"Două mere, două pere, ce se dă, nu se mai cere."
Discuţie mamă-fiică despre cum a fost primul an şcolar:
Mami, cred că la noi în şcoală este o boală gravă?
Ce boală?
Boala de împrumut.
???
Şi cred că e foarte contagioasă, se răspândeşte rapid.
Şi cum se manifestă?
Toţi copiii împrumută.
Şi ce te deranjează?
Ei îşi uită lucrurile lor acasă şi tot timpul cer şi chiar iau din penar sau din ghiozdan fără să ceară voie, îţi dai seama? Dar nu asta mă deranjează?
Dar ce?
Că le strică şi nu le mai dau înapoi.
Deh! Unele obiceiuri se formează de când sunt oamenii mici şi se perfecţionează prin exerciţiu şi perseverenţă, nu-i aşa?
Concluzia asta am păstrat-o pentru mine, cu ea am continuat într-o notă optimistă ( deşi, între noi fie vorba, era puţin necăjită că până şi fetiţa cu care se înţelege mai bine îi tot împrumută şi îi distruge picul), până am alunecat în discuţia despre ce vrea să viseze în noaptea asta.
Somn dulce şi vouă! Şi la cât mai puţine împrumuturi!
Ha,ha! Oare cu cine seamana Paula, asa perfectionista? Nu cumva cu cel de la care a mostenit si ochisorii albastri?
RăspundețiȘtergerestefi
Iertati-ma! Nu cred ca trebuia sa faceti public ce se intampla in clasa fetitei dumneavoastra. Daca acoperim altora pacatele si Dumnezeu ni le va acoperi noua. mara
RăspundețiȘtergereO fata asa de frumaosa sa se supere pentru asa un lucru? Cred ca e bine...se pregateste pentru viata cand va intalni sper cat mai putini oameni care stiu doar sa ia niciodata sa ofere, care niciodata nu observa sentimentele celorclalti si se comporta de parca au numai drepturi. Dar Paula sigur nu trebuie sa se suepre pentru un pic - daca a apelat la dansa sa imprumute inseamna ca o considera cea mai apropiata...La multi ani!Paula!
RăspundețiȘtergereHmmm... Nu demult o fetita de clasa I mi s-a plans exact de acelasi lucru :). Am incercat sa ii explic ca la un moment dat poate ca va avea si ea nevoie si va cere, dar mi-a spus ca tocmai de-aia ea are o lista pe care o verifica in fiecare dimineata, pentru a se asigura ca nu uita nimic :)). Deh, cine se-aseamana se-aduna, de-aia cred ca ne intelegem asa de bine. Iar eu nu am mai stiut ce sa ii spun...
RăspundețiȘtergereStefi, cand am vorbit de perfectionism m-am referit la cei ce se perfectioneaza in arta imprumutatului si a nu mai datului inapoi. Dar e si ea perfectionista, in ce vrea ea si, da, are pe cine mosteni, stii tu proverbul cu aschia.
RăspundețiȘtergereMara, din pacate realitatea e asa cum este si nu poate fi ignorata. E adevarat ca uneori am tendinta de a o creste pentru o lume ideala, o lume bazata pe preceptele vietii crestine si nu intotdeauna pentru viata reala. Dar ea e isteata si descopera singura neajunsurile realitatii si atunci nu pot sa o ignor si sa o acoper, asa cum spui tu. Pot sa o ajut, sa o fac sa ierte si sa inteleaga, pot sa ii spun sa fie ea buna chiar daca ceilalti nu sunt, dar nu pot acoperi realitatea. Daca as face asta, nu stiu cata credibilitate as mai avea ca mama in ochii ei.
RăspundețiȘtergereSi apoi, parintii si copii din clasa ei nu ma citesc pe mine, asa ca nu risc sa isi schimbe obiceiurile :)
Anca, ea se supara, apoi ii trece. Imi place de ea ca e prietenoasa, va depasi ea momentele astea.
RăspundețiȘtergereIulia, noi nu suntem chiar cu liste, desi isi verifica si ea mereu ghiozdanul, dar tot mai uita si ea si colegii, vorbim totusi de copii de clasa I. Ea se referea la cei ce uita zilnic.
RăspundețiȘtergereUnele lucruri se pare ca se deprind inca de la varste fragede si cu greu mai putem renunta la ele.
RăspundețiȘtergereExact, Ioana, ai priceput bine mesajul.
RăspundețiȘtergereBine ai venit pe aici.