient de egoiști pentru a trăi singuri.

Viața este diferită și mult mai complexă când îi privim întâmplările alături de altcineva, de o altă ființă care să vibreze la unison cu noi. Doi ochi pot vedea destul de bine, dar patru ochi văd lumea mai pătrunzător, mai nuanțat, din unghiuri nebănuite privirii singulare.

O durere împărtășită nu mai doare niciodată atât de puternic. Gândurile cele mai tulburătoare se risipesc ca prin farmec atunci când sunt rostite. Când suntem împreună, o stare de bucurie se poate transforma rapid în euforie... O melodie care ne-a vrăjit sufletul prinde viață când se transformă în dans, inimă lângă inimă.

Iubirea adevărată nu se naște în singurătate. Iubirea adevărată înflorește în cuplu, în căsătoria binecuvântată de dragostea lui Dumnezeu.

Asta e părerea mea despre taina lui doi, astăzi, când împlinim 10 ani de la acel unic și sigur pe el Da.