Camara mea de vara

              Astazi am fost harnicuţă, asta aşa, să nu spun harnică de-a binelea.
              Vă mai amintiti reclama aia cu tanti vecina de la doi, bucătăreşte, bucătăreşte şi nu se mai opreşte... Ei bine, aşa am fost eu astăzi. Tanti vecina de la 1 a tot bucătărit şi nu s-a mai oprit.
              Cred că am mai povestit pe undeva, dar când era surioara mai mare la grădiniţă, i-a băgat o doamnă educatoare în cap o idee cum că doamnele trebuie să muncească şi să pună pe iarnă tot felul de bunătăţi în camară, dacă vor să aibă ce mânca cât e iarna de lungă şi să nu moară de foame ca greierele lui Topârceanu. Şi unde nu mă zăpăcea mititica, zilnic voia să ştie ce am mai făcut, ce gem, ce dulceaţă, ce zacuscă, dacă o să avem sau nu suficiente provizii. Şi nu era un lucru rău. Atunci, în toamna aceea, am pus cele mai multe borcane de murături din toată viaţa mea. Acum că a crescut nu mă mai întreabă nimeni. Acum are alte preocupări, la fel şi surioara şi nu mă mai bate la cap să ne facem fete gospodine.

        Prin urmare astăzi singurică m-am impulsionat şi am zis că nu poate trăi omul doar cu dulceaţă de căpşune, zmeură, cocaze negre, peltea de coacăze roşii şi negre, sirop din toate fructele  amintite mai sus, asta aşa să mă laud doar cu câteva din bunătăţile făcute :) şi am purces la aprovizionat cămara. De fapt, beciul, dacă e să fiu precisă.
           Am făcut compot de prune şi mi-am pus roşii la borcan. Nu mi-au ieşit chiar prea multe borcane, că unele roşii le-am tăiat cubuleţe şi le-am pus la congelator. Tot la congelator am pus în punguţă şi mere pe care le-am luat din grădina rodnică a bunicilor, iar apoi le-am călit puţin să avem pentru plăcinte când o viscoli afară.
            Dar vedeta incontestabilă a  zile de astăzi a fost dulceaţa de pepene galben. Gurile pofticioase spun că a ieşit atât de bună încât aş putea să mă lansez liniştită în afaceri. Gurile foarte pofticioase şi lihnite, deja mă vedeau având imperiul meu. Un fel de Martha Stewat mai miticică şi înconjurată de borcănele de dulceaţă de pepene galben. Ce mai! acum că vizualizez imaginea, stau şi mă gândesc că nu e chiar atât de rea. :)))
           Evident, am mai făcut şi alte bunătăţi, dar din acestea efemere şi nu destinate cămării noastre doldora de borcane şi borcănaşe.
              Cam atât despre escapada mea culinară de mamă furnică.
             Seară frumoasă!