And Just Like That

 And Just like That ... am ajuns și eu la finalul seriei. 

10 episoade, serie scurtă, nici nu a fost cine știe ce drum lung până la final.
Mult așteptatul And Just Like That e continuarea serialului tinerețelor mele: Totul despre sex. Serialul ăsta chiar mi-a plăcut, chiar îmi înveselea serile. Și chiar dacă nu mă potriveam cu filosofia lor de viață, nu a tuturor protagonistelor, asta e clar, acțiunea per total mă făcea să îl aștept de fiecare dată cu drag.  Viața a făcut ca atunci să fim mai mereu patru prietene împreună, să ne împărțim diferite roluri, să ne punem în pielea personajelor, să vedem ce subiecte mai discută, să ne dăm nume doar de noi știute.  Iar după serial au urmat cele două filme artistice, pe care evident că nu le puteam rata și nicinu le-am ratat. Dimpotrivă, le-am tot revăzut pe parcursul anilor... 

Când am auzit că se face continuarea, am așteptat cu oarecare emoție, mai ales că auzisem că e posibil să nu mai fie toate în aceeași formulă, cum s-au consacrat. Am sperat ca de dragul filmului să își lase orgoliile, dar oamenii sunt oameni și Samantha a lipsit. Eu i-am simțit lipsa, îmi plăcea mult energia și dezinvoltura ei.  

Mă așteptam să abordeze subiecte incomode, dar parcă prea le-au amestecat pe toate. Nici pimul serial nu a fost digerat de toată lumea, așa că nici al doilea nu avea cum să fie pe placul tuturor. 

Primul episod  e fost chiar greu de urmărit, a fost departe de așteptări, mult prea ancorat chiar în toate aspectele controversate, un amalgam mult prea mare de ideologii.  Mi-a amintit cumva de ce nu mă uit la serialele turcești: prea multă dramă pentru o singură viață de om. E adevărat că uneori ți se pot întâmpla aproape toate relele ție (iar eu sunt un exemplu elocvent), dar chiar și așa, sunt perfect conștientă că nu toate se întâmplă unui singur om  și nu într-un timp așa scurt. 

Mă rog, revenind la serialul american, nici următoarele episoade nu au fost prea înghițibile, dar cumva a ajuns tolerabil. Sau, dacă mă gândesc mai bine, cred că doar am sperat că va fi mai remediată situația de la episod la episod. 

În rest, aceeași pasiune pentru apartamente luxoase, pentru tablouri exclusiviste, pentru pantofi exorbitanți, pentru accesorii moderne, pentru haine de reviste, unele imposibil de purtat la evenimentele vieții cotidiene, altele (inclusiv albe) pe care nici măcar fetele noastre când vor fi mirese nu și le vor putea permite. Dar asta a atras întotdeauna la acest serial,  glamourul lui, atmosfera, New-York-ul... Partea bogată a lui, se subînțelege...  Și să nu uităm: dacă Cosmopolitan-ul a avut succes (revista, băutura, tot ce vreți), dacă generații întregi de fete au avut abonamente la Vogue, dacă unii (mai precis unele) și-au făcut timp să citească mai  mult, să se delecteze cu baletul și cu balerinii ruși, se datorează și acestui serial. 

Dar dincolo de toate, prietenia fetelor și felul în care ele au știut să îmbine familia  cu prietenia e ceva ce cred că atrage ca un magnet. Asemenea relație, asemenea legătură între prietene nu are cum să te lase rece. 

Trei femei peste care anii au trecut și povestea lor de viață. 

and just like that