Oriunde şi oricine-ai fi,
Nu te văita, ci te ȋnchină
Că-i poţi fura morţii o zi
Şi că te bucuri de lumină!...
Tu nu lăsa să-ţi zboare gândul
La vechi dureri care te-au ars!
Nu faci decât să-ţi scurtezi timpul
Şi zilele, câte-au rămas…
Că-i poţi fura morţii o clipă
Te bucură, că nu-i uşor!...
Ai grijă şi nu fă risipă
De vorbe grele, care dor!...
Când viaţa te-a lovit din plin
Să lupţi cinstit ȋn faţa sorţii!
Fii blând, nu semăna suspin,
C-aşa-i mai furi o clipă morţii!...
Poezia asta superbă e scrisă de Sofia Vicoveanca, pe care astfel o putem descoperi şi altfel decât o ştiam. Mie totdeauna mi-a plăcut de ea, aşa că mă bucur şi de acestă faţă a ei.
Iar poezia asta e cu dedicaţie pentru Gabriela. Ai grijă!
De cum am inceput sa citesc am simtit mesajul ! As fi putut sa jur , ca-i scrisa pentru mine ! Iti multumesc tare mult !!!! O sa o scriu in jurnalul meu si o sa-mi dau toata silinta sa am grija ! ....Iti multumesc din suflet pentru prietenia ta sincera , suflet drag !
RăspundețiȘtergereCu drag, iubita!
ȘtergereSi eu cand am inceput sa o citesc m/am gandit la tine si la mine, ca si eu sunt in aceeasi oala... Dar o sa vezi ca o sa apucam sa scriem aici si despre minunile pe care or sa ni le faca nepotii! :)
Asa sa ne ajute Dumnezeu ! Zile pline de multumire-ti doresc !
ȘtergereMinunata! O stiam... Si, da, bineinteles ca vei scrie si tu si Gabriela despre nepoti:)
RăspundețiȘtergereSi te asteptam cuminti si pe tine :)))
ȘtergereAleasa!
RăspundețiȘtergereAsa mi s/a parut si mie!
Ștergere