La Nicula colo-n deal

La Nicula colo-n deal
In frumosul nostru Ardeal...
sau cum arată o cu totul altfel de excursie cu cortul

 

   In mijlocul codrului
Şade Maica Domnului.

        (Imaginile au fost făcute astăzi şi sunt luate de pe site-ul Radio Renasterea)
 Şade Maica si asteaptă
Caci spre mila ei se-ndreaptă,
Tot poporul credincios
Şi cu trenul şi pe jos.

Prima excursie cu cortul

Sambata dimineata, dupa o scurta vizita in  pod, sotul meu  venit cu ideea unei excursii cu cortul, pe principiul: daca tot l-a descoperit, macar sa il folosim.
Noi nu mai fusesem cu cortul de cand eram foarte tineri si mergeam cu el la Costinesti. De atunci a stat bietul de el exilat in pod, unde a asteptat cuminte sa ne revina dorul de duca, de duca din aceea spontana, fara griji, fara asteptari, doar cu multa bucurie si pofta de viata. Dupa aproape 10 ani de cand a tot stat singurel in pod, a apucat in sfarsit sa ne cunoasca si copiii.
Bucuria lor a fost deplina. Atat au asteptat, sa zicem ca vrem sa mergem. Nici nu iesisem bine din pijamale, cand a venit el cu ideea, dar in mai putin de doua ore eram cu bagajele in masina, porniti spre aventura.
O vreme am zburat pe deasupra muntilor, in cautare de un loc pe masura asteptarilor

Evident, atunci cand am renuntat la zbor (si la masina), tot greul l-a dus tati, noi doar ne chicoteam si-l radeam pe la spate.

Am gasit un loc frumos, pe malul unui raulet linistit, unde am campat. Am gasit si niste vecini de cort tare draguti, care ne-au ajutat cu o pompa, ca altfel ne dadeam sufletul pana umflam salteaua. Dar nu doar pompa am primit, ci si un fundal sonor pana pe la 2 dimineata (asigurat de alti vecini), dar muzica a fost buna si bine venita. Iesind prima data cu fetele la cort, nu am indraznit sa ne izolam, ci ne-am oprit acolo unde am mai vazut cateva corturi.
Am prins si o ploita de vara, dar cortului i-a placut; s-a imbujorat si el si i-au revenit culorile.

Dimineata  ne-am trezit in cort cu vreao 75 mai multi decat ne-am culcat. Toti ceilati aveau deja cafeaua bauta si luau micul dejun. Acesta era halvita unei anume fetite mai mari care o pusese intr-o hartiuta langa usa, nestiind ca in imprejurimi sunt o multime de pofticiosi si pofticioase. Dupa cum cred ca v-ati dat deja seama, ne-au invadat furnicile.
Apoi am pornit intr-o alergare usoara, nu ca sa scapam de ele, ci ca sa ne ventilam plamanii.

 

Ne-am masurat cu muntele.

Si am inotat alaturi de pestisori.

Apoi am aflat ca trebuie sa plecam acasa si am fost foarte dezamagite. Daca era dupa noi, acolo am fi stat pana pe 15 septembrie, daca nu si mai mult...

Dar avem promisiunea lui tati ca vom mai face asemenea iesiri. Momentan avem mai multe planuri decat zilele verii.
Voi ce v-ati propus sa faceti de Sf, Maria? Ne intalnim undeva?

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi (data/ora)... 9 august, la ceas de seară.

Afară ... este o căldură înăbuşitoare. Peste 35 de grade.

Mă gândesc ... că n-ar strica să plouă. O poaie de vară, cu bulbuci.  Se vede că mai mult visez decat gandesc, dar asta e.

Din locurile de unde invatam ... câteodată din propria viaţă.

Sunt recunoscătoare pentru ...  că fetele sunt fericite.

Din bucătărie ...  doar un compoţel de mere m-am învrednicit să fac. Pe vremea asta, aragazul nu e prietenul meu cel mai bun.

Cu ce sunt îmbracată ...  o fustiţă şi un maiouţ subţire.

Citesc ...  Trăirea creştină în familie, de Jay Adams.

Ceea ce astept (sper) ... să se schimbe vremea. Nu vreau să fie rece, doar respirabil.

Ce mai meşteresc ... momentan doar adun idei.

Ascult ... cum cântă Georgia. E tare haioasa. O imită în toate pe surioara mai mare şi, cum cântecul preferat al familiei e Perfect fără tine, cântă şi ea cât o ţine gura: "nu mă doare, draga mea, draga mea"...

În casa ... cea mare se uită cu tati la un film, cea mică desenează lângă mine şi cântă.

Unul dintre lucrurile mele preferate ... să vorbesc cu oamenii.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... nu avem nimic concret, dar noi nu suntem greu de urnit, dacă e cazul în jumătate de oră suntem cu bagajele la uşă.

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

 pentru că mi s-a părut atât de haioasă, e în ton cu anotimpul, dar şi cu starea mea de spirit

şi încă una de aici, care, pe lângă răcoare, are şi o doză de nostalgie...

Idee preluată de la Corcodusa. 

Mai participă la acest proiect:

Cristina

Catrinel

Corina

Anca

Corina

Un weekend frumos să aveţi!

Umor de sezon

Un ardelean şi un oltean în tren.
Ardeleanul îl serveşte cu o pălincă pe oltean, la care olteanul zice:
 - Măi, nene, să ştii că  şi eu am făcut anul ăsta o pălincă super, de 38 de grade.
La care ardeleanul zice:
 - Mă ficior, d-apăi aia-i febră, nu pălincă!

Teodora

Astăzi e ziua ei. Ziua ei de nume.
Astăzi e ziua când nu o cheamă Paula, doar Teodora.
E tare mândră şi fericită.
Ziua pe care o aşteaptă de ceva vreme şi pe care o tot pregăteşte. De câteva zile întreabă: "Ştii ce e in 7?", noi  răspundem mereu "miercuri", dar ea nu se dă bătută.
"Anul trecut, de Sfânta Teodora, am avut cel mai bun tort din viaţa mea. Ai uitat?" Nu, nu am uitat. Caut soluţii să fie şi anul ăsta cumva memorabil. Caut...
Tortul de anul trecut a arătat cam aşa

 

dar a fost special pentru că a văzut cum se face, l-a aşteptat cu drag, a fost minunată atmosfera din jurul lui.
La urmei urmei, ceea ce trăim/simţim face ca tortul/totul să fie dulce.

La placinte, inainte!

       ... dar nici de la război nu s-a dat nimeni înapoi, mai ales când era vorba de bunătăţile astea, prezentate de pofticioasa-sef a familiei:

       As ura pofta buna, dar nu mai e la ce. S-au topit ca prin magie...
       O seara buna sa aveti!

Jurnalul unei femei simple

Pentru astăzi (data/ora)... 26 iulie 2013, dimineaţa.

Afară ... este foarte frumos şi răcoare. Imediat, nu se ştie...

Mă gândesc ... că n-ar strica să am o dublură, care să facă pentru mine lucrurile pe care le am de făcut şi care mă ţin departe de hârjoneala fetelor .

Din locurile de unde invatam ... câteodată la propriu, din cărţi.

Sunt recunoscătoare pentru ... vara asta minunată de până acum.

Din bucătărie ...  multe fructe.

Cu ce sunt imbracată ...  încă în cămaşa de noapte. Mai lipseşte să-l ascult pe Mircea Vintilă.

Citesc ... şi eu cât pot, mai mult ziua că noaptea nu se poate, că tocmai acum şi-au găsit unii să schimbe ţevile şi să se plimbe cu excavatorul pe sub fereastra mea.

Ceea ce astept (sper) ... să se termine vara la fel de frumos cum a început.

Ce mai meşteresc ... momentan doar adun idei.

Ascult ... mai devreme ascultam un picamer, acum observ că a încetat. Se pare că şi-au stâns jucărille şi au plecat. Cred că aşteaptă să vină iar noaptea...

În casa ... este linişte. Prea multă linişte.

Unul dintre lucrurile mele preferate ... să vorbesc cu oamenii.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii ... Planuiesc sa citesc. Nu cred ca voi iesi pe undeva, dar nu se stie niciodata.

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

şi încă una de aici, care contopeşte tare inspirat răcoarea iernii cu dulceaţa verii.

Idee preluată de la Corcodusa. 

Mai participă la acest proiect:

Cristina

Catrinel

Corina

Anca

Corina

Subtitrarea la români

O melodie excelentă cu o colaborare superbă şi amuzantă între  foarte talentata trupa Taxi si distinsa doamna Irina-Margareta Nistor.

Câteodată şi eu ma întreb ce guvernează România? Voi nu?

Disney's Frozen

         Puţin umor pentru copii şi oamenii (încă) copilăroşi, de răcorit simţurile, că tot suntem în topiul lunii lui cuptor.
          Eu l-am văzut de câteva ori şi tot nu mă satur privindu-l.
          Sunt atâtea lucruri pentru care îţi poţi pierde capul...
          Merită văzut! E tare haios.

         Şi câteva imagini cu protagoniştii filmuleţului

 

 

         Premiera filmului va fi de Moş Nicolae, în 6 decembrie. Probabil până la sfârşitul anului îl vom putea vedea şi noi. Să mai zică cineva că nu sunt optimistă, în iulie fac planuri cu lista de filme de la Crăciun. :)
         Bucuraţi-vă!

O gluma istorica

          În anul 1831, zugravul Marin Tudose a refacut pictura bisericii Sf. Mina din Craiova. Pentru justificarea cheltuielilor şi plata cuvenita, zugravul a întocmit urmatoarea lista de lucrari efectuate:

1.      Am pus coadă nouă cocoşului Sfântului Petru si i-am îndreptat coada;

2.      Am legat pe cruce pe tâlharul din dreapta şi i-am pus deget nou;

3.      Am pus o aripă Arhanghelului Gavriil;

4.      Am spălat pe servitoarea lui Caiafa si i-am pus roşu pe obraz;

5.      Am reînnoit cerul, am adaugat doua stele si am curatat luna;

6.      Am reparat haina Sf. Anton si i-am pus doi nasturi la antreu;

7.      Am înroşit focul din iad, am pus o coada lui Lucifer şi i-am ascutit unghiile;

8.      I-am pus curea noua la traista fiului lui Tobias care calatoreşte cu îngerul Gavriil;

9.      Am spălat urechile măgarului lui Avesalom si l-am potcovit;

10.  Am smolit Arca lui Noe si i-am pus colac de salvare;

11.  Am albit barba Sf. Nicolae;

12.  Am ascutit sulita Sf. Gheorghe si am înverzit coada balaurului;

13.  Am spalat rochia Sfintei Maria.

De ce citim poveşti?

          E vară, e vacanţă şi multă relaxare. E un timp numai bun de făurit propriile noastre poveşti de viaţă.  
        Dar chiar dacă avem tot timpul activităţi peste activităţi, tot mai aud: mami, nu ne citeşti o poveste? Ca să nu mai spun că inclusiv la mare am luat cu noi o cărticică de poveşti pe care cea mare i-o citea mezinei în fiecare zi, ba o lua şi la plajă cu ea, pe motiv că trece timpul mai uşor când trebuie să se usuce şi să stea pe prosop, dacă citeşte.
        De ce citim  noi poveşti? Pentru că sunt frumoase, pentru că ne oferă accesul la o lume plină de fantezie şi magie, pentru că vorbesc despre vise şi devenire,  pentru că mesajul lor despre ordine şi sens este esenţial în formarea fiinţei umane. În basme binele învinge răul, visele urmate până în pânzele albe se împlinesc întotdeauna, înţelepciunea nu rămâne nedescoperită, sacrificiul de sine nu rămâne nerăsplătit. Faptul că, din cele mai vechi timpuri, copiii de pretutindeni se cresc cu basme, mituri şi poveşti este dovada de netăgăduit a încrederii pe care întreaga omenire o are în forţa lor modelatoare. Sub orice formă ar veni spre noi, spuse la gura sobei de către bunici nepoţilor dornici de cunoaştere, transmise de la maeştri către învăţăcei, citite din obligaţie şcolară,  ascultate la aparate moderne şi sofisticate, tipărite sau ecranizate, transpuse în jocuri pe calculator sau în inedite creaţii contemporane,  poveştile transmit  tipare de articulare a lumii şi de construcţie a identităţii. Iar în aceste tipare se află, după cum spune profesoara mea preferată, anticorpii  laici pentru neordine şi destrămare.
        Unde citim poveştile? Evident, într-o căsuţă de poveste, făcută de oamenii mari pentru ca oamenii mici să fie fericiţi şi să-şi construiască, în drumul lor spre devenire, poveşti de neuitat din grădina bunicilor.

       Vouă vă plac poveştile? De ce le citiţi?

De la mare

Doua fete cochete, ieri, intre doua balaceli si o scufundare, discutau: " Cand ajung acasa vreau sa-mi pun toate pozele intr-un album pe care sa-l numesc..."  In clipa aceea mi-am ciulit urechile si aproape ca mi-am tinut respiratia in asteptarea unui titlu inspirational, cand tipa a continuat: "poze de la mare".
Trebuie sa recunosc ca originalitatea si creativitatea tinerei generatii nu inceteaza a ma surprinde.
Din pacate, minunea de telefon a sotului meu nu ma lasa sa va trimit, in ducele stil clasic, o poza de la mare.
V-as trimite una care da cuprinda si soarele si valurile caldute si pescarusii galagiosi si multe, multe randunele.
Concediu linistit sa aveti, oriunde ati fi!

Vacanţa

         În sfârşit suntem în vacanţă.
         Toată săptămâna trecută, cea mare mă tot întreba: Mami, dar noi când intrăm în vacanţă.
Inutil de explicat că e de 2 săptămână în vacanţă, dacă ea nu a simţit-o. În prima săptămână a avut program cu dansurile, săptămâna aceasta a mers în fiecare zi aproape 2 ore la şcoală pentru lecţii de violoncel, aşa că nu prea a avut vreme să se obişnuiască cu gândul că e fără nicio obligaţie, chiar dacă în restul timpului au avut program de voie.
         Dar de două zile suntem şi noi în vacanţă.
         Ieri şi astăzi s-au jucat non-stop cu o fetiţă un pic mai mare decât ele, dar care le înţelege foarte bine şi se completează reciproc tare frumos.  Au desenat, au înălţat zmeie, au devorat toată zmeura care le-a ieşit în cale, au alergat după fluturi, s-au legănat pe balansoar ţinându-se în braţe, cu rândul, una pe cealaltă, au jucat fazan şi fazan în valiză, au alergat prin ploaie... Am avut bucuria să constat că a cântat şi la violoncel, singură, neîndemnată decât de plăcerea de a-i arăta prietenii sale ce a mai învăţat ea.
         Cea mică visează numai lacul, cum zice ea. Lacul e de fapt un râu în toată regula, destul de călduţ la prima vizită, dar pe care nu l-am mai frecventat deoarece a plouat zilele astea pe aici. Ce să facem, ploaia nu ştie că noi nu suntem în vacanţă.
         O imagine din "lac"

        Şi câteva fotografii de la o activitate de astăzi, în care un grup local de tineret a organizat pentru copii câteva ore de distracţie cu jocuri în aer liber.

          Mi-au plăcut că erau bine organizaţi, cu foarte mult bun-simţ, pregătiţi cu jocuri amuzante, iar cei mari ştiau să se adapteze foarte bine nevoilor celor mai mici.

       Iar noi, după cum se vede, nu am dus lipsă de voie-bună.
       Voi ce (mai) faceţi în vacanţă?

HAPPY BIRTHDAY AMERICA!

La multi ani, America!
Dintre zecile de imagini văzute astăzi,  am ales câteva care mi-au plăcut.

O seara frumoasă să aveţi!

de luni si de intai

          Azi dimineaţă aveam ceva de lucru la calculator şi, din instict aproape, am deschis blogul. Când colo, să mă ia cu leşin şi nimic altceva. Aşa ca de început de săptămână şi de lună, am găsit mesajul: Blogul a fost eliminat. Blogul de la adresa ingerica.blogspot.com a fost eliminat. M-au trecut fiori reci pe şira spinării. Deja îmi vedeam toata munca dusă pe apa sâmbetei.
          Din fericire, totul s-a rezolvat în mai puţin de o jumătate de oră. Acum mi se pare repede, atunci, în timpul acela, m-au trecut toate apele. A fost suficient să trec un număr de telefon, am primit un mesaj cu un cod pe care l-am introdus şi gata, asta a fost tot. Am din nou blog. Pot din nou să respir normal. 
          Iar după cum spuneam, începe o lună nouă. 
          Cele bune să se-adune, cele rele să se spele...

          O lună frumoasă sa aveţi!