Margaretenplatz

              Prima dată când am citit numele: Margaretenplatz, mi s-a dus gândul la numele florii: margareta. Abia când am văzut catedrala am înţeles că nu e vorba despre floare, ci despre Sfânta Margareta, cea care e patroana spirituală a acestui lăcaş deosebit.
              Catedrala e mare, impunătoare, deosebită prin arhitectură şi formele elegante care se înalţă mândre către cerul spre care aspiră. Nu este însă intrată în rândul obiectivelor musai de văzut de către turişti, deoarece Munchenul are catedrale mai mari şi mai făloase pe care le arată. Dar şi fără a fi inclusă în lista de atracţii turistice, nu poţi trece fără să o remarci.

             Acesta este partea dinspre strada principală, dar nu se intră pe uşa acesta ce se vede, aceasta fiind in interior  partea cu altarul.

 

               Aici e intrarea laterală, cea prin care am intrat şi noi în biserică.

                                si intrarea principală.

                     In interior nu am făcut fotografii, am respectat interdicţia de a nu fotografia.
                    Când am intrat noi, la ceas de seară, am fost singurii ei vizitatori. Mai era o singură persoană care cânta la orgă. Am fost efectiv  impresionaţi: fetele de mărimea ei, au spus că e cea mai mare orgă pe au văzut-o până acum, noi de modul în care se auzea. Am mai participat şi am mai ascultat cântându-se la orgă în diverse alte catedrale, dar aici avea o rezonanţă deosebită şi o amplificare a sunetului cum nu am întâlnit nici la mult mai celebra catedrală Sfântul Mihail din Munchen, unde am ascultat un concert interpretat de un muzician cu renume.
                  Nu ştiu dacă era efectul apusului, al înserării cu razele ei călduţe, al muzicii sau al liniştii şi liniştirii resimţite sau poate al tuturor celor de mai sus amestecate, plus faptul că eram cu toţii grămăjoară bucurându-ne de ceea ce vedeam, dar ştiu că mie catedrala aceasta mi-a mers la suflet.

                

                  Un alt lucru memorabil pe care l-am întâlnit aici, în Margaretenplatz, a fost şi această fereastră falsă. Probabil că in interior nu era necesară, dar în exterior, pentru a păstra arhitectura clădirii, au păstrat conturul ferestrei adăugând pictura. Mi s-a părut o găselniţă inedită, care dădea un farmec aparte clădirii şi locului.